Dragă redacție

Cristina. Medicul meu oncolog.

Stau pe holul Institutului de Oncologie din Iași de pe la 9 dimineața. Mă doare spatele și vreau la toaletă de îmi pare că plesnesc. Dar nu mă mișc nicăieri – mă tem să nu scap rândul. E trecut de ora 1, aștept cuminte. Doamna doctor ”primește” încă. Drept că are cabinetul ocupat de alt doctor, care are orele lui de primire, și ea… doctorița mea ”primește” în hol. Stau în pirostrie sprijinită de un peret să nu cad, și mă uit cum stă înconjurată de peste vreo 50 de pacienți, care stau toți în picioare, și ascultă cum consultă…

Today's Posts: November, 12

Jurnal

Încă o rochie neagră

Plec mâine la Bruxelles. Nu puteam adormi noaptea trecută de la acest gând. Acest oraș m-a văzut în toate felurile. Și halurile. Tristă. Deprimată. Obosită. Dar și extrem de îndăgostită. Cu capul în nori. Fericită. Visătoare. Și foarte frumoasă, cum numai o femeie care se simte adorată poate fi. El m-a primit de fiecare dată în brațele lui, oricum aș fi venit. Chiar și atunci când de la un papuc îmi lipsea șiretul, iar părul nu văzuse perie de câteva zile. De data asta însă, am decis să-l surprind pe iubitul meu Bruxelles – să vin într-o rochie elegantă. În…

Din viață

Despre unele personaje care ne locuiesc

Am fost ieri la Marina Braniște, medicul estetist, care de un an și jumătate are grijă de fața mea. Îmi place să vorbesc cu Marina. Ea are un soi de înțelegere a vieții care pe mine mă fascinează. După fiecare procedură, la care Marina are grijă să mă cheme când îmi vine sorocul, noi purtăm tot felul de discuții. Trebuie să recunosc – pentru mine aceste discuții sunt ca un bonus la terapia pe care o fac de un an cu psihoterapeutul. Eu una știu – tot ce spune Marina, se vede la ea pe față, pe corp, în viață.…

Social

Ardeți cortina. Nu mai e nevoie de ea.

Va veni un timp când viața privată va fi cel mai de preț activ. Valută de schimb. Iar dreptul la viața privată – un privilegiu și, respectiv, un semn al puterii. Va veni un timp, când totul se va putea cumpără prin expunere. O pereche de pantofi mai bunișori, va costa două povești personale, relatate în cele mai mici și nuanțate detalii. Un Mercedes-Benz clasa S, va costa o dramă de familie derulată pe parcursul a trei ani, în care să figureze de la copii până la socri, de dorit să fie și o moarte la mijloc, survenită în urma…

Din viață

La singure cum?

Săptămâna viitoare plec la o conferință la Bruxelles. Cu această ocazie, îmi cos o rochie neagră, clasică. Colegele râd. „Precis îți vei întâlni acolo dragostea vieții și vei rămâne”. Râd și eu. Mi-am întâlnit deja „dragostea vieții” la Bruxelles, exact cu doi ani în urmă, zi în zi, oră în oră. Peste o zi făceam casă împreună. Genunchii îmi tremurau, dar nu fugeam. Nu a fost cea mai înțeleaptă decizie. Acum scriu și râd. E prima dată când râd de această poveste. Am citit recent că, dacă ajungi să poți râde de situațiile neplăcute prin care ai trecut, de relațiile…

Din viață

Regele și regina sunt goi

În anul întâi de facultate, era 1998, în primele câteva luni, unele fete venite de prin sate sau centre raionale treceau prin transformări majore. Departe de casă, de părinți, de gura satului – nu fiecare rezista libertății amețitoare care li se deschidea în față. Unele începeau să fumeze în veceul facultății, altele – să tânjească după viața luxoasă de la Capitală. Erau însă și dintre acelea care le făceau pe ambele. O colegă, prin noiembrie, a început să vină tot mai rar la ore. Și când apărea, era întruchiparea Glamurului și Luxului de sfârșit de Mileniu. Bun, în imaginația mea,…

Jurnal

36. Cum a fost

Anul trecut exact pe 30 septembrie, seara, eram într-un hotel dintr-un complex spa pierdut în munții Covasnei. Moralul îmi era la pământ. Băusem singură jumătate de sticlă de vin. Era un Merlot. Când am ieșit să fumez în fața hotelului, din munții care ne înconjurau, se auzeau urșii. Eram în ajun de ziua mea de naștere și în istoria mea personală, ajunul zilelor de naștere întotdeauna se petreceau în formă de priveghi. Sunt și azi într-un hotel. De data asta, într-o localitate mică din nordul insulei Creta. Prin ușile deschise ale balconului se aude marea și pescărușii. Am băut doar…

Din viață

1527 lei/lună. Un experiment eșuat

Vara mă gândeam serios să încep, odată cu venirea toamnei, experimentul financiar care presupunea să trăiesc în decurs de o lună cu 1527 de lei, pensia medie din Republica Moldova. Mă inspirasem dintr-un articol. Atunci m-am gândit că e oportunitate bună să văd până unde poate ajunge disciplina mea financiară, să-mi dezvolt voința, să-mi perfecționez abilitatea de a mă mulțumi cu lucruri puține, dar esențiale, să-mi concentrez atenția pe valorile supreme ale vieții, și nu pe lucruri trecătoare, cum ar fi o nouă pereche de pantofi sau cărți pe care nu se știe dacă voi reuși să le citesc vreodată.…

Jurnal

La singure cum?

Îți trebuie o viață ca să te descoperi, să te cunoști și să te înțelegi. Probabil, cu cât mai repede observi anumite lucruri despre sine și le accepți, cu atât mai mult timp îți rămâne să trăiești viața după o croială proprie. Săptămâna care a trecut am avut parte de un curs-expres despre introversiunea mea, care, an de an, devine tot mai aprofundată și tot mai acaparantă. Și, dacă înainte, o percepeam ca pe un handicap și încercam să-mi folosesc toate resursele interne ca să par un om deschis, ușor de abordat, ușor de mișcat, orientată spre lumea exterioară, iubitoare…

Interviuri

Ce se întâmplă înăuntru tău, nu întreabă nimeni

Notă: acest interviu face parte din campania #subogheal, lansată de Centrul de informații GENDERDOC-M și a apărut pentru prima dată pe gdm.md. „Ești nevoit să-ți divizezi toată ființa în două – în cea de #subogheal și cealaltă, iar asta te înnebunește. Te alienează faptul că trebuie să fii doi oameni în unul. Eu cred că noi toți ne datorăm o anumită sinceritate unul altuia. Nimeni nu iubește falsul, nimeni nu iubește minciuna, și atunci de ce mă impui să te mint? Eu nu vreau să te mint. Eu te respect, vreau să fiu sinceră cu tine, vreau să ies de…