Maraton

Mama, la vârsta mea: La 25 de ani, mama mă năștea pe mine

La 25 de ani, mama mă năștea pe mine. Un copil conceput întâmplător, cu un bărbat pe care nu-l iubea și cu care n-o va mai lega nimic, niciodată, decât o întâlnire pe o bancă din scuarul Catedralei, când copilul ei avea nouă ani. La 25 de ani, mama se certa cu tatăl ei, care nu-și voia fata nemăritată și cu un copil. Fata la care ținea cel mai mult, prima lui odraslă, în care a pus mai multe speranțe decât în ceilalți, wunderkind-ul familiei. Peste ani, acest rol avea să-mi fie pus în cârcă mie, fără drept de apel.…

Today's Posts: March, 21

Maraton

Mama, la vârsta mea: Da’ tu știi cum sunt eu

Despre medicul care de fapt voia să fie mamă pentru toți.  Chiar azi, un pic mai devreme, vorbeam cu mama despre niște idei care mă bântuie. Convorbirile noastre de 2 ani sunt pe chat-ul nostru-Păsări călătoare. Ambele ne-am luat zborul, spre cuiburi diferite. Începusem să îi povestesc despre nuștiu-urile mele, îndoielile și dezorientarea ce mă cuprinde în ultima perioadă, o perioadă în care drumul pe care am mers până acum se ramifică și eu IAR trebuie să decid încotro să o apuc.  – Mama, da’ tu mă știi, eu oricum niciodată nu o să pot face ceva, de care eu nu…

Din viață

Libertatea alegerii – ceea ce stă între noi și mamele noastre

Azi am fost întrebată, pentru un proiect de documentar, cum era viața mamei mele când avea vârsta pe care o am eu acum, adică 37 de ani. Întrebarea a picat la țanc. Or, în ultimul timp mă gândesc mult la cât de diferite sunt viețile noastre la o distanță de doar două decenii – la câtă libertate am căpătat, la câte posibilități avem acum, la abundența informațională care ne înconjoară! Ceea ce pentru mamele noastre era din sfera fantasticului, azi face parte din viața noastră sau ar putea face, dacă am vedea oportunitățile care sunt peste tot. Cred că nu…

Părțile corpului

#zero_martie: a doua săptămână

Într-o criză de mod sănătos de viață, care m-a apucat pe la sfârșitul lui februarie, am decis că în martie voi face o pauză de la aluat, zahăr și alcool. Nebănuite sunt, însă, căile psihicului nostru, și ceea ce, inițial, trebuia să fie un soi de detox și o metodă de a scăpa fix de 3 kg, s-a transformat într-o analiză a propriului comportament alimentar. Deodată recunosc – am călcat pe alături. Prima dată pe 8 martie, când am organizat o serată feministă și am băut mai mult vin decât „așa ca la împărtășanie”, cum planificasem în ajun. Am băut…

Din viață

”Iartă, uită, lasă-le acolo!”

Aparent sunt un om care nu poate fi rănit ușor. Atunci când cineva încearcă să mă încolțească, găsesc motive ca să-mi explic de ce oamenii se comportă așa, mă gândesc la rănile lor, la traumele și la bagajul emoțiilor trăite. Eu în general cred că oamenii rar fac rău premeditat, de cele mai multe ori, ei vor să se protejeze. Reacțiile lor sau lipsa reacțiilor sunt rezultatul experiențelor avute. Așa că nu sunt ușor de supărat. Atunci când aud cuvinte urâte în adresa mea, sau simt priviri răutăcioase aruncate pe la spate, încerc să mă fac mută și oarbă. Refuz…

Părțile corpului

Trei căi de ajutor pentru când e insuportabil de greu

Chiar dacă ni s-a promis că totul o să fie bine, în viață nu e chiar așa. Bine o să fie, dar nu în fiecare zi. Uneori, multe zile la rând bine n-o să fie. Sau binele va fi relativ. Chiar dacă uneori ne mai gândim că poate mai bine nu ar continua, viața noastră continuă. Indiferent de condiții sau de durerea sufletească. Cum să continuăm să trăim sau să re-începem să trăim, când am pierdut pe cineva drag sau când o parte din lumea noastră s-a ruinat? Eu am câteva căi de a regăsi viața în mine și în…

Părțile corpului

#zero_martie: 1 săptămână

Cu o săptămână în urmă am intrat în luna #zero_martie – o lună fără zahăr, alcool și aluat. Ideea acestei provocări mi-a venit din câteva motive: Am observat că mă închei mai greu la blugi, iar două rochii cusute anul trecut mă cam strâng; Am început să mănânc mai mult dulce decât obișnuiam în ultimii doi ani. Mâncam destul de multă pâine, mai ales albă. Un timp îmi părea floare la ureche, deoarece am ajuns la greutatea pe care o aveam la 19 ani, însă neglijasem faptul că metabolismul meu nu mai este cel de la 19. Conștientizarea că mă…

Social

Rebus de #optmart

Instalația pe care o vedeți mai sus se află la intrarea la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova. Cel mai probabil a fost pusă acolo în cinstea zilei de 8 martie, adică Ziua internațională a femeii, care, după cum explică Wikipedia, este sărbătorită ”pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.” Și acum, haideți să rezolvăm un rebus – cum credeți, care e mesajul acestei instalații, dedicate Zilei internaționale a femeii, ținând cont că…

Social

Nu avem la baza societății noastre interdicția violenței

TDiscuțiile despre violență (violența sexuală, copiii bătuți, bătăile în stradă și agresiunea fizică în general) degenerează în declarații de genul: „Orice om normal știe și așa că violența nu este acceptabilă. Iar cei care violează femeile, agresează alți oameni și se manifestă în general agresiv – sunt niște elemente marginale, oameni din pături sociale vulnerabile, care sunt departe de normele socio-culturale. În general, societatea noastră nu acceptă violența de niciun fel, apelați la lege. dacă vă simțiți vizați”. Greșeala noastră este să credem că noi, cei care stăm aici, pe Facebook, formăm societatea, iar cei care nu sunt de acord…

Dragă redacție

Nici măcar nu visam la un prinț

Când eram mică, visam să am o casă mare. Mare, mare, în stil franțuzesc. Iar în casă sa fie o cameră mare, în care sa fie biblioteca. Cu pereți înalți cât două etaje și cu geamuri până în pod, care să dea într-o grădină imensă. Rafturile sa fie din lemn. Să fie o canapea, iar eu să mă întind pe canapea, dimineața sau seara, sau la amiază, și să citesc, fără să mă grăbesc nicăieri. Să mă trezesc dimineața, și în pijama, fără să trebuiască să plec la un serviciu, să cobor cu cafeaua în bibliotecă. Asta visam eu când…