Jurnal

38

Am trecut azi pe lângă Patria, din partea ce dă spre Grădina Publică „Ștefan cel Mare”. Clădirea din acea margine acum e jerpelită și lipsită de viață. Paralel cu zidul era o camionetă care livra băuturi pentru localul de la etajul cinematografului. S-a scurs ceva timp de când nu am călcat pe acolo. Și azi, când am trecut, în fața mea a apărut terasa care era exact pe locul unde staționa camioneta. Într-o primăvară târzie, prin anul 2000-2001, la una din mese stăteam eu, Viorel Mardare și Andrei Panici. Eu mi-am comandat o Fanta Madness, care abia apăruse. Avea gust…

Today's Posts: December, 10

Social

Nu, mulțumesc. Despre noua uniformizare

Ieri la Paris a avut loc ziua fără mașini. De la la 11:00 la 18:00 capitala franceză a fost rezervată pietonolor, biciletelor, trotinetelor și rollelor. Azi dimineață ascultam știrile Radio France Internationale. Era un reportaj și din Parisul fără mașini. Ultima intervenție a fost a unei tinere care a spus că detestă mașinile și detestă oamenii care circulă singuri cu mașina, având trei locuri libere. Aici am clacat. În ultimul timp simt o presiune crescândă din partea modului conștient, ecologic, econom, frugal, vegetarian, bodypositive (puteți continua lista) de viață Uneori am impresia că ziua în care vom fi linșați, dacă…

Părțile corpului

Lecție de răbdare

Îmi plac schimbările. Într-atât, încât nu am răbdare să-mi las părul să crească. Și nici să stau într-un loc – casă, job, (probabil, și relație) – mai mult de doi ani. Sunt lucidă că nu voi putea schimba o parte din aceste porniri, că sunt lucruri care stau dincolo de iluzia controlului pe care l-aș avea asupra vieții mele, dar și că dorința asta de schimbare – care mă arde – e prea puternică și prea dulce, ca să pot renunța la ea atât de ușor. Cu toate acestea, mi-am propus să învăț. Învăț să am răbdare. Să alcătuiesc scheme…

Dragă redacție

Dialog despre frumusețe

O rudă (bărbat) a fost în vizită pe câteva zile la noi în „Europa”. Cum era de așteptat, cel mai mare șoc cultural a fost, evident (ne)frumusețea femeilor de aici. – Parcă se laudă ca trăiesc mai bine ca noi, dar eu m-am uitat, femeile lor îs mult mai urâte ca ale noastre. La noi femeile îs mai „nejnîe” și mai feminine, de-o dragoste să le privești, îmi zice el. Până și cele care vin de pe deal de la prășit îs mai frumoase ca aistea! – Aici femeile nu au nevoie să se facă „frumoase” , ele au alte…

Din viață

Împărțirea la doi: Egal sau echitabil?

M-a sunat Daniela să-mi ceară sfatul. Iubitul ei, cu care planifică să întemeieze o familie, vrea să-și cumpere casă. A adunat banii pentru prima investiție și, de acum încolo, vrea să plătească lunar bani pentru rambursare creditului, în loc de chirie. Dana nu are bani de casă. Chiria au plătit-o întotdeauna egal, iar acum, că trebuie să se mute la casă nouă, iubitul Danei îi propune să plătească în continuare suma chiriei, doar că lui. El va plăti băncii o sumă mult mai mare, în comparație cu cea pe care o plătea pentru chirie, dar în final casa îi va…

Din viață

Pielea bronzată, ca iluzie a unei vieți reușite

Dacă nu te-ai întors cu spatele ars, la mare n-ai fost. Instagram nu era, cine te-ar fi putut crede, dacă reveneai alb? Asta îmi aduc aminte (mai puțin Instagramul) din copilăria sovietică, cu verile la Zatoka, Koblevo sau Sergheevka. În cort, direct pe plajă, sau în căsuțele din lemn, cu veceuri comune, aliniate undeva în mijlocul stațiunii, sub un rând de pini în drum spre mare. Una dintre cele mai timpurii amintiri pe care le am e mama care îmi unge cu chefir sau smântână arsurile de pe umeri și spate, iar după ușa cortului portocaliu marea se scălda în…

Din viață

Gelozia nu e niciodată despre dragoste. Gelozia e boală.

„Cred că ne despărțim”, îmi spune Mihai, cu un soi de dezgust și dezamăgire în privire. Este de doi ani în relația asta. Iar în ultimul, am auzit de zeci de ori fraza asta. Ea este o femeie frumoasă, cu câțiva ani mai mare decât el și doi copii din prima căsătorie. El are 37 de ani, o colecție întreagă de femei frumoase pe care le-a iubit mai mult sau mai puțin (pe majoritatea mai puțin de un an), și un vis aproape obsesiv de a crea o familie fericită și a avea o fiică. „Problema e că mă minte.…

Din viață

Ce e al tău, e al tău. Pe scurt, de ce femeilor le trebuie independență financiară

Femeile au nevoie de bani. Dar, cel mai important, femeile au nevoie de independență financiară. Să ai pe cineva lângă tine care să îți asigure toate aspectele materiale și financiare ale vieții, poate părea convenabil. Dar nu e. Viața, în care unicele preocupări ar fi decorul casei, sala de fitness, saloanele de frumusețe și ieșirile în restaurante, toate pe banii partenerului, este, pe termen lung, riscantă. Banii străini, fie chiar și ai soțului, tot străini sunt. Ceea ce înseamnă că în orice zi poți rămâne fără ei. Mai ales dacă soțul, pe ascuns, a avut grijă ca în cazul unui…

Din viață

Crescând

Maturizarea începe în ziua în care înțelegi că viața e de o banalitate dureroasă. Că fericirea care ne este vândută peste tot – este doar o altă marfă, printre mărfuri. Că de temperamentul cu care te-ai născut, nu fugi. Că predispozițiile ereditare sunt cele care sunt, îți plac sau nu. Că, din moment ce ai supraviețuit vârstei de 18 ani, nimeni nu ți-i dator cu nimic. Nici mama. Nici tata. Nici soțul. Nici soția. Nici copiii. Că tu, în schimb, ești dator. Și mamei. Și tatei. Și soțului. Și soției. Și, mai ales, copiilor minori. Cel puțin, le datorezi respect…

Dragă redacție

Eu știu de ce femeile devin „scorpii”

Femeile devin scorpii când sunt rănite. Când sunt rănite tare. Tu ești rănită o dată, tu ești rănită de 2 ori, tu ești rănită de 3 ori, și, la un moment dat, tu zici: gata! Ajunge! Femeile cred, iubesc, naiv, curat, fără a căuta careva interes. Femeile știu să iubească copilărește. Și, probabil, asta e cea mai frumoasă și sinceră formă de a iubi. Desigur, nu toate. Unele sunt „scorpii” de la mama natură. Femeile mai devin scorpii când sunt umilite, când cresc copiii singure, unul sau doi, când sunt singure la limita existenței, în gaura găurilor – psihologic, financiar,…