Din viață

La singure cum?

enter Săptămâna viitoare plec la o conferință la Bruxelles. Cu această ocazie, îmi cos o rochie neagră, clasică. Colegele râd. „Precis îți vei întâlni acolo dragostea vieții și vei rămâne”. Râd și eu. Mi-am întâlnit deja „dragostea vieții” la Bruxelles, exact cu doi ani în urmă, zi în zi, oră în oră. Peste o zi făceam casă împreună. Genunchii îmi tremurau, dar nu fugeam. Nu a fost cea mai înțeleaptă decizie. Acum scriu și râd. E prima dată când râd de această poveste. Am citit recent că, dacă ajungi să poți râde de situațiile neplăcute prin care ai trecut, de relațiile…

where do you buy nizoral shampoo

Today's Posts: go to link October, 16

Din viață

Regele și regina sunt goi

http://laprovence.sk/familjarnosty/546 În anul întâi de facultate, era 1998, în primele câteva luni, unele fete venite de prin sate sau centre raionale treceau prin transformări majore. Departe de casă, de părinți, de gura satului – nu fiecare rezista libertății amețitoare care li se deschidea în față. Unele începeau să fumeze în veceul facultății, altele – să tânjească după viața luxoasă de la Capitală. Erau însă și dintre acelea care le făceau pe ambele. O colegă, prin noiembrie, a început să vină tot mai rar la ore. Și când apărea, era întruchiparea Glamurului și Luxului de sfârșit de Mileniu. Bun, în imaginația mea,…

buy prevacid solutab canada
Jurnal

36. Cum a fost

http://joetom.org/masljana/468 Anul trecut exact pe 30 septembrie, seara, eram într-un hotel dintr-un complex spa pierdut în munții Covasnei. Moralul îmi era la pământ. Băusem singură jumătate de sticlă de vin. Era un Merlot. Când am ieșit să fumez în fața hotelului, din munții care ne înconjurau, se auzeau urșii. Eram în ajun de ziua mea de naștere și în istoria mea personală, ajunul zilelor de naștere întotdeauna se petreceau în formă de priveghi. Sunt și azi într-un hotel. De data asta, într-o localitate mică din nordul insulei Creta. Prin ușile deschise ale balconului se aude marea și pescărușii. Am băut doar…

buy diclofenac potassium online uk
Din viață

1527 lei/lună. Un experiment eșuat

see url Vara mă gândeam serios să încep, odată cu venirea toamnei, experimentul financiar care presupunea să trăiesc în decurs de o lună cu 1527 de lei, pensia medie din Republica Moldova. Mă inspirasem dintr-un articol. Atunci m-am gândit că e oportunitate bună să văd până unde poate ajunge disciplina mea financiară, să-mi dezvolt voința, să-mi perfecționez abilitatea de a mă mulțumi cu lucruri puține, dar esențiale, să-mi concentrez atenția pe valorile supreme ale vieții, și nu pe lucruri trecătoare, cum ar fi o nouă pereche de pantofi sau cărți pe care nu se știe dacă voi reuși să le citesc vreodată.…

Jurnal

La singure cum?

http://qsai.es/?esfirew=nos-rencontres-en-anglais&b79=23 Îți trebuie o viață ca să te descoperi, să te cunoști și să te înțelegi. Probabil, cu cât mai repede observi anumite lucruri despre sine și le accepți, cu atât mai mult timp îți rămâne să trăiești viața după o croială proprie. Săptămâna care a trecut am avut parte de un curs-expres despre introversiunea mea, care, an de an, devine tot mai aprofundată și tot mai acaparantă. Și, dacă înainte, o percepeam ca pe un handicap și încercam să-mi folosesc toate resursele interne ca să par un om deschis, ușor de abordat, ușor de mișcat, orientată spre lumea exterioară, iubitoare…

Interviuri

Ce se întâmplă înăuntru tău, nu întreabă nimeni

go Notă: acest interviu face parte din campania #subogheal, lansată de Centrul de informații GENDERDOC-M și a apărut pentru prima dată pe gdm.md. „Ești nevoit să-ți divizezi toată ființa în două – în cea de #subogheal și cealaltă, iar asta te înnebunește. Te alienează faptul că trebuie să fii doi oameni în unul. Eu cred că noi toți ne datorăm o anumită sinceritate unul altuia. Nimeni nu iubește falsul, nimeni nu iubește minciuna, și atunci de ce mă impui să te mint? Eu nu vreau să te mint. Eu te respect, vreau să fiu sinceră cu tine, vreau să ies de…

Jurnal

La singure cum?

follow url Aseară, pe la 22:00, mi-am amintit că e joi. Deja. Și că doar cu trei minute în urmă era luni și mergeam să mă întâlnesc cu un client nou. De atunci și până în acea clipă de reculegere, lucrul începuse și se desfășura cu o viteză constantă. Patru zile au trecut cât cinci minute, în viață, însă, au apărut câteva circumstanțe noi, câțiva oameni noi, un rând nou în CV. Și toate astea în timp ce în mașina de spălat așteptau 3 kg de albituri, ca eu să găsesc 3 secunde și să apăs pe butonul magic. E incredibil cât…

Interviuri

Iubesc acest om, asta e tot ce știu

http://airshow-magazin.de/index.php?option=com_user Notă: acest interviu face parte din campania #subogheal, lansată de Centrul de informații GENDERDOC-M și a apărut pentru prima dată pe gdm.md. „Am 43 de ani și  mi se întâmplă pentru întâia oară să iubesc o femeie. Este vorba despre mama unui coleg de școală a fiului meu”,  și-a început Lidia povestea, evident emoționată. Zâmbetul larg, pe care îi este greu să-l controleze, ochii care lucesc ca după un joint și tenul luminos care radiază de fericire trădează emoțiile unui om îndrăgostit până peste urechi. Lidia este contabilă în una dintre organizațiile societății civile de la Chișinău, are un fiu…

Dragă redacție

Și te ridici, ștergi lacrimile și înțelegi…

http://oepib.org/?efiop=conocer-a-chicas-lindas&387=13 Mergi la OSC și la altar cu gîndul că vei trăi o viață lungă împreună și veți muri într-o zi și au să vă îngroape într-un sicriu. Și te trezești într-o zi cu cerul peste cap, cînd el pleacă la alta. E curaj să trăiești mai departe, și găsești sens în viață.   Ești sigură că vei fi cea mai bună mamă din lume și peste mai mult de zece ani de tratamente îmbli stearpă ca deșertul Gobi și cauți sens să zîmbești și găsești sensul în giugiulitul copiilor prietenilor. E curaj să mai vrei copii chiar dacă te apropii…

Jurnal

Optmart SRL is back! Ce am învățat de când sunt în acest proiect

source Ieri am filmat primele două emisiuni din noul sezon Optmart SRL.  După jumătate de an de pauză, sentimentele mele au fost contractictorii. Pe de o parte, totul a decurs atât de natural, atât de familiar, de parcă filmasem săptămâna trecută și cele șase luni, care ne-au rupt de acea rutină săptămânală televizată, nu au existat. Pe de altă parte, îmi părea incredibil că – după atâtea luni de negocieri, renegocieri, discuții cu colegele, apoi cu colegele și administrația canalului, după atâtea încercări și eșuări de a găsi soluții, din care să aibă toată lumea de câștigat, după momente în care…