Social

100 de lei

In ajun de Ziua Invatatorului in fiecare an e aceeasi poveste. Intr-o seara suna cineva din comitetul parintesc si iti spune ca se strang 100 de lei. Pentru plic, se intelege.

100 de lei. Plus-minus. Asta se vede ca ar fi pretul respectului nostru pentru un om. Ca doar asta li se spune parintilor care nu vor sa dea bani.

Oare 100 de lei sa coste respectul, admiratia si consideratiunea noastra fata de un profesor pe care pretindem ca-l apreciem?

Acesti 100 de lei este pretul spalarii rapide si comode pe maini. Pretul sapunului universal pentru toate pacatele noastre de parinti dezinteresati, de cetateni neimplicati, de oameni care nu vor sa-si asume nimic. Or, cel mai simplu e sa dai cu banul. Sa scoti din buzunar 100 de lei si cu acest gest plin de importanta si patos sa se termine participarea ta in viata societatii si a educatiei copilului tau. Ca mai apoi, peste ani, sa poti striga la orice cumetrie ca ai investit in profesori si in copii.

Ce trebuie sa facem? Sa ne intrebam copiii despre respectul pe care il poarta profesorilor, despre cum cred ca i-ar face fericiti in acea zi, despre ce cred ca i-ar surprinde de ziua lor. Sa ne invatam copiii despre ce pot face ei pentru a-si demonstra respectul si admiratia fata de dascalii lor. Sa-i indemnam la gesturi simple, pline de afectiune. Sa-i invatam ca nu orice se masoara in bani. Ca un cuvant bun, o privire prietenoasa, nu incap in plic. Iar in paralel cu asta sa ne antrenam cordul ca sa ne pese de ceea ce se intampla in jurul nostru, sa vorbim, sa ne implicam, sa avem opinii si sa ni le asumam, sa cerem si sa generam schimbare. Toate astea costa cu mult mai mult de 100 de lei.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 23