Jurnal

2015

Am inceput sa ma gandesc la aceasta postare inca aseara, cand frecam covorul si chimicalele mi-au ajuns la creier. Am reluat gandurile azi dimineata. Le-am plimbat cu mine prin magazin, prin cosul cu albituri, in timp ce le bagam in masina de spalat, le adunam, alegeam, le treceam prin filtre si culori in timp ce taiam scrumbia pentru suba, atunci cand ungeam tortul cu crema, cat spalam vesela sub suvita de apa rece ca gheata ce curge din robinetul din bucatarie. M-am culcat. Am dormit o ora. M-am gandit ca, cu capul limpede, anul 2015 se va rezuma singur. Imi va da fraza cea de aur cu care sa-l pot incheia. M-am trezit. Am spalat podelele. Am pus blugii la uscat pe radiator, pentru ca am decis ca azi voi fi in blugi. Ca nu vreau sclipici si straluci. Decat pe ochi si pe buze.

Din 2015 mi-a ramas doar oceanul. Imens. Calm. Negru la orizont. Pacific. El imi apare in fata ochilor de cate ori vreau sa intorc capul sa vad cum a fost. Oceanul a acoprit totul. Si din acest an doar oceanul vreau sa-l iau.

La multi ani! Vreau sa nu uitati ca datorita voua acest blog inca mai traieste. Si urmatorii 2 ani cu siguranta va creste, ca omagiu celor care au contribuit la viata lui.

Si acum ma duc sa spal acest an de pe mine.

Foto: Yelapa, Mexic, 2015

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 23