Lecturi

“601 sau Valiza cu busole” de Doina Postolachi

Anul asta mi-am propus sa citesc mai multi autori moldoveni. In primul rand, din curiozitate. Cum scriu, cum gandesc, care sunt tendintele pe care le urmeaza sau poate si-au creat un stil aparte? In al doilea rand, din patriotism. Da, stiu, suna patetic, dar ca sa ma scuz voi adauga ca din patriotism ii citesc doar pe cei tineri, care imi sunt mai aproape si ca varsta, si ca viziune asupra lumii (cel putin, teoretic). In al treilea rand, ma alin cu gandul ca banutii pe care ii dau pe carte, vor ajunge in buzunarul unui om care a muncit pentru ei.

Acestea fiind spuse, ma grabesc sa adaug ca nu am reusit sa citesc multi autori din Moldova. Sunt abia la inceput de cale. Si pe acest drum a aparut neasteptat Doina Postolachi, de care auzisem, dar pe care n-o citisem. Acum cateva saptamani insa cineva mi-a recomandat sa caut cartea ei “601 sau Valiza cu busole”, facand un comentariu scurt, care m-a intrigat. Cica e cu sex si foarte sincera.

Am gasit-o chiar a doua zi, in libraria Eminescu. Costa 43 de lei. Jenant de putin, dar foarte imbucurator pentru un portofel subtire.

Cartea, de altfel, e si ea subtirica. 131 de pagini de (aproape) jurnal, in care autoarea ne relateaza drama sa identitara, de basarabeanca ajunsa studenta la Bucuresti, amestecata cu drama femeii frumoase si vesnic indragostite.

Desi cartea e scrisa frumos, intr-un limbaj plastic, de poezie, pe alocuri dur, dar cu o duritate de care este in stare doar o femeie, chestiunea identitara mi s-a parut exagerata. Pe de alta parte, nu pot baga mana in foc, deoarece nu am invatat in Romania anilor 2000, dar din discutiile cu alte moldovence care au trecut prin aceasta experienta, am inteles si mi s-a spus chiar, ca, in realitate, nu era atat de strasnic pe cate descrie Doina Postolachi in “601”. Si, chiar sa fi fost toata aceasta istorie cu basarabeanca “frumoasa si curva” adevarata, tendinta autoarei de a se plange atat de mult, mi-a creat un disconfort. Poate de aceea ca mi-a amintit a mia oara de predispozitia noastra spre tanguieli si bocete, pe care incerc sa o uit, sa o anihilez si sa constuiesc in acel loc altceva.

In “601” sunt si cateva scene erotice, dar nu atat de explicite, pe cat ma asteptam sau pe cat imi imaginam. Partea socanta poate fi faptul ca aceasta carte se presupune a fi autobiografica si cunoscand cat de pudic si bigot este publicul nostru, mai ales cel de varsta parintilor Doinei, involuntar apare intrebarea despre curajul ei de a semna cu numele adevarat.

Pe final, voi cita cateva pasaje pe care le-am subliniat.

Daca esti moldoveanca, se zice ca ai o inteligenta indoielnica sau, mai bine zis, redusa. Iar daca si arati bine, esti curva.

Nu stiu daca chiar sunt putine cele ca mine, care sa se planga de “inadaptare”, sau doar au ramas mai putine pentru ca s-au resemnat si au renuntat.

A ramas in urma […] prostia barbatului roman – care vede in toate basarabencele o “rusoaica buna”, careia “ce i-ar mai da-o”, iar cand ajunge la pat este penibil, ejaculeaza precoce si nici nu stie unde sa-si bage limba cand ii tragi capul in poala.

Regasesc Piata Marii Adunari Nationale la fel de murdara. Fetele oamenilor, la fel de absente. Prietenii, la fel de secretosi. Vecinii, la fel de suspiciosi. Presedintele, la fel de prost. Profesorii, la fel de plictisiti. Tinerii, la fel de rebeli. Scriitorii de la Uniune, la fel de betivi.

Basarabenii, veniti in Romania, sunt nevoiti sa-si ascunda, pur si simplu, identitatea. Astfel, multi basarabeni au descoperit marele privilegiu de a se reinventa. Ei isi fabrica mituri: spun ca provin dintr-o familie buna sau se declara descendenti iudaici. Oricum, nu va sta nimeni sa verifice. Si astfel inlocuiesc hartuirea cu admiratia si uneori veneratia.

De ce sunt bune moldovencele la pat? Nu stiu. Sunt lucruri care nu se invata. Ori ai norocul sa te nasti cu ele, ori nenorocul sa nu te nasti… basarabeanca.

O tara noua este o renastere. Poate de aceea calatoria este una dintre legile Coranului. Nu e nevoie sa te reincarnezi pentru a-ti repara vietile anterioare. E de-ajuns sa calatoresti, pentru a o lua, de fiecare data, de la inceput.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 27