Copii

Dragostea ca solutie

Asa s-a intamplat ca in ultimul timp am auzit multe istorii triste, in care copiii raman fara parinti, in care parintii, inca in viata, raman fara copii. Am vorbit cu oameni care vor sa schimbe ceva. Care isi fac munca de asistenti sociali, psihologi, juristi sau manageri bine, cu dedicatie, sincer crezand in importanta a ceea ce fac. Oameni care lupta cu sistemul, cu mentalitatea, cu indiferenta. Oameni care lupta pentru bugete.

Toata aceasta nefericire, care, in cazurile mai norocoase, ajunge pe mana profesionalistilor, dar nu pentru mult timp, are o singura cauza. Toti copiii care ajung in strada sau in penitenciare, au vrut si vor un singur lucru.

Dragoste.

Asta e tot de ce are nevoie un copil. De dragoste.

Este incredibil cat sunt de toleranti copiii. Ei pot tolera practic orice – si lipsa banilor, si faptul ca mama sau tata duc un mod de viata libertin, multi copii tolereaza si alcoolismul parintilor, daca, in putinele ore in care sunt treji, acestia le ofera afectiune.

Copiii sunt gata sa faca orice pentru dragoste. Sa fuga de acasa. Sa se incurce cu oameni periculosi. Sa lase scoala. Sa fure. Sa se prostitueze. Sa omoare. Asta e strigatul lor.

„Va rog, iubiti-ma!”

In secolul in care dragostea a devenit atat de accesibila, atat de banalizata, atat de populara, in acest secol al etalarii sentimentelor si al mesajelor excesive de iubire, unii copii sunt gata sa-si ia lumea in cap, numai ca sa poata rupe o faramitura din ceea ce toata lumea are, in afara de ei. Ei sunt gata sa se transforme in Supermani, asa cum vad si inteleg ei un Superman, numai ca sa poata fi observati. Cine e observat, e iubit. Asta cred ei.

Asta credem toti noi.

Dar noi nu stim sa iubim. Am uitat. Nu ne-au invatat. Noi am fost conditionati sa iubim pentru ceva. Pentru statut. Pentru siguranta pe care ne-o ofera alt om. Pentru importanta noastra pe care o descoprim in ochii privitorului. Noi si copiii ni-i iubim pentru ceva. Pentru sanatatea lor. Pentru frumusete. Pentru inteligenta. Pentru purtare exemplara. Pentru note bune. Pentru faptul ca sunt comozi. Pentru docilitate. Un copil incomod are zero sanse sa fie iubit. El nu are pentru ce. Iar noi sa iubim pur si simplu nu stim. Nu ne-au invatat. Nu ne-au iubit.

Si cand te gandesti cate vieti sunt distruse, cati oameni isi dedica tot timpul ca sa le repare, de cat efort e nevoie ca sa aduni fonduri, sa faci bugete, sa scrii comunicate, brosuri, articole si carti, sa organizezi conferinte si ateliere. Pentru a transmite un singur mesaj. Un mesaj simplu. Gratuit. La indemana oricui.

 

Imagine: O fetita din Cambodia, de Stephen Bures

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 22