Fete pe drum

Bruxelles ma belle

source site Știu drumul cu ochii închiși. L-am făcut de atâtea ori în ultimile luni. În vis și în realitate.

xenical usa buy

follow Azi n-a fost o excepție. Mi-am băgat picioarele în papucii din piele neagră, buni, de nădejde, tot atât de vechi, cât setea mea de libertate. Acum îmi este cu mult mai ușor să ies din casă. Acum, de când am rămas fără șireturi la papuci. Unul l-am aninat de ceva, în timp ce am alunecat pe gheața de pe penișă, și dus a fost pe apa canalului. După ce am umblat o săptămână cu un singur șiret, l-am rupt și pe al doilea. Simțeam nevoia de echilibru.

buy avodart cheap

http://www.topcanon.fr/figase/opie/2993 Am luat-o la deal, cu mâinile în buzunare, capul gol, părul nepieptănat, strâns într-un coc prins cu un elastic uitat de cineva la mine acasă. Posibil de Laura, prietena Ilincăi. Papucii râdeau, de câte ori mă uitam la ei. Șosetele groase, de lână, îmi făceau și ele cu ochiul, depășind cu câțiva centimetri blugii răsuflecați ca de vară.

http://gatehousegallery.co.uk/?myka=strategie-trading-opzioni-binarie-15-minuti&a15=65 Eram eu. În carne, oase. Inimă și suflet.

http://colombiatourstickets.com/?viowq=rencontre-chr%D0%93%C2%A9tienne-gratuite-suisse&9f0=eb Priveam casele pe care le văzusem de atâtea ori. Le priveam cu ochi noi, ochii de azi, care văd altfel decât ochii de ieri. Ochii din octombrie sau cei din decembrie.

http://salpasafarit.fi/?kalimo=gcm-forex-kitab%C4%B1-indir&ba8=9c Am trecut de linia de tramvai. Știu că dacă mă uit la dreapta, voi vedea copacii de pe ambele părți ale drumului. Mai știu că vara frunzele lor se sărută. Știu că în parcarea din spatele meu cândva s-a întâmplat ceva ce mă face să vreau să trec mai repede de ea. Cu ochii, urechile, amintirile închise.

click Știu că n-am voie s-o iau la stânga. Înainte tot e riscant. Dar e drumul meu, pe care îl cunosc pe de rost și care se oprește de fiecare dată la rue Americaine, ca să cotesc, tot spre stânga, și să intru în magazinul de cărți de mâna a doua. Acolo mă simt la adăpost. Cunosc rafturile, trec printre autorii pe care i-am văzut și alte dăți, pe care nimeni nu i-a cumpărat. Trec cu degetele pe cotoare, de parcă aș putea citi cu ele. Unul câte de unul. Roth, Foenkinos, Gavalda, Levy, Zola. Și mulți, mulți alții.

http://ev-kirche-ergste.de/?debilews=k%C3%B6rpersprache-jungs-flirten&ede=03 Îmi aleg 6. Trec prin baza mea de date ce aș putea arunca din haine, ca să am unde băga cărțile. Nici nu poate fi vorba să las ceva pe altă dată. Nu mai cred în altă dată.

http://bti-defence.com/litak-tak-id/ Fac același drum spre casă. L-am făcut și ieri, și alaltăieri. Îl voi face și mâine.

http://beachresortfinder.com/?rtyey=rencontre-gpr&4c3=71 Ajung la Bailli. Trec de Supra Bailly, barul cu interior de epocă, bătrân și uzat. Pe peretele de lângă intrare, pe stânga, au un orologiu, exact ca orologiul de la noi de acasă. Tot pe stânga. Tot lângă ușă.Peste două cartiere e rue Faider. Ceva îmi spune că n-am ce căuta acolo. Dar curiozitatea e mai mare decât toată frica mea. Și o fac iar la stânga. La numărul 10 e o casă foarte frumoasă, în stil Art Nouveau. Lângă ea, primul patinoar acoperit de la Bruxelles, acum galerie de artă. La numărul 80 și ceva mă opresc, ridic ochii spre casa din fața mea și rămân așa. Cu gura căscată, fără șireturi la papuci, cu șosete care depășesc blugii, cu mâinile în buzunare. Dar fără frică. Pentru că nu am făcut nimic greșit. Pentru că noi putem să împărțim un oraș la doi. Pentru că azi pașii noștri nu se vor intersecta. Pentru că sunt atât de fascinată de Art Nouveau și trebuie să mă lași să descopăr. Chiar dacă e strada ta.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: watch October, 16