Lecturi

9 carti pentru o insula nelocuita

Am fost rugata de mai multe ori sa fac lista cartilor care m-au format sau pe care le-as lua pe o insula nelocuita.

Eu am decis sa merg pe calea cea mai usoara – sa scriu despre cartile pe care le-am citit de mai multe ori. Sau pe care le-am citit doar o singura data, dar care m-au lasat cu o stare pe care vrei s-o duci dupa tine inca vreo doua zile dupa ce ai inchis cartea.

Asadar.

“Toamna patriarhului” de Gabriel Garcia Marquez. Cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori. Cartea cartilor. Cartea, gandul la care ma face sa ametesc de placere. Si daca intr-o zi va trebui sa ma mut pe o insula nelocuita si ar trebui sa iau doar un autor, Marquez ar fi acela (Anton Palici, iarta-ma). “Toamna patriarhului” e de nepovestit. Desi este romanul despre care vorbesc cel mai des, atunci cand vorbesc despre literatura, nu m-as apuca sa-l repovestesc. E prea complex, e prea frumos, are prea multe culori care se contopesc in una singura, pala si lipsita de vlaga, pe care trebuie s-o simti, s-o prinzi, s-o intelegi.

“Colonelului nu are cine sa-i scrie” de Gabriel Garcia Marquez. Nimic mai bun n-a fost scris, de la aceasta carte incoace, in materie de literatura motivationala. Ultima fraza din “Colonelului nu are cine sa-i scrie” ma face sa ies din orice depresie.

“Living to Tell the Tale” autobiografia lui Gabriel Garcia Marquez. Povestea din spatele povestilor scrise de el. O carte, ce se citeste dintr-o rasuflare, despre viata unui om care a stiut sa ajunga Dumnezeul literelor.

“Eat, pray, love” de Elizabeth Gilbert. O carte care trebuie citita, mai ales atunci cand crezi ca cerul ti-a picat pe cap. Daca ati privit filmul, uitati-l. Cartea este cu mult, cu mult mai buna. Acolo gasiti de toate. Dar mai ales – dragoste. Multa dragoste. In toate formele ei.

“Demonii” de Feodor Dostoevski. De Dostoevski am citit practic tot ce a scris, “Demonii”, insa, este romanul la care ma intorc de fiecare data. Nu e atat de romantic ca “Idiotul”, nici atat de dur ca “Eternul sot” si nici atat de filosofic ca “Fratii Karamazov”, “Demonii” este un roman care ma fascineaza prin umbrele si decadenta lui, prin personajele vii, complexe, prin tristetea existentiala dintr-o provincie uitata, care se joaca de-a marea viata. Dostoevski nu poate dezamagi.

“Women” de Charles Bukowski. Cat de stranii n-ar parea cuvintele mele pentru foarte multa lume, care se arata dezgustata de aceasta carte, pe care ei o gasesc doar perversa, cruda si violenta, vreau sa marturisesc ca “Women” de Bukowski este poate cel mai frumos omagiu adus femeilor de catre un scriitor.

“Impreuna” de Anna Gavalda. Cred ca n-am sa mint daca am sa spun ca nicio carte nu m-a aruncat dintr-o stare in alta, din ras la o pagina, in plans la alta, cum a facut-o “Ensemble, c’est tout” de Anna Gavalda. Sau, mai pe romaneste, “Impreuna”. Apropo, cred ca aceasta este cea mai buna carte a Annei Gavalda.

“La Force de l’âge” de Simone de Beauvoir. Un memoriu al unei dintre cele mai luminoase si fascinante minti feminine din secolul XX. O carte autobiografica despre parcursul scriitoarei, eseistei, feministei, filosoafei si activistei politice, Simone de Beauvoir, in timpul liber – femeia inimii lui Jean-Paul Sartre, om care a insiprat-o si care i-a fost a doua pereche de ochi pentru toate lucrarile sale (Simone fiind si ea a doua pereche de ochi pentru el). O carte care m-a format.

Anton Cehov. Absolut orice de acest autor. Sau chiar totul.

Asta e lista mea. Cert, daca as sta si m-as gandi inca jumate de zi, titluri si autori s-ar mai adauga. Dar, frumusetea acestei liste este spontanietatea ei. Iar daca sa ne imaginam ca vine acum cineva si imi spune ca urgent trebuie sa-mi fac  valiza, ca daca nu acum, atunci niciodata, acestea sunt cartile pe care le-as lua, fara macar sa analizez. Iata asa un fel de “Tatal Nostru” 🙂

Lectura placuta!

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 21