Social

Sunt ok. Orice ar fi asta.

Probabil îmbătrânesc. Zvâcnirile mele protestatare se fac mai puține. Aleg confortul. Aleg să arăt bine. Aleg să am flori în casă. Să-mi fac peelingul la timp. Iar dacă în vreo dimineață nu reușesc să fac yoga – ziua devine un calvar. Aleg semințe de chia la micul – dejun. Și serile fără alcool. Aleg să mă culc la ore fixe, să dorm adânc și fără gânduri existențiale. Aleg să trăiesc în bula mea mică, unde toți sunt deschiși, toleranți, cu viziuni progresiste, unde fiecare triază gunoiul, refuză pungile de plastic și cunoaște diferența între persoană nebinară și persoană trans. Unde…

Today's Posts: May, 19

Părțile corpului

„Hai să văd și eu cum e viața fără zahăr, pâine și dulciuri!”

Cine urmărește postările și articolele pe Teotitude, știe și ce scrie Diana Guja despre renunțarea la zahăr și alcool. Eu o citesc de ani buni și mă simțeam întotdeauna oarecum neputincioasă că nu pot și eu așa, să mă iau în mâini și să schimb meniul, modul de viață, totul. Iarăși, cine o citește pe Diana, știe prea bine că fiecare din aceste schimbări vin după niște procese interioare, care, de fapt, provoacă schimbările. Poate vă mai întrebați ce e cu promovarea asta insistentă? Haha. Pentru că unele lucruri se întâmplă mai greu și mai dureros decât altele. Pe la…

Interviuri

Și-a dobândit auzul și libertatea de a iubi

Romanța s-a născut într-o familie modestă cu mai mulți copii, fiind una dintre cele două gemene mezine. Surorile semănau leit, doar că Romanța nu pronunța cuvintele la fel de bine ca sora ei. Când fetele au împlinit trei ani, mama lor a înțeles că Romanța nu auzea decât foarte puțin, din acest motiv nu putea vorbi corect. Vorbea doar cu frânturile de cuvinte pe care reușea să le audă. Dar mama a luptat și i-a făcut rost Romatei de un aparat auditiv, cu care fetița putea să audă ceva mai mult de 65 la sută din ce aude restul lumii.…

Părțile corpului

Cum #zero_martie s-a transformat în #zero_aprilie

Azi a început a șaptea săptămână în care nu beau alcool, nu mânânc zahăr și mă abțin de la aluat. Dorința de a continua acest stil de alimentație a venit de la sine – mi s-a părut cumva straniu să încep de pe 1 aprilie să mănânc dulce și să beau alcool, de pacă nimic nici n-a fost. De aceea, #zero_martie s-a transformat, organic, în #zero_aprilie. Dacă aș rezuma această experiența la o propoziție, ar fi – „De șapte săptămâni, stilul meu de viață s-a schimbat fundamental”. Cum e #fără_zahăr? Sinceră să fiu, am avut câteva tentative de împăcare cu…

Dragă redacție

Cum a putut să o schimbe pe ea, așa frumoasă, pe așa o femeie „urâtă și grasă”?

S-a întâmplat cu doi ani în urmă. După 20 de ani de căsnicie, fidelitate și respect, soțul unei rude apropiate a plecat din familie. Brusc. La 54 de ani s-a îndrăgostit de o colegă de lucru. Iar terapia de cuplu pe care au urmat-o nu l-a oprit din decizie. Toți au rămas portret. Foarte mulți l-au pus în black list. Mai ales, bărbații. Cum putea fi așa de fățarnic și mincinos? Pentru că era cel mai amabil soț, cel mai răbdător și cel mai cumsecade, și pentru că se împăcau atât de bine! Nu i-am auzit certându-se niciodată. Pe ea…

Fete pe drum

Trei zile la Istanbul. Ghid complet

Istanbulul este un oraș ce trebuie vizitat. Pentru istorie, pentru arhitectură, pentru geografie, pentru cultură, pentru bucătărie, pentru shopping, pentru contraste, pentru localuri, pentru hamamuri, pentru plimbările pe Bosfor, pentru mișcarea continuă, alături de liniștea, fără început și sfârșit, a străzilor din cartierele vechi, departe de traseele turiștilor. Istanbulul este copleșitor, mult, pe alocuri – agresiv, prin multitudinea de sunete, mirosuri, mărfuri, fețe. O metropolă ce te înghite și te scuipă și unde, dacă ai venit pe termen mai lung, trebuie să te înveți să-ți ții echilibrul, să faci rost de ancore, să îți păstrezi bucățica de uscat intactă, pentru…

Maraton

Mama mea la vârsta mea: Era ca o vrăjitoare care le putea pe toate

Lumea îi spune Natalia, Nătălița, Natașa. Noi îi spunem mama. Mama mea, la vârsta mea de acum, adică 34 de primăveri înflorite, avea deja doi copii, câteva fire albe (sau poate mai multe, nu-mi mai amintesc) și multe griji – să fim curați, să nu fim flămânzi, să n-o mințim, deși ea întotdeauna a fost sigură că copiii ei nu mint, și acum mai crede asta. Și noi chiar nu știm s-o mințim. Doar îi ascundem unele lucruri ca să nu-și facă griji. Mama mea întotdeauna purta doar fuste și rochii, pantofi frumoși și niciodată nu ieșea din casă nemachiată.…

Maraton

Transsexuali și demoni

Interviu cu un băiat trans din Republica Moldova, apărut pe site-ul gdm.md, în ajun de Ziua Vizibilității Persoanelor Trans*. Săptămâna trecută am asistat la o lecție, la care, printre altele, studenți universitari au fost rugați să completeze un test psihologic. La un moment dat, a început o forfotă de nedumeriri și chicote de râs pentru că la categoria „sex”, în afară de versiunile pe care erau obișnuiți să le vadă studenții, apăruse și categoria „M+F”. „O fi perverși din ăștia, dar nu în clasa noastră”,  a strigat o tânără, vădit amuzată de situație.  Și atunci m-am gândit că ar fi…

Maraton

Mama, la vârsta mea: Era o nebunie să divorțezi de un om, care în spate deja avuse un divorț

Cred ca nu voi greși, dacă voi spune că mama pentru tata a fost mai mult o roabă decât soție. Asta spune mult despre relația lor, ca soți. Cât eram mică, nu prea înțelegeam care era treaba. Însă când am mai crescut, am început să observ că ceva nu era în regulă , adică nu era dragoste între ei și, probabil, nici nu fusese cândva. Acum îmi dau bine seama că cel mai mult a avut de suferit mama din această relație forțată. De ce zic forțată? Pentru că asa erau timpurile și, indiferent de sentimente, trebuia să trăiești cu…

Maraton

Mama, la vârsta mea: Îi scria bunica într-un carnețel cuvintele mele noi

Mama la vârsta mea deja mă avea pe mine. Avea 34 de ani, era anul 1990, cu schimbări mari în viața țării. Mama era deja divorțată, în căutarea unui lucru stabil, pentru a mă putea lua la Chișinău. Eu aveam 6 ani, și deja de 2 ani locuiam cu buneii mei în raion. Mamei îi era dor de mine, dar fără bani de chirie, fiind singură la gazdă la cineva din rude îndepărtate, și acelea nemulțumite, nu putea să mă țină aproape. Deși venea foarte des. Cred eu. Nu știu exact cât de des venea la mine, că nu țin…