Dragă redacție

Aceasta dorinta de a scuipa m-a incercat de multe ori de cand am copii

 

–          Nu vrei sa scrii ceva pentru blog?

–          Despre ce?

–          Despre ce te doare mai tare.

 

Cand am nascut, moasa mi-a luat copilul in brate, zicand: “Hilii kakoi. Nu, kakogo vinesla, takovo imeesi.”.

Imi venea sa ma ridic, in starea in care eram, si s-o scuip. Pentru ca nu astea sunt primele cuvinte, pe care trebuie sa le auda un copil cand se naste.

 

Aceasta dorinta de a scuipa m-a incercat de multe ori de cand am copii – atunci cand mergeam lunar sa-mi ridic o indemnizatie prapadita; atunci cand s-a intamplat sa chem ambulanta si sa ascult tampenii sadice de la medici mediocri; atunci cand la o gradinita privata educatoarea urla la cei doar 5 copii din grupa; atunci cand privesc emisiunile pentru copii de la canalele nationale; atunci cand am vazut ca teatrul pentru papusi nu are o rampa pentru copiii invalizi; atunci cand intru intr-un magazin de jucarii si vad ca toate sunt toxice; atunci cand, intrand intr-o librarie, vad ca un copil de la tara nu are nicio sansa sa cumpere o carte buna; atunci cand ministrul Buliga ne-a indemnat sa spalam pelincute si inca in multe-multe alte cazuri.

 

Daca o sa le luati pe rand, o sa vedeti ca niciunul din punctele enumerate mai sus nu necesita costuri cosmice din buget sau reforme sofisticate. Si ca ele se intampla dintr-un singur motiv – OAMENII NOSTRI NU RESPECTA COPIII. Nu vorbesc de ansambluri de dansuri pentru copii in rochii cu strazuri. Din astea avem din plin.

 

Vorbesc despre faptul ca noi toti, impingand bani medicilor care ne trateaza, devenim co-participanti la traumele mamelor, care nu pot sau nu vor sa dea mita si indura neglijenta, aflandu-se cu copiii in spital.

 

Ca toti suntem vinovati de moartea acelui copil pe trecerea de pietoni de la gara. Pentru ca ne temem sa le facem observatii bidlelor de soferi de microbuze, care ne cara ca pe niste papusoi.

 

Ca atat timp, cat o sa spunem ca educatoarea are dreptul sa urle, pentru ca e greu de lucrat cu copiii, ele vor inainta in victimizare.

 

Ca acceptand pretul de 250 de lei pentru o carte cu povesti, noi nu ne gandim ca urmasii nostri, invatati la licee glamuroase, oricum vor prieteni si vor colabora cu cei care nu au citit nimic (pentru ca lectura nu a fost promovata).

 

Ca aplecand capul in fata comitetului parintesc, care colecteaza bani pentru“multivarka”, noi contribuim la scaderea intentionata a notei unui copil care nu a participat la cadou, la formarea complexelor acestui copil. Si la uciderea unei personalitati. Care poate fi mult mai interesanta decat a copilului vostru.

 

Printre regulile bunei cuviinte este una foarte buna – sa te comporti CU TOTI COPIII exact asa cum ai vrea ca altcineva sa se poarte cu al tau. Aceasta regula trebuie printata, afisata si repetata in fiecare dimineata in toate ministerele, gradinitele, scolile si spitalele.

 

Iar mamele, in calitatea lor de ingeri pazitori, sa inceteze sa mai tremure in fata sistemului. Si sa ceara ceea ce li se cuvine prin lege.

 

Pana intr-o zi vor aparea blocuri sanitare normale in spitale, va aparea o rampa pentru persoanele cu dizabilitati la „Licurici”, vor fi adoptate scutiri pentru editorii de carte pentru copii, vor fi impuse norme de siguranta pentru jucariile importate, va disparea vesela de aluminiu din scoli, iar educatoarele si profesoarele inacrite vor fi nevoite sa-si revarse frustrarile pe soti si amanti.

Si doar atunci, putem spera ca generatia crescuta in respect va face tara asta mai buna.

 

 

Text: Ionela Hadarca

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18