Jurnal

Barbati II. 21 de ani

El statea la vreo 5 metri de mine. I-am observat unghiile. Curate, taiate atent, lucioase. Taranca din mine a tresarit. Sunt date cu oja incolora? A fost la manichiura? El, barbat? Apoi, mi-am tras o palma imaginara. Barbatii tot au dreptul la unghii ingrijite si lustruite. Calmeaza-te. Nu fi inapoiata.

Cand m-am apropiat, cu treaba, se intelege, mi-am infipt ochii in degetele lui. Unghiile nu erau date cu oja. Erau unghii ingrijite. Pur si simplu, ingrijite. Am tras aer in piept. Incercam sa ma concentrez pe tehnicile respiratiei. Respiratia oceanului. A broastei. A struto-camilei. I-am cerut bricheta. Ce alta treaba puteam avea cu un barbat pe care nu il cunosc prea bine? Sa-i spun ca-mi place? Ca l-as invita la mine? Sa schimbam apa la flori. Sa-i arat balconul meu mare. Si copacul care e pe jumate in el.

21 de ani. Atat as fi vrut sa am atunci. Sa stiu ca rad cu toti dintii mei, care inca nu au muscat din viata cu disperare. Care nu au ros unghii, de durere. Prostie. Neputinta.

M-am simtit invechita. Trecuta prin ciur si darmon. Un soldat. Un soldat revenit de la razboi. Cu piciorul amputat. Cu tuberculoza. Dar plin de trofee. Pe care nu are unde le anina. Un soldat care a supravietuit. Pe cand altii nu au putut. Un soldat care a omorat in acest razboi. Ca sa poata trai. Asa infirm cum e.

Pentru prima data m-am gandit ca buzele mele rosii nu sunt la locul lor. Ca toata culoarea asta neagra pe care o port ma fac si mai evidenta. Ca toata experienta asta care se citeste pe gura mea, pliata uneori a dispret, a indiferenta, nu trebuie sa fie aici. Nu acum. Nu asa. Ca, pana la urma, eu tot am avut 21 de ani.

Trenurile pleaca. In unele nu vrei sa urci. Altele te lasa din urma. Pe altele le astepti. Pentru ca directia nu mai conteaza. Tu ai fost peste tot. Razboiul te-a purtat pe toate fronturile lumii. Te-a culcat in toate transeele. Ti-a pus arme in maini. Te-a culcat pe ambrazura. Te-a facut prizonier.

Si nimic nu te-a omorat. Pana la imaginea a doua maini cu unghii ingrijite. Si doi ochi care rad. Rad. Rad. La 5 metri de tine. Tinta deschisa in plin camp de lupta.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 17