Când copiii dorm

Barbatul tristei figuri

Barbatul care nu-si atinge femeia e un barbat trist.

 

Tristetea se scurge din el ca sangele amestecat cu fluidele corporale a unui animal injunghiat in abator. Incet, anevoios.

 

Traseul mainii barbatului care nu-si atinge femeia este scurt si nu se schimba niciodata. El si-o trece in graba pe sanul ei stang sau drept, depinde de partea patului pe care este culcat, apucandu-l de parca a pus mana pe o sapa. Daca i-ai da un hectar de papusoi, el ar sti ce sa faca.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia nu stie ce e ascuns la ea intre coapse. El dibuie pe intuneric intrarea intr-o lume pe care niciodata nu o va vedea in toata splendoarea ei. Deoarece pentru el aceasta este doar o usa de beci. Acolo e umezeala. Si mucegai. Iar el nu vrea sa-si murdareasca degetele.

 

Barbatul trist are douazeci de mii de motive sau doar unul singur de ce sa nu puna gura acolo unde nici mana nu si-o lasa. De aceea ca e murdar. De aceea ca e pacat. De aceea ca el maine nu va putea sa-si sarute copiii cu gura maculata. De aceea ca nu stie cum. Si nici nu-l intereseaza.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia nu a vazut-o niciodata plecata. Desprinzdu-se de el, de ea, si urcand culmi. El nu-i cunoaste a sasea dimensiune. Femeia ajunge greu la orgasm. Sau – femeia oricum are rareori orgasme la viata ei. Asa a citit el. Asa i-au povestit baietii din mahala. Si acesta este adevarul lui. Irefutabil. Un adevar absolut pe care il povesteste cu mare pricepere de cate ori are ocazia.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia stie doar un drum. Pana la poarta si inapoi. Fara ocolisuri. Un drum facut pe intuneric. Un drum invatat pe de rost. Un drum care nu trece pe langa copaci in floare, pe langa tufe de trandafiri si muguri de femeie. Un drum trist. Ca si toata figura lui.

 

foto: Michael Fassbender, imagine din filmul „Shame”

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 12