Dragă redacție

Bolnavele spitale ale Moldovei

rencontrer quelqu'un sur internet ado Imagine-simbol, preluata de pe actualitati.md

site de rencontre gratuit rockeur Aceasta este scrisoarea unei mamici care a trait o experienta nefericita, dar, din pacate, nu una extraordinara sau iesita din comun in spitalele noastre. Daca doriti sa va impartasiti experienta pe care ati trecut-o in spitalele noastre, acest blog este deschis. Importnat e sa vorbim si sa nu ne facem ca ploua.

tekken tag tournament 2 matchmaking In Moldova toata lumea e suparata pe ceva sau cineva. Cineva e suparat pe gradinitele Moldovei, altcineva pe Union Fenosa sau pe domnii de la Moldova Gaz si e pe buna dreptate. Oamenii vad si inteleg ca lucrurile in tara asta merg cu picioarele in sus.

http://bbwccghana.org/?mikops=site-de-rencontre-musulmans-serieux&d63=eb Si eu, la randul meu, am supararea mea, ca doar tot in tara asta traiesc. Oful meu e legat de spitalele (indeosebi cele de copii) ale Moldovei.

watch Prietenia mea cu spitalele Moldovei a inceput de cand sunt mama. Asa se face ca am avut ocazia sa le cunosc bine, din exterior si din interior.

see Am stat cu copiii mei in ele, de multe ori. Nu pentru ca as fi o mama neglijenta, care lasa boala sa se agraveze si abia apoi cere ajutor, dar tot din cauza neprofesionalismului (iertati-mi justa si directa apreciere) medicilor sau a sistemului nostru medico-bolnav, dar asta-i alta, mare, suparare de-a mea.

recherche femme kenitra Azi vreau sa va spun despre spitalele Moldovei, bolnavele spitale ale Moldovei.

click Un spital este o institutie medicala, curativa-profilactorie in care bolnavii sunt tratati de o afectiune de care sufera. Asa o fi, in tarile civilizate. La noi insa, spitalele iti mai adauga inca una- doua boli pe linga cele pe care le ai si ai venit sa te tratezi.

http://www.backclinicinc.com/?jixer=segnali-opzioni-binarie-italiano&a91=0d Eu o sa va povestesc ultima mea experienta, de acum doua saptamini, din Spitalul Municipal de Copii din Chisinau, unde am ajuns cu copilasul meu de 1 an si 8 luni din cauza unei viroze respiratorii.

Mai statusem anterior aici de 3 ori. Cunosteam bine lipsa unei culturi de comunicare dintre medic-pacient, saloanele cu mucegai, dulapurile ude in interior din cauza mucegaiului, chiar si bussinessul pe care il fac acolo infermierele cu produsele de igiena (sampon, sapun) pe care in mod normal trebuie sa le gasesti la chiuveta din salon sau baie, dar care nu sunt acolo pentru ca sunt vandute mamicilor, care din repezeala, cand isi fac bagajul pentru spital, mai uita de anumite lucruri. Dar toate acestea sunt lucruri suportabile. Nu te gindesti la ele, atunci cind copilul tau se simte rau.

Stiam ca dupa 3 – 4 zile ne facem bine si mergem acasa. Asa si se proiectau lucrurile. La a 4 zi de spitalizare, copilasul era bine si urma ca a doua zi sa fim externati. Insa, in dupa-amiaza aceleeasi zile, fetita mea a inceput sa vomite si sa aiba febra. Vomita dupa orice incercare de a bea sau minca ceva. M-am speriat, dar inca eram calma. Nu stiam ca lucrurile abia incep.

Am anuntat medicul. A venit, a vazut copilul. Mi-a spus ca posibil viroza noastra prezinta asa simptome si ca va trece. Mi s-a parut straniu ca respectivele simptome apar pe sfarsit de boala, dar, ca o mama ascultatoare si naiva ce sunt, l-am crezut si asteptam ca lucrurile sa revina la normal.

Intre timp in alt salon, un alt copil, a prezentat aceleasi simptome – voma, febra, diaree. De data asta medicul a gasit- o vinovata pe mama respectivului copil pentru ca i-ar fi dat acestuia sa manince mincare adusa de acasa. OK. Se mai intimpla.

Peste noapte inca un copil, aceleasi simptome. Evident deja ca era ceva nespus. Intelegeam ca nu e de vina nici viroza, nici mincarea de acasa. Medicii, insa, negau orice presupunere de-a parintilor ca copiii s-ar fi infectat cu ceva din sectie. Ziceau ca e exclus. Nu este posibil asa ceva. Eu nu-i credeam, dar nu puteam face nimic.

Dimineata copiii au fost pusi sub picuratoare. Fetita mea avea cite 3 picuratori pe zi, aproape toata ziua statea cu perfuzie, dar continua sa vomite si sa aiba febra.

Intre timp, inca 4 copii cu voma, febra, diareie. Medicii continuau sa nege orice sursa de infectie din partea spitalului.

Eu – disperata, panicata, plinsa – facusem carare batuta pina la usa medicul curant cu intrebarile mele. Mi se parea firesc sa primesc un raspuns la intrebarea ce are totusi copilul meu. Ma simteam o neputincioasa prostita. Am cerut sa i se faca careva investigatii, analize. Am primit refuz . Medicii spuneau ca copilul are dreptul sa vomite 3 zile, iar investigatii nu sunt necesare, totul va trece.

Eram in panica totala, plinsa si isterizata. La a patra zi de picuratoare, voma si diaree, sub presiunea verbala a sotului (innebunit si el de atatea abureli de-ale medicilor), un medic, a recunoscut, http://documentalqueridowatson.es/pizdyhov/1718 neoficial, ca in sectie este virusul Rotavirus (un virus foarte contagios, care afecteaza in principal copiii sub 5 ani, iar cele mai grave cazuri apar la copiii mai mici de 2 ani). Si ca spitalul de aproape un an se confrunta cu el si nu-l poate nimici. Ca masurile de profilaxie si dezinfectare nu mai sunt cele de alta data. Ca de un an copiii cu statutul imun mai slab sau cei fara vaccin ajung la regim de terapie intensiva din cauza lui.

Eu, aflind deja despre ce este vorba, m-am linistit . Stiam ca cu un regim corespunzator de hidratare lucrurile in cateva zile vor reveni la normal. Dar m-am aprins in privinta minciunilor cu care am fost hraniti atatea zile. Ne-au prostit acolo ca pe niste oi.

Dar Surpriza cea mare a venit o data cu extrasul de externare in care nu apare niciun cuvint despre renumitul Rotavirus pe care l-a suportat copilul meu si nici despre tratamentul de 5 zile administrat impotriva lui. E scris doar – Dereglarea secundara a pancreasului.

Nu m-am mai luptat acolo cu nimeni. Plecasem din spital duminica, era supraaglomerat. Extrasul mi l-a ridicat ulterior altcineva.

Ma doare tare ca copilul meu a avut a trece prin asta. Ma doare cind ma gindesc ca si alte mamici vor avea de trecut prin acest chin. M-as pune la usa spitalului si as striga – STOP, INTRARE PERICULOASA.

Nu vreau sa va povestesc despre cat de greu mi-a fost sa tin un copil sub picuratoare. Cred ca mamicile isi dau si asa seama. Vreau sa va spun despre cum i s-a fixat cataterul fetitei mele. A fost intepata de 7 ori, in 7 vene diferite si dupa asta perfuzia oricum nu mergea.

Au mai urmat alte impunsaturi – avea nevoie vitala de picuratoare, alta cale nu era sa se faca bine. Copilul meu a fost pe post de manechin la gasit vena.

E sfasietor pentru o mama, care sta de cealalta parte a usii, sa-si auda copilul strigand ca din gura de sarpe, in timp ce asistentele (erau 5 la numar ) experimenteaza – nimeresc, nu nimeresc vena.

Ajunsa acasa, am trimis o sesizare la Ministerul Sanatatii. Nu am primit inca nici un raspuns. Nici nu cred ca-l voi primi. Doar lucrurile la noi stau altfel decat e normal.

Spitalele Moldovei te trateaza. Nu in sensul ca te tamaduie sau vindeca de boala, dar te trateaza ca pe un prost, ca pe o oaie.

Numai in spitalele Moldovei sa nu ajungi!

A zis bine cineva ca  http://battunga.com.au/?giopere=opinioni-auto-opzioni-digitali&028=54 Moldova isi merita sloganul, dar schimbat – Coruptie. Minciuna si Miz(st)er.

P.S. Sa fiti cu totii sanatosi si sa nu ajungeti niciodata in spitale, dar mai ales in cele din Moldova.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: niall and demi lovato dating September, 19