Din viață

Bună dimineața, 30!

Mi-e oarecum să te salut prietenește pentru că nu te cunosc deloc. Încerc și eu să-ți fac din ochi, să-ți zîmbesc pe furiș și mă scutur de emoții să aflu dacă-mi vei fi prieten.

Eu nu sunt cea mai de încredere parteneră. Eu sunt un chibrit care arde. Îmi pierd elanul în 3 mișcări. Eu însă, pot să fiu o prietenă bună, pot să aprind niște spirite și mai pot să consolez. Asta așa, dacă ai nevoie.

Eu ieri, cît te-am așteptat, am făcut o schimbare de imagine care a reușit deja să strîmbe fețele unor apropiați de-ai mei. Da, după cum ai văzut, mi-am tăiat coama neagră și buclată, după care nu totdeauna apărea restul din mine. Da, tot ea m-a și salvat de multe ori dar știi tu, nu poți trăi o viață în vitrina cu păpuși.

Te-am așteptat ca pe un cadou de Crăciun, ascuns undeva sub brad și neavînd nicio idee despre ce se află acolo. Poate fi ceva util, cum vrea mama, ori ceva dulce cum vreau eu, ori altceva, cum nu am idee.

Și pentru că ești un cadou de Crăciun să-ți spun și ce-am realizat eu pân acum:

Mai nimic, dacă e să te uiți pe deasupra. Dar dacă să aștepți să-mi treacă modestia, poți descoperi că am învățat să ascult de mine, în primul rînd, și să trăiesc, în primul rînd, pentru mine. Da, știu că asta pare uneori indiferență și nepăsare dintr-o parte.

Am mai învățat că dacă mîine nu mai avem apă și gaz și lumină, eu știu de unde să găsesc lumânări, să aprind focul cu 3 surcele, că proviziile, în primul rînd, înseamnă crupe, sare, chibrituri, combustibil, o sticlă și o pătură.

Și mai știu că, dacă totul se duce pe rîpă și asta nu depinde de mine, o să fac ceea ce depinde de mine: să fac lumea mai bună în jur. Cam ipocrit ca atare, pentru că în camera vecină, stă omul pe care trebuie să-l fac fericit, tare supărat, pentru că-mi veni la 1:00 noaptea să scriu nuștiuce povești. Pentru că mai devreme n-am putut, iar mâine n-o să-mi ardă de asta.

Și mai știi, 30-ule, eu încă mai multe n-am învățat: nu știu să spun minciuni corecte, nu pot să fac selfie-uri. Eu nici măcar fotografii simple nu pot să fac.

Eu n-am idee ce relație vom avea. La sigur n-o să fim amici, nici colegi. Amanți poate, poate dușmani , prieteni – sper.

Da pentru că nu sunt chiar atît de modestă, aștept de la tine un cadou. Eu vreau casa mea de vacanță. Cu pereți albi și geamuri cu rame albastre și obloane. Și podele de lemn. Și o baie mare cu geam spre răsărit. Nu e prea mare visul meu, nu-i așa?

Să ne avem de bine.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 19