Femei

Mama singura in campul (muncii) de lupta

Cand am rugat-o pe o amica, o femeie care isi creste singura copiii, sa scrie un text despre experienta ei de mama singura, mi-a spus ca nu este pregatita. Ca tot ce simte este furie si nu stie ce sa faca cu ea. In raspunsul ei au fost si cuvinte ca „inutilitate”, „neputinta”, „efort”, „agresiva”.

Acest articol l-as putea incheia aici, pentru ca am spus, practic, totul. Dar nu, ar fi prea simplu. Si as fi prea draguta cu cei care alimenteaza aceste sentimente de neputinta. Cu cei care nasc in noi furia si o mentin la foc mic.

Acestia sunt angajatorii.

Din experienta mea de mama singura, unul din lucurile pe care le-am invatat este ca poti sa fii cel mai destept om, sa conduci cea mai buna/inovativa/creativa companie/echipa, daca iti lipseste inteligenta emotionala sau, mai simplu, daca nu stii ce inseamna sa fii om, degeaba te crezi cineva. Or, cei mai josnici, mai inumani si mai lipsiti de compasiune au fost anume superiorii mei.

Am auzit de toate: de la „pneumonia copilului tau nu este motiv sa lipsesti”, desi aveam concediu de boala, dar eram nevoita sa vin serile sa muncesc, ore si zile pentru care asa si nu am fost platita; la „nimeni in orasul asta n-o sa te plateasca asa cum te platesc eu”, desi stiam, si eu si cel care vorbea, ca astea sunt nite minciuni grosolane si ca, desi eram a doua persoana in companie, ca importanta, eram platita ca si colegii mei, angajati de rand, dar gandul ca afara e iarna, am de platit chirie si caldura si nu pot acum sa-i trantesc in fata ca e un nemernic, ma paraliza; de la apeluri seara tarziu, cand eram, in sfarsit, cu copilul dupa o zi stresanta, in care auzeam urlete si insulte, din cauza ca cineva din echipa mea s-ar fi purtat urat cu amanta lui, a superiorului; la amenintari cu judecata pentru lucruri pe care nu le facusem niciodata. Si de fiecare data, oameni care incercau sa ma amageasca de bani sau, si mai banal, sa nu ma plateasca. Si da, unele salarii asa si nu au ajuns la mine. Si nu poti dovedi nimanui nimic, pentru ca o tara intreaga functioneaza dupa o contabilitate dubla.

Dar cel mai mult, in toti acesti ani, m-a durut ziua in care unul din cei vreo 5 sefi pe care i-am avut, nu mi-a dat cateva ore libere de ziua fetei mele. Si a stat copilul singur acasa. In ziua in care a implinit 9 ani.

„Fa-i ziua de nastere in alta zi. Duminica, de exemplu.”, mi-a spus el. M-am conformat. De ciuda, de neputinta. Am asteptat sa se incheie ziua de lucru, in care nu s-a intamplat absolut nimic si in care, practic, nu am facut nimic. Apoi am iesit si am sarbatorit.

Cel mai curios este ca toti acesti oameni se cred destepti, progresivi, emancipati. Au o reputatie buna, lumea ii felicita pentru succesele lor. Despre ei se vorbeste ca despre exemple de urmat. In realitate, insa, aceastia functioneaza dupa cea mai primitiva schema. Mai ales, barbatii-sefi. Nu o data m-am convins ca, daca superiorul tau stie ca esti o femeie cu barbat acasa, el isi va domoli excesul de zel si nu te va mai suna noaptea, nu iti va cere sa stai peste program, gratuit, nu te va mai injura sau nu va face glume de prost gust la sedinte, nu iti va spune cand sa serbezi ziua copilului etc. El, pur si simplu, nu va face nimic din toate astea. Pentru ca dincolo este un barbat. Adica un stapan al teritoriului.

Cand femeia este singura si mai are de crescut un copil, lucrurile se schimba. Si sefii, care sunt de cele mai dese ori, niste pradatori, miros de la o posta frica unei astfel de femei. Frica sa nu ramana fara job. Frica sa nu ramana fara un venit. Frica sa nu ajunga pe drumuri. Frica de foame. Da, foame.

„Exista o anumita „spuma” care se considera buna si desteapta si toleranta. Si care te trateaza, de fapt, la fel ca si soferul de microbuz care nu opreste pentru tine, ca esti cu doi copii, da platesti pentru unu… Fara sa-si dea seama, pentru ca a intrat in cutuma si in sange, pentru ca asa se face in societatea noastra.”, imi scrie amica mea.

Ce inseamna sa fi mama singura si sa vrei sa lucrezi? Inseamna sa nu fii promovata, deoarece „tu esti singura si ai nevoie de bani si inseamna ca va trebui sa-ti maresc salariul, o voi lua pe X, ea locuieste cu iubitul, el castiga foarte bine si ea nu are nevoie de bani”. Inseamna sa nu fii angajata, in genere, pentru ca „tu ai copii si ii porti peste tot dupa tine”. Inseamna sa nu fii trimisa in deplasari, deoarece esti singura si ai copil (o deplasare insemnan dezvoltare profesionala, contacte noi si chiar niste economii din diurne). Si asta se intampla „printre cei mai buni dintre noi”.

Trebuie sa ai tenacitate de bivol, rabdare de pradator si reactie de vipera, ca sa nu te lasi strivita…

Sunt oare cuvinte mai bune cu care sa inchei acest text? Amica mea a vorbit cu gura tuturor femeilor care trec prin acest calvar. Calvarul mamei singure care trebuie sa-si hraneasca familia. In rest, viata le pune pe toate la locul lor. Eu m-am convins de asta nu o data. Si, credeti-ma, viata bate filmul. In cele mai neasteptate momente. Si toti, toti, toti care au inchis usi celor care au avut cel mai mult nevoie sa le fie deschisa, platesc. Nu, nu vreau sa fiu rea, nici razbunatoare. E doar o constatare.

 

Imagine: Heifer International/Flickr

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 19