Evenimente

Cand barbatii vorbesc barbatilor. Despre MENxx

Poti sa vorbesti si sa scrii mult si bine despre aceasta societate patriarhala, in care femeie este privita de cele mai dese ori ca personal auxiliar, poti sa organizezi proteste, sa faci studii si sa apari la teve, dar atat timp cat aceste actiuni vor fi facute de femei si pentru femei, ele vor ramane inca multi ani ca niste activitati care nu ies de pe terenul de joaca al victimelor. Care sunt tot femeile.

Stiti ce reactie au barbatii la articolele si discursurile la tema drepturilor femeilor? Reactia datului a lehamite din mana: “Ce mai vor si aeastea?”

Or, atunci cand un barbat iese si povesteste altor barbati despre cum vede el problemele femeilor din societatea de azi, cum intelege el viata lor, necesitatile si nedreptatile care li se fac, sansele ca semenii lui vor incorda urechea de doua ori mai mult decat in cazul aceluiasi discurs sustinut de o femeie, sunt net superioare.

Pornind de la acest adevar, cateva femei s-au gandit sa scoata in scena barbatii. Acestea au fost Ana Revenco (La Strada), Daniela Misail-Nichitin (La Strada) si subsemnata. Astfel, a aprut ideea care ulterior a fost botezata MENxx, eveniment la care barbatii vorbesc barbatilor despre femei. Pana acum, am organizat doua editii – prima la sfarsitul lui noiembrie, a doua la sfarsitul lui aprilie. Genericul lor a fost unul care a starnit niste semne de intrebare, curiozitate, dar si rezistenta, “MENxx: Cultura violului”. Intrebarea prefarata a publicului era: “Da’ ce, violul are cultura?”. Are, si inca de care! Numai ca nu de aceea la care va ganditi.

Primul MENxx a fost o incercare. Si a mers. Sala de la Teatru-spalatorie e fost plina. Vorbitorii, adevarati curajosi, daca sa judecam dupa numarul de refuzuri pe care le-am acumulat pana am ajuns la ei, au fost Victor Lutenco, Alexandru Lebedev si Marin Basarab.

La a doua editie, cu deja o bucatica de experienta in spate, am ochit mai bine barbatii pe care i-am vrut ca speakeri. Si n-am dat gres. Refuzuri au fost mai putine, acestea, insa, ne-au confirmat inca o data ca foarte multi barbati din Moldova considera violurile, discriminarea femeilor, abuzurile ca fiind niste probleme pur feminine, despre care ei nu au nimic de spus.

Din fericire, insa, intotdeauna se gasesc cativa care, totusi, au o opinie pe care vor sa o impartaseasca. Acestia au fost: Dumitru Alaiba (om liber), Eugen Boico (specialist in comunicare) si Dumitru Marian (producator de publicitate si film).

Despre ce au vorbit ei?

Democrația veritabilă în lume are doar o sută de ani. O sută de ani în urmă unele țări abia au început a permite femeilor dreptul la vot. Asta a indignat o bună parte din bărbați care spuneau, în toată seriozitatea, că locul femeilor este acasă, că ea trebuie să aibă grijă de copii, că nu are ce se băga în politică, că femeile nu se pricep în chestii din astea, etc. Bărbații în 2017, secoul 21, nu doar în Moldova, din păcate, au reușit doar să coboare această retorică la nivel de glume. Spunem exact aceleași lucruri. Ne permitem prea ușor să folosim sexisme, doar mascate sub forma unei glume deloc inofensive, așa cum am pretinde. Comportamentul nostru, al bărbaților, este important în a elimina chestiile acestea până la urmă. Noi trebuie să evoluăm, iar pentru asta trebuie în primul rând să fim mai conștienți./Dumitru Alaiba

Tot discursul lui Dumitru il gasiti pe acest link:

Nu o sa vorbesc despre violul consumat, nu o să pretind că știu exact de ce violează bărbații și consider că este dezgustător până la aprobarea fără drept de apel a castrării, poate chiar publice, ca să înțelegeți că sunt și un pic sadic. Nici măcar nu o să vorbesc despre săracii bărbați violați de femei, care există. Și ar fi un început bun de discurs misogin pe tema violului, dar nu azi. Pot, însă vorbi despre pornirile interne proprii, care nu neapărat duc la, dar care sigur se regăsesc în profilul unui violator. O să vorbesc despre societatea noastră, în care există foarte multe stereotipuri de gen, propagate, uneori, până la absurd și adânc înrădăcinate în majoritatea dintre noi. Și aceste stereotipuri, conștientizate sau nu, ne încadrează, deși pe intervaluri relativ scurte de timp, în categoria de misogini, aka violatori în fază incipientă, dacă să ne referim la profilul violatorilor./Dumitru Marian

Eugen Boico a vorbit despre cum intr-o relatie se ajunge la default, care poate duce la abuz si violenta, si cum se poate de iesit din aceasta situatie.

Fiind una dintre orgaizatoarele evenimentului, imi este greu sa-i pun o nota obiectiva. Cert, insa, este ca avem nevoie de astfel de intalniri, la care ar fi perfect, dintre femei sa fie doar organizatoarele. Acesta ramane un vis frumos, care ne motiveaza pentru urmatoarele editii.

Cum credeti, ce trebuie de facut ca sa aducem mai multi barbati in sala? Ajutati-ne cu un mic sondaj printre barbatii pe care ii cunoasteti.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 22