Dragă redacție

Cand inveti sa zbori, nu mai poti merge…

Sa te indragostesti…
Sa inveti a zbura, dupa care sa nu mai poti reveni la mersul pe jos…
Sa plutesti asa, intre dorinte si vise. Zile, saptamini, luni… lasind pe cea care erai in urma…
Apoi sa cazi, chiar din inaltul cerului, chiar in toiul euforiei… Sa revii la solul dur, care este realitatea ta si a celorlalti, o realitate la care ajung toti muritorii si toate lucrurile.

Orice cadere doare. Si totusi, trebuie sa re-inveti a merge pe jos, sa-ti continui viata de rind cu altii, care au cazut si ei, sau care nici nu au zburat vreodata.

Trebuie sa continui sa mergi, cu pasi de sirena metamorfozata. Sa nu mai indraznesti sa privesti marea, sau cerul… Altfel, o ploaie de lacrimi va navali peste tine si te va ineca.

Fluturii din stomac s-au transformat in gindaci de bucatarie, care rod si rad tot ce a mai ramas viu in tine. Traiesti zi de zi cu o durere insuportabila. Si e cu atit mai greu de suportat, cu cit incerci sa-i dai un nume… Nu reusesti, nu poti sa o definesti, aceasta arsura interioara, care creste seara cind te culci si dimineata cind te trezesti. Traiesti cu ea din ziua caderii, iar ea in loc sa scada, creste…

In aceasta dimineata, prin caile sinuoase ale gindurilor tale ai dibuit totusi o definitie: avort sentimental (iti place ce ai dibuit). Il avortezi din mintea si din inima ta. Iar asta doare, si asta ia timp…
Asa ca o sa mai lasi gindacii de bucatarie sa lucreze, caci lucreaza spre bine…

De-ar sti el ce ginduri trasnite ai avut, si inca mai ai!
… sa mergi la farmacie si sa ceri ceva de dezindragostire…
… sau sa-ti schimbi imaginea ca sa-l intilnesti din nou si sa-l seduci, alftel…
… sau sa-i cauti sotia, ca sa-i povestesti despre hobby-ul lui: semanator de insecte in burta femeilor…
… sau sa faci un salt cu parasuta, in speranta ca ea nu se va deschide…
… sau sa-ti tai citeva degete, ca sa nu-i mai poti scrie niciodata… niciodata…
… sau sa iesi sin casa, alergind fara a te opri, pina la epuizare totala… pina la un stop cardiac…
Si astea sint ginduri de femeie matura, trecuta de 30 de ani! Femeie care credea ca nu se va cobori niciodata la naivitatea unei adolescente.

Nu vei face nimic din toate astea!
Fiindca el nu merita nici o frintura din gindul tau, nici un coltisor din inima ta, nici un centimetru patrat din jurnalul tau.

Fiindca sint atitea lucruri frumoase in viata asta, care asteapta se fie visate, descoperite, atinse de tine.

Asa ca iti vei pastra degetelele intregi, pentru a scrie altor barbati.
Iar pina atunci, lasa gindacii sa-si faca treaba…

Text: L.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 22