Din viață

Când nu trebuie să luăm exemplu de la părinții noștri

De fiecare dată când sunt în transportul public sau în alte locuri în care cetățenii sunt nevoiți să se adune, mă întreb de ce majoritatea femeilor și bărbaților trecuți de 45-50 de ani sunt atât de amărâți, nemulțimiți de viață, cu o dispoziție care oscilează între agresivitate nefondată și deznădejde. Și desigur, gândurile și analizele mele sunt de ordin absolut egoist – eu nu vreau să ajung așa. Și, cel mai probabil, nu voi ajunge. Pentru că nu vreau.

motrin 600 mg

site de rencontre ado avec photo Următoarea întrebare care îmi vine este de ce azi, când accesul la informație e fără precedent, atât de multă lume insită să rămână în cochilia nefericirii, păreții căreia sunt construiți de conflictele interioare? De ce durerea în care existăm devine atât de normală, încât orice gând de a apela la ajutor este la mii de ani lumină?

http://www.newmen.eu/pigils/niodjr/119 Următoarea întrebare este câți dintre clienții psihologilor din Moldova au vârsta de peste 50 de ani? Câți dintre părinții noștri au trecut peste prejudecata că vizita la psiholog e semn de boală psihică? Mai mult decât atât, câți dintre părinții generației noastre, reacționează adecvat la informația că progenitura lor de 30+ ani, face terapie? Câți sunt dispuși să discute despre asta, exact așa cum discută despre un tratament, să zicem, al glandei tiroide?

http://visitsvartadalen.nu/?saxarokese=Viagra-200-mg&df8=a7 Eu, însă, nu-mi fac iluzii mari în privința celor de 50+ ani. Și cât de obraznic poate să pară, dar încerc să interacționez minimal cu cetățenii de o anumită vârstă în transport, policlinică, spital și alte instituții publice. Nu, mulțumesc, eu nu vreau să ascult despre cât de minunat era totul în Uniunea Sovietică, despre Unire, despre cât de nesuferit este tineretul de azi, despre „ehe-hei, pe timpul meu!”, despre decadența lumii în care trăim acum, despre dispariția adevăratelor valori, despre democrația care n-a adus nimic bun. Eu nu mă înduioșez deloc, atunci când femei de 50+ ani se bagă fără rând în cabinetul medicului, în timpul programării mele, mizând pe faptul că vârsta lor le transformă în oameni cu privilegii și cei mai tineri vor recula, orbiți de măreția lor. Dar eu înțeleg că acolo șansele pentru schimbarea gândirii și, respectiv, comportamentului, sunt aproape de zero. Ingnoranța și complacerea în propria suferință, care (culmea!) e transformată în virtute, au devenit atât de confortabile, de familiare, încât însuși gândul că poate fi și altfel, trezește anxietate. Dar cum altfel? Cum fără toată această povară a existenței pe față? Atunci cu ce vom rămâne?

http://killjoytattoo.com/?kremeni=single-bar-schw%C3%A4bisch-hall&5d4=a8 Noi, însă, putem fi altfel. Noi, cei care avem acum în jur de 40 de ani, putem să ne construim de pe acum un viitor mai puțin amar. Un viitor în care tinerii nu se vor feri de noi, ca de lepră. Un viitor în care nimeni nu ne va fi dator cu nimic – nici cu confort, nici cu privilegii, nici cu fericire. Pentru că noi de azi înțelegem că de toate astea responsabili suntem noi, în mare măsură.

go site Și ca să nu mâncați creierul persoanelor dragi, colegilor, prietenilor, povestindu-le despre durerile voastre interioare, dezghiocând situații, dialoguri, așteptând de la ei mântuire, mergeți la psiholog. Ori li psihiatru, dacă simțiți că lucrurile au luat o întorsătură serioasă de tot. E ok să mergi la psiholog și la psihiatru. Tot atât de ok, cum ai merge la stomatolog când te doare un dinte sau ți s-au inflamat gingiile. E ok să vrei să fii bine, împlinit, relaxat și pe partea interioară, unde injecțiile, perfuziile și intervențiile chirurgicale nu ajung. Iată acesta este exact acea parte a vieții voastre, deciziile despre care nu trebuie să se bazeze pe ceea ce spun părinții sau pe experiența lor.

http://zspskorcz.pl/pictose/eseit/1265  

get link http://www.youngasianescorts.co.uk/?baletos=%D8%BA%D8%B1%D9%81%D8%A9-%D8%AA%D8%AF%D8%A7%D9%88%D9%84-%D8%A7%D9%84%D9%81%D9%88%D8%B1%D9%83%D8%B3&d96=22 PS: sper acest text să nu stârnească discuții inutile, gen: „Da părinții mei nu sunt așa”. Mă bucur. Alți părinți, însă, sunt „așa”.

segnali forex con prova gratuita Text: Diana Guja

http://hongrie-gourmande.com/frensis/785 Foto: João Silas /Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: http://www.visionarywebsite.com/?kiolsa=ig-options&135=cf July, 22