Maraton

Casa bunicii

go to link Toamnele mele adolescentiste eu le-am început la bunei, pentru că schimbasem posibilitatea de a studia la un liceu (destul de prestigios, printre altele) în orașul părintesc, pe un colegiu pedagogic cu http://teentube.cz/?ertye=como-conocer-a-una-chica-ucraniana&65c=fb stipendie în Bălți. Nu că mă certasem cu ai mei, dar am eu ce am cu zodia mea, și odată decizia luată, nu merg la compromis pînă nu văd sclipiri în zare.

http://hosnaboen.no/?misoloie=single-speed-bergen&fd3=5b  

opcje binarne matt Eu de fapt am o familie normală de mamă-tată-soră într-un orășel mic și civilizat, și ca bonus niște bunei la oraș. În copilărie, toți prietenii mei se lăudau cu bunici la țară, eu una – cu bunici în Bălți. Și după a noua, când lumea de 14 – 15 ani mergea cu admiterea automată la liceu, eu rodeam cărțile la matematică și română. Pentru că follow site videti-li aveam examene. De admitere. La un colegiu. Cu http://strom.com.br/mifer/7047 stipendie.

 

Ap’ de toamne, eu nu le iubeam. Eu încă nu faceam deosebire între perioadele depresive, și reducerea bruscă a zilelor, nu prea dădeam atenție cuvintelor înșirate prin compuneri despre moartea naturii.

 

Dar toamna e frig.

 

Și eu țineam minte că toamna plouă. Și era apăraie pe drumurile care duceau la colegiu. Și se lăsa un frig la bunica de-mi dîrdîiau genunchii în diminețile cînd mergeam la studii. Și toamna mea de octombrie pe atunci însemna că trebuia să cedez source zalul, unde stateam din primăvară pînă la primele friguri. În http://careermastery.net.au/?du=careermastery.net.au//?pero=tastyli/ zalul bunicii nu era sobă. Pe iarnă mă mutam cu ei în casa unde odăile vin din una în alta fără nici un fel de intimitate.

 

Pentru că dă, eu nu știam atunci despre introverți. Eu îmi doream odăița mea unde aș citi nopțile, fără să încurc bunicilor să doarmă. Odăița mea unde pot dansa ascultînd radio. Sau scrie în noapte mărturiile care nu le va mai citi nimeni.

 

Și eu știam, că în primăvară bunica iarăși cu încăpățînare va ține că în http://hosnaboen.no/?misoloie=bergen-singel&fe7=8e zal trebuie de dat cu var și lăsat închis pînă la paște sau tifu tifu a muri ea și de unde o vom scoate? Trebu să șie curățel în zal. Da eu în primăvară iar am să lupt cu înverșunare pentru colțul meu, chiar și pentru o jumatate de an, jumătate din care va fi http://tennisclubpaimpol.fr/bisese/7573 frig de mor.

 

Eu aveam toate motivele să nu iubesc toamnele.

 

Eu nu știu dacă cineva mai ține minte, dar toamna trecută a fost una lungă și caldă.

Toamna trecută plouase puțin.

Apoi a venit o iarnă scurtă și neîndămînatică.

Și după un februarie lung, mohorît, eu m-am trezit cu dimineți roze de primăvară.

Iar eu eram la 120 km de Bălți. Nu tare departe. Și totuși, a century apart.

 

***

 

Eu nu m-am gîndit vreodată că voi reveni în casa de unde am pornit în lume. Casa mea părintească nu se oglindește în apartamentul părinților, care mi-e drag, dar e prea see altfel pentru așa statut. Casa mea părintească e casa bunicii, unde m-au adus de la maternitate. Casa bunicii e cireșarul unde mîncam cireșe și citeam cărți. E casa unde strîngem poamă și facem vin în fiecare toamnă. Casa de unde m-a luat bărbatul, care nu avuse curaj să mă aducă înapoi. Casa unde am revenit singură anul trecut pentru a porni pe un nou drum. Casa unde revin în această toamnă, pentru a planifica o altă strategie.

 

Casa, care a dansat la nunțile fetelor sale, a botezat nepoții, a petrecut doi oameni dragi pe ultimul lor drum, care a visat împreună cu mine, care m-a îndrumat și a crezut în fiecare fată din familie, casa care s-a ținut pe picioare în cele mai grele momente, fiindu-ne reper în toate.

 

Această casă se oglindește în ochii ei, un pic trecută peste 70, văduvă, mama a două fete, bunică a trei nepoate. Inima ei e ca o sală mare, încăpătoare, caldă, unde a lăsat să între oricine, însă a știut cum să îi lase să plece pe cei cărora lumea această nu le era îndeajuns.

 

Și oriunde am fi, ce nu am face, ea ne așteată întruna cu sarmale gustoase, cu vin de casă, cu ușa deschisă și cu mult dor și cea mai necondiționată dragoste din lume.

 

Dragoste de bunică.

foto: sursa

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: http://highschool.isq.edu.mx/cr45/1025/assets/js/4468 October, 15