Maraton

Cat nu as da ca sa pot sta de vorba cu bunica…

Nu stiu atit de multe cat asi vrea despre soarta bunicii mele, am pierdut-o devreme, prin clasa a 5. Mi-i dor de ea tot timpul, am avut o legatura deosebita, am crescut primul an la ea in casa si mai apoi petreceam toate verile la ea. Bunica tot timpul m-a adormit cu povesti, cu toate treburile care erau in gospodarie, nu stiu cum avea timp ea sa se culce langa mine in fiecare seara si sa imi spuna atitea povesti.

 

Bunica, care a crescut 7 copii, avea multi nepoti,dar toate rudele stiau ca eu eram preferata ei. Pentru mine putea sa stea 2 ore in rind la magazinul din sat, cand stia ca vor aduce inghetata de la oras in ziuaa ceea. Ea niciodata nu ridica vocea la nimeni, avea cea mai domoala vorba si limpede privire.

 

Bunica nu a avut o soarta usoara, din cate stiu de la mama, ea s-a casatorit cu primul sot si era insarcinata cu primul copil, cand au venit sa ii ia in Siberia, pe sot l-au luat, bunica a scapat. Peste un timp oarecare s-au intors inapoi in sat cei luati in Siberia si i-au spus bunicii ca sotul ei a murit acolo si bunica a ramas mama singura cu o fata de hranit si crescut, numai ea stie cum s-a descurcat in acea perioada. Bunicul meu, care o iubea de mai multi ani in taina, crezind ca este vaduva, a luat-o de nevasta.  Bunica astepta deja alt copil de la bunicul, cand, intr-o noapte, a batut cineva la usa, acesta fiind primul ei sot, care s-a intors. Ce discutie a urmat si ce priviri numai pot sa imi inchipui, dar bunica a ramas cu bunelul. Nu stiu pina la urma care dintre ei a fost dragostea cea mare a bunicii, dar stiu ca bunelul a iubit-o foarte mult.Primul sot de durere s-a dus si s-a calugarit, mai tirziu am aflat ca a plecat de la manastire si s-a recasatorit, matusa mea, care era fiica lui, a tinut legatura cu el.

 

Cat nu as da ca sa pot sta de vorba cu bunica si sa aflu cat mai multe despre viata ei, a parintilor ei, a surorilor ei, ca niciodata simt acuma necesitatea sa imi cunosc cat mai bine radacinile.

 

Imi amintesc cum statea pe prag si punea muraturi si noi stateam de vorba ore in sir. Oriunde nu se ducea prin sat, bunica ma lua cu ea, nu ma lasa niciodata singura acasa. Avea o vecina oarba, care traia singura si in fiecare zi ne duceam la ea sa stam de vorba, sa ii tinem de urit, sa ii aducem apa ori alte produse de la magazin.

 

Bunica a fost cea mai buna si calda femeie pe care am cunoscut-o vreodata, in fiecare duminica cand veneam in vizita ne alinta cu cele mai gustoas ebucate, taia gaini, ne facea zeama de casa, coltunasi, placinte si alte bunatati si statea in drum si ne astepta. Cum le reusea pe toate, nu imi imaginez, stiu doar ca se scula foarte devreme si facea foarte multe de dimineata, apoi in timpul zilei daca obosea, putea sa inchida ochii si sa doarma 15 minute si se scula energica si se apuca iarasi de toate.

 

Dupa ce am pierdut-o am suferit foarte mult, am plins noptile, am visat-o permanent, mai tirziu am simtit ca este ingerul meu pazitor.  Bunica nu a strigat niciodata la mine, nu mi-a spus niciodata cuvintul “nu” si nu s-a suparat niciodata pe mine, indiferent de cate nazbitii am facut, de la ea am invatat ce inseamna dragoste neconditionata. Si cand ma gandesc, eu nu degeaba le citesc baietilor mei in fiecare seara povesti, totul a pornit de la ea, de la povestile ei.

 

Foto:  In imagine este Lou Xiaoying, o femeie de 88 de ani din China, care, pe parcursul intregii vieti, traita in lipsuri si saracie, a salvat peste 30 de copii abandonati

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13