Browsing Category

Părțile corpului

Părțile corpului

Mission Y, made in Japan

A trecut ceva timp de când nu am scris nimic despre produse cosmetice, dar iată că a apărut o ocazie bună. De o lună folosesc o serie nouă de produse de la Avon. E vorba de Mission. Ceva nou, foarte nou.

Marea noutate este că această linie este japoneză, adică produsă în Japonia, cu ingrediente japoneze. Mission e împărțită în alte două linii – Mission Y și Mission Eclat. Prima este pentru vârsta de 30+, a doua pentru 40+.

Entuziasmul meu a fost din start mare – în primul rând, din cauza Japoniei, țară foarte apreciată pentru produsele cosmetice, grație inovațiilor și reputației foarte bune în materie de calitate. În al doilea rând – din cauză că este o linie din categoria premium, respectiv, așteptările mi-au fost pe măsură.

Cum încă nu am 40 de ani, dar nici 20 nu mai am, la mine a ajuns linia Mission Y, care constă din patru produse – spumă de curățare, loțiune hidratantă, lăptișor cu esență concentrată și cremă de zi și de noapte. Linia are la bază drojdie fermentată, care are proprietatea de stimula metabolismul celular al pielii. Ca rezultat, pielea devine mai luminoasă și mai elastică.

Produsele se folosesc toate odată, în ordinea pe care am menționat produsele: mai întâi mă spăl pe față și gât (uneori ajung și la zona decoletului) cu spumă, apoi mă masezcu loțiunea, pe care o torn direct în palme, după care mă masez cu lăptișorul, iar pe final – adaug un strat de cremă. După primele două săptămâni, însă, am decis să nu mai folosesc crema dimineața, deoarece pielea mea, care e normală, strălucea toată ziua. Deci, dimineața mă opresc la lăptișor, seara aplic și crema.

Prima dată când am folosit produsele, am trecut printr-un efect de „Wow!” Am simțit la nivel fizic că am schimbat produsele. Pielea e mai luminoasă și mai hidratată. Poate e și vorba de un efect psihologic, dar când mă privesc în oglindă îmi place ce văd.

Ce-mi mai place la Mission este mirosul – e o aromă care abia se simte, caracteristică produselor din gama premium. Or, aroma produselor de îngrijire este unul din factorii decisivi pentru mine și un indicator al calității.

Recipientele se deosebesc și ele de tot ce ați văzut la Avon, plus că toate inscripțiile sunt în japoneză, în afară de numele produsului.

Din tot ce am folosit până acum pentru pielea mea, fie Avon, fie alte mărci, Mission Y este, deocamdată, pe prima poziție, dacă e vorba de îngrijire de fiecare zi.

Ahh, așa și mă mănâncă mâinile să scriu că sunt, practic, îndrăgostită de linia asta, dar încerc să rămân rezonabilă și obiectivă.

Ps: Recomand din suflet. Totuși.

Părțile corpului

Make Up Therapy

Țin minte cum într-o după-amiază, să fi avut vreo 5 ani, mama a venit pe neprins de veste acasă, iar eu nicidecum nu mă dădeam ieșită din dormitorul părinților unde era o oglindă mare. Când am înțeles că nu mă pot ascunde la nesfârșit, mi-am luat inima în dinți și am apărut în fața ei. Așa cred că am învățat să-mi asum. Eram desenată pe față cu creioane colorate. Ochii albaștri, buzele – roșii aprins. De pe atunci mi se trage treaba asta cu buzele roșii, de la creioanele chimice produse de fabricile sovietice.

Make Up Thrapy la 5 ani

Așa m-am machiat eu prima dată.

Mama s-a speriat și m-a certat. Nu de urâțenie, ci de prostia din capul meu, care m-a împins să mă mâzgâlesc cu chimicale pe ochi și gură. Dar ce știam eu atunci despre tabelul lui Mendeleev? Abia aflasem că pentru a fi frumoasă, trebuie să te machiezi.

Make Up Therapy made in USSR

Țin minte toate produsele de frumusețe pe care le avea mama în sertarul din dormitor. Pot și acum să închid ochii și să le numesc. Erau atât de puține în comparație cu ceea ce am eu azi.

Îmi amintesc ce umbre avea. Și pachețelul de hârtie, împăturit de câteva ori, în străfundurile căruia găseai pulbere argintie. Și pasta albastră-sidefie pentru ochi, din ziua când a fost mireasă. Anume așa știam – când a fost mireasă. Și o cutiuță minusculă cu o periuță împietrită, care cândva îi servise de rimel. Și bucățica de creion negru pentru pleoape, din care ieșea un ac. Cu acul făcea liniile subțiri. Așa țin minte. Și fardurile de obraz Chambor, mare import pe atunci.

Eu mă simțeam deosebită, de aceea că mama avea parfumuri franțuzești și farduri de import. Acesta era micul meu secret.

Când am mai crescut, în adolescența timpurie, credeam că cel mai fain lucru din Univers este să poți ieși machiată din casă. Mi se părea că nu este nimic mai extraordinar în viața asta, decât defilarea pe tocuri, cu full make-up și bretonul făcut streașină.

Apoi în amintiri îmi apare imaginea dintr-o seară de iarnă. Aveam peste 30 de ani deja. Eram așezată în fața oglinzii din dormitor. Aveam un sertar plin cu farduri și alte produse. Și ele nu-mi foloseau la nimic. Am înțeles că nu e bine. Atunci mi-am promis că, de îndată ce mă scol, mă voi machia, pentru a regăsi gustul vieții. Așa cum îl știu eu. Așa cum l-am simțit când eram mică. Așa cum l-am învățat cândva.

Machiajul, ca terapie

Acum nu mă machiez în fiecare zi, dar când o fac – o fac din suflet. Și cu suflet. Datorită emisiunii Optmart SRL și machieuzelor care ne-au făcut frumoase, am prins câte ceva din această artă. Atât cât să fac unele retușuri cu pensula și să-mi pară că arăt bine. Din umbre, am rămas la cele de la Avon. Peste tot unde apar acum frumoasă, sunt machiată cu paleta Art of the Nudes din seria mark. Epic Intense, plus rimel, creion contur pentru ochi, farduri de obraz și highlighter, toate de la Avon. Apropo, azi m-am filmat prima dată pentru tv, fiind machiată cu produsele mele, toate Avon. Rezultatul îl vom vedea curând pe TV8.

Pentru mine, procesul de aplicare a machiajului este, ca și alergatul, o terapie și timpul pe care mi-l ofer doar mie. De aceea, atunci când nu vreau, nu pot, nu mă trage să pun mâna pe farduri, umbre, creioane, să mi le doresc, să le aleg, trag alarma. Ceva se intâmplă. Ceva ce nu sunt eu. Ceva ce mă desparte de mine cea creativă și creatoare, de viziunea mea profundă a ceea ce sunt ca femeie, de mama. E semn că undeva m-am împiedicat și că trebuie să mă opresc, ca să trag aer în piept, să descos firele… și să scot pensulele.

 

Părțile corpului

În orice situație neclară, aleargă!

Urmăresc pe Instagram câțiva alergători și alergătoare de maratoane din Rusia. În ultimile săptămâni ei au răspuns, în cadrul unei campanii, de ce aleargă. Răspunsurile au fost diverse, firul roșu, însă, era că alergatul îi relaxează. Pentru cine nu aleargă, probabil e greu să înțeleagă cum o activitatea fizică atât de intensă, cum e alergatul, poate relaxa. Adevărul e că relaxarea din timpul alergatului vine de la faptul că mintea se eliberează, de parcă vântul ar trece prin ea în procesul alergării, luând cu el tot praful.

Alerg mai organizat cam de doi ani, deși tentative am avut și mai înainte. Alerg de câte ori am ocazia și o fac cu mare plăcere. Pentru mine stresul e mai mare atunci când amân alergatul (din oricare motiv), decât atunci când trebuie să mă scol foarte devreme ca să alerg.

De ce alerg?

Pentru că îmi place. Pentru că alergând, gândesc mai limpede. Pentru că, pentru mine, alergatul înseamnă meditație. Pentru că nu am găsit calmant mai bun decât alergatul. Pentru că alergatul este timpul pe care mi-l ofer doar mie.

Când alerg?

Eu alerg dimineața devreme. Prefer să ies din casă până la 7:30. Aerul e mai proaspăt. Lume e puțină și cea care este, e ocupată și ea cu alergatul și nu se oprește la taclale în mijlocul pistei pentru alergători (în cazul în care alerg la Valea Morilor).

Alerg singură. Nu pot alerga în grup sau în pereche. Deși, dacă ai un partener mai bun decât tine, asta te poate motiva să ajungi ca el. Când abia am început să alerg, aveam o prietenă lângă mine. De fapt, ea era cea care m-a scos din casă. Această prietenă alerga mult și bine, era într-o formă sportivă net superioară mie. Acum, însă, după ce am depășit lenea de a face efort fizic, prefer să alerg singură (vezi „De ce alerg?”).

Azi dimineață am ales mersul rapid

Cum alerg?

Sunt o alergătoare moderată. Este o decizie gândită și chibzuită. Da, sunt foarte tentată de maratoane, curse de anduranță (mai ales că am în familie pe cineva care aleargă ultra-maratoane, de la care mă pot inspira), dar la această etapă a vieții simt că mai mult de 10 km. nu pot oferi Zeului Alergatului. După 8 km. îmi simt deja genunchii mai puțin mulțimiți, după 10 – calcaneul drept începe să-mi dea de știre. Uneori, alternez alergatul cu mersul. Sunt, însă, zile când aleg să fac mers sportiv, pentru că nu simt că aș fi în formă pentru alergat.

Sunt conștientă că nu voi ajunge sportivă de performanță la 40 de ani, că nu am nici talent, nici predispoziție genetică spre performanțe atletice, că nu am posibilitatea să investesc acum în antrenori, care m-ar învăța cum să-mi depășesc unele limite – deci alerg atât cât pot să o fac singură, cu resursele proprii, astfel încât să nu ajung a doua zi la medic sau la Spitalul de Urgență.

Aici vreau să mă opresc puțin și să atrag atenția entuziaștilor în ale schimbării bruște de viață, din una sedentară, cu mult colesterol rău în una mega-activă, cu alergat de câte 10 km din prima zi -nu faceți asta. Pentru binele vostru, nu vă aruncați chiar așa în alergat. Mai ales, dacă aveți un surplus de masă corporală, obezitate. Mai ales, dacă la acest surplus, nu ați trecut pe la cardiolog să vedeți ce vă face inima. Aruncatul ăsta cu capul înainte în efort fizic intensiv se poate termina foarte urât. Pentru unii oameni, care suferă de anumite condiții de sănătate, despre care ei pot nici să nu știe atunci când încep să se antreneze intens, alergatul poate fi, în general, contraindicat. Nu vă leneviți să vă consultați cu medicul de familie, cu medicul cardiolog sau alt medic cu care aveți treabă mai des. Nu neglijați controalele de rutină anuale, care includ și analiza generală a sângelui, ca să știți ce se întâmplă în corpul vostru. Apropo, am văzut la unele laboratoare private că au oferte de pachete de teste pentru activitățile sportive. În cazul în care aveți dubii, investiți mai bine într-un astfel de pachet de teste, ele vă vor economisi ulterior timp și bani.

Altceva ce pot să recomand, este să vă informați despre alergat din surse serioase, profesioniste. Acum, slavă domnului, este de unde alege – site-uri, reviste de specialitate, cărți, forumuri tematice, grupuri pe Facebook, conturi ale alergătorilor pe Instagram. Informație este în surplus, trebuie doar să existe curiozitate și dorința de a face lucrurile cu cap.

Cu ce alerg?

Eu nu mi-am bătut niciodată capul prea mult în privința echipamentului de alergat. Cel puțin așa a fost, când am început. Confortul și accesibilitatea au fost întotdeauna cele mai importante pentru mine – deci, un tricou larg din bumbac și un pantalon de trenning, confortabil, tot din bumbac, au fost suficiente. Dar un echipament special pentru alergat, desigur, este o alegere cu mult mai bună. Diferența între ce găsești prin casă și echipamentul profesionist este că al doilea este cusut din materiale care favorizează ventilația și reglează temperatura corpului, iar în caz de ploaie, se usucă mai repede. Așadar, un echipament bun de alergat este acum printre primele poziții pe wishlist-ul meu.

Cel mai important, însă, atunci când trebuie să alegi în ce să învestești mai întâi – după ce ești sigur/ă că alergatul e pentru tine – e încălțămintea. Nu faceți greșeala să alergați în mocasini, espadrile, ghetuțe din pânză Oldcom, așa cum văd des pe la Valea Morilor. Dacă pentru început e ok să economisiți pe tricouri, nu e deloc ok să economisiți pe încălțămintea portivită, care vă va proteja de accidentări, de bătături, de beșici, de șocuri și care va transforma alergatul într-o experiență plăcută. Ah, și încă ceva – combinația de ghetuțe Oldcom și șosetuțe din capron, pe care o văd la unele femei, nu e bună deloc, dar deloc.

În concluzie

Alergatul este, înainte de toate, o terapie, apoi toate celelalte. Dar la fel cu orice terapie, alergatul nu este potrivit pentru toată lumea. Înainte de a trage pe picioare încălțămintea cumpărată anume pentru astfel de activitate, informați-vă despre ce vă așteaptă odată porniți la drum. Verificați-vă sănătatea. Ascultați-vă corpul. Cea din urmă e valabilă pe tot parcursul experienței alergatului. Nu forțați, corpul se poate răzbuna. În cazul alergatului, e mai bine, totuși, să învățați cât mai multe din greșelile altora și să nu vă expuneți sănătatea diferitor riscuri, așa cum am făcut eu cândva, din neștiință și lene.

O alergare plăcută vă doresc!

 

Foto:Nathalie Désirée Mottet /Unsplash

Părțile corpului

„Seria roz” de îngrijire a tenului de la Avon

Fiecare vară trece sub semnul unor produse de îngrijire a tenului. Vara aceasta n-a fost o excepție. Și, deși am început-o cu o linie, pe la mijlocul lui iunie în mâinile mele a ajuns o nouă serie de produse de îngrijire a tenului de la Avon și de atunci nu m-am despărțit de ele. E vorba de Anew Perfect Skin. Și, deoarece acestea sunt în recipiente de culoare roz, le-am numit „seria roz” (a nu se confunda cu produsele sociale „roz”)

Deci, să le luăm pe rând.

Daily Skin Boosting Splash – un lichid, sau cremă lichidă, care se aplică pe fața curată. Dar nu cu vata, așa cum făceam eu primele zile. Se toarnă câteva picături în palme și cu un gest energic, dar delicat, se aplică pe față.

Produsul e foarte fain – moale, cu miros plăcut și hidratant. Cât pielea îl absoarbe, pregătesc repede următoare etapă, care este:

Crema de zi sau cum o numesc cei de la Avon – Wake Up Cream, crema de trezire. Se absoarbe repede, hidratează intens, cel puțin, asta simt eu pe tenul meu normal spre uscat, și oferă luminozitate pielii. Un mare plus al ei este nivelul bun de protecție împotriva razelor solare, cu un SPF 25, care pentru mine, de exemplu, e suficient, chiar și când mă aflu la mare. Alt plus este tubul de 50 ml, ceea ce înseamnă că poate fi luat în călătorii chiar și atunci când ai doar bagaj de mână (ceea ce am și făcut în ultimele două zboruri).

 

După apa pentru față și cremă, în rutina mea matinală e rândul cremei în jurul ochilor. În viața mea, obiceiul de a folosi produse de îngrijire în această zonă este relativ nou și a început cu aplicarea cremei doar seara. Peste un timp, însă, am observat că pielea din această zonă, în zilele în care nu aplicam nimic, era lipsită de vitalitate și avea o nuanță obosită. Asta m-a determinat să-mi revizuiesc practicile în ale frumuseții și să introduc acest tip de îngrijire, în fiecare zi, de două ori pe zi.

Așadar, Wide Awake Eye Cream, este produsul pe care îl folosesc acum pentru pielea din jurul ochilor. Această cremă, deși are o consistență lejeră, e foarte hidratantă. Nu îngreunează pleoapele, nu irită ochii, deși recomand să fiți atente și să nu introduceți produsul în partea interioară a pleoapelor, riscați să aveți iritații. În plus, crema se absoarbe repede, ceea ce dimineața este esențial, mai ales dacă aveți obiceiul să machiați ochii. După aplicarea cremei,  așteptați vreo 7 minute, timp în care aveți posibilitatea să vă căutați de alte treburi (cum ar fi spălatul chiuvetei în baie :)), după care puteți începe machierea ochilor fără nicio grijă.

Apropo, toate trei produse au o ușoară aromă de trandafir, plăcută, chiar și pentru un om care nu este mare fan al acestui miros.

După câteva săptămâni bune de utilizare a acestei „serii roz”, nu am nicio obiecție față de produse și îndrăznesc să le recomand și altor femei. Și, ca de obicei la Avon, raportul calitate-preț este foarte bun.

Părțile corpului

Școala menstruației

Ciclul, menstruația, sângele menstrual, indiferent ce nume îi dăm, rămâne unul din marile tabuuri feminine. Pentru a pune capăt acestei stări de lucruri, spaniola Erika Irusta și-a inventat o nouă meserie: „pedagogă de menstruație”.

Interesul pe care îl are Erika Irusta pentru coprul feminin a fost declanșat de o serie de experiențe trăite și, în primul rând, de munca sa de doula – femeia de lângă femeia însărcinată și apropiații ei, care e atentă la dorințele și necesitățile ei și o urmează în alegeri”. Atunci Erika realizeză că femeile au tendința să se întrebe ce se întâmplă mai jos de gâtul lor doar când începe să le crească burta. Motivată de această constatare, Erika își începe cercetările, mai ales că a simțit la unele femei o frustrare, apărută în urma dorinței idealizate a unui tip de sarcină și naștere, și realitatea, care e cu totul alta. Alt factor declanșator care stă la originea muncii pe care o face, a fost violența obstetricală, victima căreia a fost mama sa, ajunsă în prag de moarte în timpul nașterii și ieșind din ea fără uter. Revolta împotriva metodelor de contracepție care servesc, în opinia ei, doar pentru a controla corpul femeilor și a-l reduce doar la funcția reproductivă, a fost un alt motiv pentru a se lansa pe drumul roșu, drumul menstruației, așa cum își va numi, ulterior, școala.

Ceea ce a urmat a fost începutul redescoperire a corpului feminin, prin ateliere, pe care din 2010 le organiza în toată Spania. În urma succesului acestora, Erika lansează sesiuni online, pentru a ajunge la un public mai numeros. Obiectivul comunității rubinii era de a furniza materiale didactice, elaborate pentru femeile adulte.

„Atunci când suntem adolescente sau fete tinere, problema majoră sunt femeile adulte”, spune Erika. Pentru ea, important nu e ceea ce se vorbește despre menstruație, ci felul în care aceasta se trăiește, întrebarea majoră fiind care este relația pe care o avem cu corpul nostru. Toate acestea fac parte din tezaurul cultural, transmis din mamă în fiică, de aceea o parte a lucrului pe care îl face Erika constă în despletirea relațiilor dintre mame și mamele lor, apoi dintre mame și fiice. Esențialul trece prin mamă, gardiana culturii. „Mama e un soi de poliție a sistemului”, spune Erika.

Succesul inițiativei a fost enorm și imediat, lipsea, însă, comunicarea de fiecare zi între femeile implicate în aceste ateliere, un moment important în procesul de cunoaștere a propriei funcționări, ceea ce însemna și lipsa unui suport emoțional, pe care îl putea oferi comunitatea memebrelor sale în zilele de menstruație, când femeile femeia se pot simți rău, dar sunt în continuare nevoite să îndeplinească anumite obligații sociale, cum ar fi să meargă la serviciu. Ca urmare a acestei cereri, Erika Irusta a inițiat comunitatea SOY1, SOY4 (sunt1, sunt4), un laborator unde femeile fac cercetări despre corpul lor și o adevărată școală în care autoarea ideii oferă cursuri. Aceasta e deschisă șapte zile din șapte, 24/24, 365 zile din an, funcționând ca un spațiu educativ, unde conținutul este creat în dependență de necesitățile membrelor.

Beauty in Blood, de Jen Lewis

La „El camino rubi”, cum se numește această școală a menstruației, prima din lumea și, deocamdată, unică de felul său, femeile vin din toate zonele planetei și din toate păturile sociale. Comunitatea numără 20 456 de membre, cu reprezentante din peste 1o naționalități. Numărul locurilor în școală este limitat, pentru a respecta dinamica grupului și calitatea educației oferite.

Munca Erikăi Irusta constă în abordarea experienței menstruale, pornind din unghiuri diverse și având ca reper diversitatea corpurilor feminine. Pedagogia ei are la temelie științele sociale și cele ale educației: „eu nu cred că știința clinică poate să explice totul, sunt convinsă că atât antropologii, cât și istoricii au ce spune la acest subiect”, e de părere Erika.

Menstruate with Pride, de Sarah Maple

Pentru Erika Irusta, baza muncii sale e foarte simplă și anume – body literacy (lectura corpului).  Pentru a o învăța, ea își invită elevele să ducă un registru al corpului lor. Ea inventat și conceptul de „scriitura pizdei” (coño-escritura), care, literalmente, înseamnă a scrie cu vulva, a-și dezvălui interiorul corpului pe hârtie. Această practică, așa cum o trăiește Erika, este despre concetrarea asupra a 12 puncte – starea creierului, corpului, fluxului, ovulației, zilei, frici, dorințe, cine sunt azi?, sociabilitate, muzica care o ascult, cartea care o citesc, dar, susține ea, fiecare femeie poate să scrie ce vrea, ceea ce contează în acest exercițiu este ca femeile să poată accede la corpul lor, ajutate de acest registru, să poată compara reacțiile, senzațiile, deoarece fiecare femeie dispune de un cockail propriu de hormoni. Acest registru individual e eliberator, el ne face să înțelegem că nu suntem nebune, doar ciclice, în normalitatea unui corp care evolează în 28 de zile.

 

Sursa: tv5momde.com

Foto: nuevamujer.com

 

Părțile corpului

Luck Limitless de la Avon

Luck de Avon a fost cândva una dintre aromele mele preferate pentru fiecare zi. Ușoară, vanilată, moale, mi se asocia cu confortul unei case în care sunt copii mici și unde se coc brioșe.

Acum Avon a scos o aromă nouă, Luck Limitless. Un soi de remake al primei arome, doar că despre asta îți dai seama puțin mai târziu. Nu de la prima adulmecare a parfumului. Undeva de la a doua sau a treia.

Luck Limitless e o surpiză pentru mine. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o a fost de o aromă oarecum ordinară. Simțeam doar dulceața de la suprafață și cred că sunt într-o perioadă în care deserturile nu-mi prea fac cu ochiul. Dar am zis să-i mai dau o șansă. Să-l mai miros de două-trei ori, să văd ce descopăr. Să miros ce discopăr (aici trebuie să fie un smile-ik)

Păi iată, ceea ce am descoperit m-a surprins. Deși aroma este descrisă pe site-urile de specialitate ca una citrică, dulce și florală, eu am găsit în ea note marine. Cel mai probabil, acestea sunt date de ambra, care stă la bază și care aliniază lejer acest parfum lângă parfumurile masculine, ceea ce îl face perfect pentru femeile care preferă aromele tradițional bărbătești, dar sunt rezervate să le cumpere, din cauza durității lor. În Luck Limitless doza de masculin este foarte echilibrată. Și cel mai fain în această combinație de elemente, este că după un timp, prima notă care se simte este cea de bază, adică ambra, apoi cea de mijloc, florală, care aduce aminte de primul parfum Luck. Deși acolo, notele de mijloc, florale și ele, erau diferite.

Iată așa o chimie interesantă.

În concluzie, Luck Limitless e numai potrivit pentru zilele și, mai ales, serile de vară. Și vă îndemn să căutați în el marea.  Apropo, lichidul e azuriu, ceea ce mie, de exemplu, mi se asociază cu masculinul și marea, iar cutia e de un albastru, pe care îl numesc Marie-Antoinette, despicată pe mijloc de o panglică aurie, o combinație de culori adorată de legendara împărăteasă. Toate aceste detalii mă duc cu gândul la un mariaj dintre elementele și simbolurile masculine și cele feminine. Nu știu dacă asta a fost ideea creatorilor parfumului, dar, în viziunea mea, anume ăsta e rezultatul.

Părțile corpului

Și iar întrebarea ceea… Da’ cum ai slăbit?

Săptămâna viitoare emisiunea Optmart SRL o să fie neașteptat de interesantă. Pentru mine neașteptat, deoarece niciodată nu mi-a trecut prin cap că m-ar putea interesa așa teme. În fine, mai multe acum nu vreau să dezvălui, în afara de faptul că Alla Donțu la începutul emisiunii m-a întrebat cum am slăbit atât de mult (emisiunea nu e despre slăbit:)).

Întrebarea asta mi s-a adresat un număr record în ultimele 6 luni. Mai mult chiar decât întrebarea cum mă simt după plecarea Ilincăi, cea care era în top anul trecut.

Și când să răspund, am început să mă cam bâlbâi. Or, eu am meteahna asta de a fi sinceră, de a nu duce lumea în eroare cu jumătăți de adevăruri, de a fi sigură că am fost înțeleasă corect (mă lecuiesc acum la psiholog) și tot rugumând răspunsuri exacte și un milion de paranteze, iese, că până la urmă… nu vreau să răspund. Păi iată, în stilul ăsta am și răspuns în emisiune :) După care câteva zile m-am gândit că nu am fost exactă și că a ieșit că sunt o mincinoasă, când de atâtea ori am scris anul trecut că alerg, că merg la tot felul de masaj, cu aparate și fără, la proceduri.

Adevărul este că am început să slăbesc vizibil mai târziu, când nu mai făceam nimic special, când alergam cu mult mai rar sau deloc, deoarece dăduse frigul, când am intrat într-o fază mai proastă și uitam să mănânc sau nu aveam poftă de mâncare și de nimic, de fapt. După care lucrurile au revenit la mai bine decât normalul de până atunci, am început să mănânc, chiar și dulce, am redus fumatul până aproape de 0, dar kilogramele nu se întorceau, ceea ce pentru mine a fost neașteptat. Să nu zic, extrem de neașteptat.

Am impresia că mi s-a schimbat tot metabolismul. Că eu m-am schimbat. Că omul în care mă transform acum nu mai are nevoie de toate acele kilograme. El pur și simplu a spus „nu, merci, mă descurc fără”.

Acum cântaresc atât cât cântăream la 19 ani. Am găsit niște haine cusute în perioada ceea, pe care le păstram pentru Ilinca. Eram sigură că pentru mine ar fi fost utopic să sper că le-aș mai fi putut purta. Le-am probat, îmi vin.

Din toate femeile de pe linia mamei, despre care știu că au fost până la mine, eu sunt prima care a rupt linia obezității. Ceea ce pentru mine e foarte important. Mai ales, știind că se aștepta că nu voi avea scăpare.

Am revenit la alergat. Și asta îmi aduce atâta liniște, satisfacție și dorință de a trăi. Și dacă alergatul îmi va ajuta să mențin și kilogramele de acum, cu atât mai bine.

Iată acesta e răspunsul pe care mi-ar fi plăcut să-l fi putut formula în timpul filmărilor.

Text: Diana Guja
Foto: selfie după 9 km. Azi în total am făcut 13 km.

Părțile corpului

Gesturi simple care pot face diferenta

Cancerul la san este pentru mine o tema aproape tabu. Aproape soptita. Duruta. Uneori doar un singur gand cu eticheta „cancer la san” ma face sa simt un inceput de lesin.

Saptamana trecuta mi-am facut ultrasonografia a sanilor. Nu inainte, insa, de a face cu patru luni in urma, alt test cu scopul de a depista eventuale celule cancerigene. Si nu inainte de a innebuni cativa oameni apropiati cu intrebari: Dar daca? Si doar dupa un rezultat pozitiv la testul mentionat si dupa discutii cu femei care mi-au confirmat ca „prevenirea e cel mai bun tratament”, mi-a aparut curajul sa merg si la ultrasonografie. Dupa care, mi-am mai facut alte doua teste… asa… pentru siguranta.

***

Bunica din partea mamei a murit de cancer mamar. Ea a refuzat sa se trateze. Eu nu i-am vazut suferinta. Din lasitate, din frica. Aveam 19 ani si eram indragostita pana peste cap. Stiu, insa, ca boala a secat-o, a nimicit-o, a facut din extraordinara si puternica femeie de 100 de kg un copil mic si slab.

Bunica nu mai este de multi, multi ani. Dar din urma ei au venit atatea femei care mai au sanse. Pentru care prevenirea poate fi mai mult decât un cuvant. Ea le poate salva.

***

Daca va uitati atent pe fotografie, veti observa ca port o bratara. Sa stiti ca e o bratara speciala – e bratara roz cu pandative de la Avon din gama de produse sociale. Tot profitul din vanzarea acestor produse este donat in Campania pentru Sanatatea Sanilor. Ce inseamna asta? De exemplu, 1000 de mamografii gratuite pentru femeile din localitatile rurale.

Un gest simplu uneori chiar poate face diferenta.

Părțile corpului

Alluring si Confidence, doua parfumuri noi de la Avon

Alluring si Confidence sunt doua arome noi de la Avon, lansate in seria Eve acum, in ajun de primavara. Si vreau sa va spun ca primavara este un detaliu destul de semnificativ in acest caz, or, ambele arome sunt foarte florale si luminoase, cu multe note de fructe in ele, ceea ce le fac pe ambele sa miroase a desert de fructe cu frisca.

Alluring are multa pruna, frezii (ce fel de primavara fara frezii?) şi violete. La baza, traditional pentru astfel de arome, gasim sandal si ambra, datorita caror parfumul se lasa solid pe piele.

Confidence, desi are ceva comun cu Alluring, este mai oriental, mai condimentat, in el se simte mai mult asocierea cu un desert de fructe si vanilie. In Confidence gasim si frisca, si para, si vanilie, si iasomie. Colectia de note e destul de incarcata olfactiv, de aceea e un parfum pe care l-as recomada sa-l purtati mai spre seara, daca sunteti genul de persoana care dimineata are nevoie de arome mai proaspete. Pentru dimineata Alluring ar merge perfect.

Tin sa mentionez ca aceste doua arome au ceva in comun cu toata gama florala produsa in ultimii ani de Avon. Am gasit asocieri cu Luck, dar si cu Eve Duet. Ambele parfumuri, Alluring si Confidence, sunt calde, fara dramatism, destul de cuminti si clasice, atat cat poate fi clasica o aroma ce-ti aduce aminte de un desert.

Recomad femeilor dornice de primavara.

Părțile corpului

Blue is the new red

Acum cativa ani am inceput sa port ruj rosu. Atunci mi se parea un act de curaj foarte personal. Aveam complexele mele legate de buzele rosii, care imi pareau prea obraznice, prea evidente, prea ne-la-locul-lor pentru o femeie cumsecade. Si eu imi doream sa par cumsecade. Azi, insa, mi-a trecut si am o trusa plina cu toate nuantele de rosu. Azi rosu nu-mi mai pare atat de curajos. A devenit culoarea mea de fiecare zi.

Si stiti, era cat pe ce sa ma plictisesc si sa renunt la rujuri, dar in viata mea a aparut o jucarie noua. De fapt, doua. Una, insa, este chiar o provocare.

E vorba de rujul de un albastru inchis si foarte intens Avon mark. Epic Lipstick Blue Suede. Si, daca pentru a iesi din casa de draga dimineata cu buze rosii mi-au trebuit cateva saptamani de adaptare, cu rujul albastru e cu totul alta poveste. Sincer, inca nu indraznesc sa ies cu el pe buze de dimineata, dar odata ajunsa acolo unde imi trebuie, il port cu mare placere. Pentru ca stiti, albastrul inchis pe buze nu poate trece neobservat. Iar asta adauga incredere, chiar si atunci cand reactiile sunt mai degraba negative.

A doua jucarie este Avon mark. Epic Lipstick Temptress, un bordo foarte inchis si intens. Pe masura albastrului, de fapt. Cu acesta am indraznit sa ies de dimineata si ma simt foarte bine cu el.

Tehnic vorbind, aceste doua nuante sunt usor de aplicat, sunt hidratante si rezistente. Temptress este sidefat, Bue Suede mai degraba mat, desi nu are efectul rujurilor total mate, se priveste destul de transparent si aerian pe buze. Abia dupa ce le-am testat, am aflat ca au un primer incorporat, ceea ce le face mai rezistente decat rujurile obisnuite. Seria Epic Lipstick contine 17 culori, inclusiv un rosu foarte apetisant, Red Extreme, pe care, insa, inca nu l-am testat.

Propunerea mea este sa iesim din tipare. Rujul rosu e deja istorie. Trecem la albastru.