Browsing Category

Femei

Femei

Patsica

Ea statea sprijinita cu obrazul de carja. Eu o priveam pe furis. Sub talpile mele goale fosnea iarba de primavara. Eram atat de fericita, incat ma inecam cu saliva prin care pluteau, intr-o veselie, endorfinele.

***

Femeia de langa mine s-a intors acasa in ajun de Craciun, cu o paine mare invelita intr-un prosop curat. Ea purta pasle noi, un cojoc care ii dubla greutatea si o valiza. Pashuta se intoarcea din Siberia, unde a fost deportata cand avea 15 ani. Pana la bucatica de catun, unde sora-sa isi construise casa, mai era de facut cale lunga prin troiene si viscol. Pashuta s-a oprit la o vadana care traia impreuna cu fiu-sau la o margine de deal, departe de gura lumii, dar si de grija ei.

Pashuta a dezvelit painea si le-a intins si lor o bucata. Las’ ca ajunge pentru toti. In fundul Rusiei ea s-a invatat ca din putin pot trai multi. De aia si s-a intors atat de bine imbracata si cu o caracteristica pentru care si Aneta lui Fodorea, cea care si-a vandut  tatal pentru un loc in selsovet, o invidia. Si pentru care n-a iertat-o niciodata.

Mai tarziu, Patsica s-a luat cu Mihai, barbatul care i-a facut 6 copii, a ridicat impreuna cu ea o casa, un sarai si un grajd si care toata viata fugea la sotia lui dreapta, o rusoaica care ii crestea un fecior. Mihai asa si-a n-a putut-o uita pe Galea, femeia care ii furase linistea, pacea si mintile. El a murit intr-o vara, ducand in mormant si o farimitura din copilaria mea. Patsica asa si nu i-a devenit sotie.

Pashuta, nume ce-l tinea minte doar ea si cu care se dezmierda in momentele de pace, a lucrat toata viata la ferma. Impreuna cu copiii. Sambetele de iarna canta la club la toba, iar feciorii sai, mari muzicanti si…tractoristi, o acompaniau la acordeon si trompeta. Eu ii priveam din randul trei, imbodolita in salinca bunicai si in palton din blana verde.

***
In acea primavara, cand am simtit din nou cum iarba imi mangaie picioarele, priveam pe furis obrazul Patsicai si ma gandeam la viata. Eram in ograda ei dupa ani de absenta, dupa mii de kilometri facuti in toate directiile, distanta pe care am pierdut oameni, obiecte si amintiri. Ea tot acolo era – mandra, frumoasa, inteleapta, imbracata intr-o vesta de lana, trimisa de fetele stabilite in Lituania. Patsica nu avea nevoie de drumuri penrtu a trai. Ograda ei facea cat un univers de-al meu, imprastiat pe harta.

In seara ceea, Patsica s-a asezat pe patul de fier, scos in fata casei, si-a sprijinit obrazul de carja si mi-a povestit cum s-a intors in ajun de Craciun cu o paine mare invelita in prosop. Eu o priveam si ma minunam. Pentru ca e atat de frumoasa, pentru ca a putut aduce painea cea mare invelita in prosop, pentru ca a facut 6 copii cu un barbat care a hranit-o doar cu promisiuni, pentru ca a trait in aceeasi ograda mai mult de 50 de ani si pentru ca ea stie cat de diversa poate fi viata si pentru ca nu s-a intrebat niciodata unde sa plece. Cum unde? Acasa.

***

Patsica nu mai este printre noi de cativa ani. Acum, cel mai rau imi pare ca nu i-am scris povestea asa cum mi-a povestit-o ea.

Femei

25 de lectii de viata prinse de la Mihaela Tatu

Mihaela Tatu este o fire expansiva, o prezenta dominatoare, foarte pasionala si capabila sa tina sala pe urechi. Nu cred ca nu poti sa nu o asculti pe Mihaela Tatu. Ea s-ar face auzita si pe lumea celalalta, daca ar avea nevoie. Si acum va spun cu mana pe inima – speaker mai bun nu am vazut. Ea te apuca si te tine. Uneori tare te apuca. Si nu te lasa. Si poate fi cruda si taioasa. Si poate face misto de… in primul rand, de ea. Dar, pe langa toate, e plina de compasiune. Si asta se simte.

La intalnirea de sambata cu Mihaela Tatu, am ciulit urechile si mi-am adus aminte cum se scrie de mana. Mi-am umplut cateva pagini de agenda cu ceea ce mi-a intrat mai adanc in cap. Daca as fi putut, as fi conspectat fiecare cuvant.

Atentie, cand cititi, nu ignorati umorul. Ea e plina de umor.

 

  1. Ce-o sa zica lumea? Oricum lumea o sa zica!

  2. Eu sunt buna, in pana mea!

  3.  Eu sunt perfecta!

  4. Nu va amestecati in vietile celorlalti, daca nu vi se cere ajutorul.

  5. Sunt foarte multe femei care nu vor sa stie si se simt buricul pamantului.

  6. Spune ce vrei sa spui!

  7. Indiferent de dezvoltarea tehnologiei, vorbirea va ramane cel mai important mod de a comunica.

  8. Vrei cuvinte? Linge carte!

  9. Nu conteaza sub nicio forma statul, mama, tata…

  10. Problema mea in raport cu mine este sa cresc in aceasta existenta.

  11. Venim singuri si plecam singuri. Nu ducem cu noi nimic.

  12. Esti ceea ce alegi sa fii. A, nu pot, pentru ca nu ma lasa mama/sotul/societatea.

  13. Mi-am dat seama ca sunt extraordinara – ca sunt lenesa, comoda, meschina, ironica.

  14. Dupa ce veti pleca acasa, n-o sa ma mai intereseze pararea voastra despre mine.

  15. Viata e formata din evenimente pozitive si evenimente… educative.

  16. Un divort ne trezeste.

  17. Divortul nu este un esec. Esec este ca nu am reusit sa construim relatia cu partenerul nostru.

  18. Esti tu, cu tine.

  19. L-am spalat pe nenorocit, l-am calcat si el s-a dus la alta!

  20. Ceea ce fac acum – o construiesc pe Mihaela de peste un an.

  21. La 20 – gasca; la 30 – wow, sunt femeie; la 40 – stiu ce sa fac cu mine.

  22. Sa fiu integra, asa cum mi-am dorit sa fie intergra ea (fiica, Ioana).

  23. Sa gresasca si sa-si asume.

  24. Lasati-i sa incerce!

  25. Mamele au facut copiii ca sa dicteze vietile lor.

Imagine: Antena3

Femei

Apa micelara pentru imparatia femeilor

In farmacie. Un cuplu tanar, cu un copil mic. Au cumparat mult lapte-praf si scutece. Cand sa achite, femeia vede pe tejghea niste produse cosmetice si se opreste. O intreaba pe farmacista:

– Ce inseamna apa micelara?

Farmacista ii explica. La care, barbatul:

– Las’ ca apa cu sapun nu este mai rea…

Apa micelara nu a fost cumparata, desi era mai mult decat evident ca femeia si-ar fi dorit ceva pentru placerea ei, chiar si o simpla apa micelara. O bucatica de vis, de promisiune ca totul e inca inainte, ca nimic nu s-a terminat, ca ea inca o-ho-ho, o sa arate ce poate si cum poate! Ca el o mai iubeste pentru frumusetea ei, pentru ceea ce se acunde sub hainele simple de tanara mama, ca ea este si altceva decat mama si ca el vede, si intelege asta. Este o femeie care are nevoie de imparatia ei de femeie. Sau care a auzit ca ar exista o astfel imparatie, la care vrea sa ajunga si ea, iar aceasta apa micelara ar putea fi o calauza, o cheie, un indiciu. Un simbol.

Multi oameni, femei si barbati, trec prin momentul „apei micelare”, moment care poate fi de cotitura, daca il observi si il intelegi. Una din zecile de oportunitati pe care ni le ofera viata pentru a ne schimba traiectoria, a regandi si a redefini ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim.

Momentul meu a fost iarna, la Milano, cand am plecat sa o aduc pe Ilinca la Chisinau, in ajun de Craciun. 

Eu am ajuns prima si urma sa ma cazez la hotel. Hotelul l-a gasit ea pe booking.com, urmand instructiunile mele de pret si geografie. Cand am intrat in camera, a ceea ce era mai mult un hotel improvizat la etajul 4 al unei cladiri de apartamente, am murit. Camera era atat de jalnica si saracaciosa, desi curata, cu o cabina de dus intr-un colt si un lavoar langa usa, cateva paturi ticsite de-a lungul peretilor, ca intr-un dormitor de scoala-internat, un radiator minuscul, un dulap si o oglinda ingusta, incat tot ce am putut sa fac era sa ma proptesc in fata oglinzii, sa ma uit in proprii ochi si sa ma intreb:

-Asta e tot ceea de ce esti in stare la 35 de ani? Asta e tot ce-ti poti oferi tie si ce poti oferi copilului tau? Atat?

Atunci mi s-a facut rusine. De mine. De faptul ca m-am zgarcit, ca am jucat jocul saraciei, ca mi-am interzis sa ma simt altfel, ca am economisit pe confortul si placerea mea, ca ii arat copilului un exemplu pe care n-as vrea sa-l urmeze. Mi s-a facut rusine ca am ales sa fiu mica, jalnica si saraca. Exact ca acea camera. Ca m-am complacut in rolul meu de victima a unor imprejurari vag dramatice, pe care le urzeam in intimitatea odailor mele inchise, din care nu prea aveam de gand sa ies si sa infrunt viata.

Camera din hotelul „Brazil” din Milano a fost una din usile prin care am intrat in imparatia femeilor, in maturitate, apa mea micelara, pe care nu mi-am permis-o atunci, din frica, falsa neputinta, din lipsa de spirit si incredere in ceea ce sunt si pot, din acel vesnic „ei, nu, asta nu e pentru mine…”. In fond, din lene si nedorinta de a ma depasi, de a merge inainte, de a lupta si a invinge. De a iesi din cercul vicios al victimizarii, al sortii, al nedreptatii sociale si a razboilui in lume. La toti ni-i rau, de ce sa caut sa-mi fie mai bine? (Desi nu la toti li-i rau. Unora le este extrem de bine.)

Pregatind ultima noastra intalnire la Milano, am trecut examenul acestei etape. Am rezervat doua camere mari, luminoase, cu toate comoditatile, in care ne-am simtit oameni frumosi, oameni liberi, oameni in vacanta. Da, m-a costat mai scump. Exact cu 10 euro mai scump. 10 euro pe care mi i-am permis. Bani pe care eu i-am castigat. Bani pe care eu am decis cum sa-i cheltui si am ales sa-i cheltui pe confortul si starea de bine a mea si a copilului meu. Si in ultima noastra seara la Milano, facand dus si privind prin geam muntii care se vedeau in departare, eu stiam ca toate acestea sunt meritul meu. Si atunci m-am simtit femeie in imparatia sa.

 

Dar sa nu credeti ca aici calatoria initiatica s-a terminat. Ea abia a inceput.

 

Imagine: Body painting de artista Trina Merry.

Femei

Au fost momente când riscam să mă transform într-un robot

Eu am descoperit cosmetica Antos recent. Și dragostea a fost de la prima vedere. Dar, spre deosebire de deznodământul nefericit pe care de multe ori îl poartă cu sine iubirile fulgerătoare, relația mea cu crema nutritivă cu ulei din germeni de grâu, avocado, ginseng, mușețel, sunătoare și macadamia, continuă și e tot atât de frumoasă ca în prima zi. Între două alinturi cu această cremă, am decis că nu ar fi deloc rău să aflu cum o femeie tânără, mămică și soție pe deasupra, și-a luat inima în dinți și a decis să riște, aducând pe piața moldovenească o marcă de cosmetice care miroase natural, fără adaosuri de arome pretențioase, fără ambalaje glamour. O lecție de business la feminin.

Tatiana, de unde o tânără femeie din Moldova a aflat de marca de cosmetice ”Antos”? Care a fost prima ta întâlnire cu ea?

La drept vorbind, totul a fost invers. „Cosmetica Antos” a aflat de mine. Într-un noroc aş zice eu, pentru că am testat pe pielea copilului meu aceste produse, după luni întregi de eczeme şi iritaţii pe piele, chin, antibiotice şi unguente de tot soiul. Şi doar “Antos” a făcut minuni în adevăratul sens al cuvântului. Atunci mi-am dat seama că ele trebuie să ajungă în topul produselor pe piaţa din Moldova, unde chiar era o necesitate. Pe producătorul Giulio Mortara, l-am cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi de atunci a început colaborarea noastră.

Cât de ușor te-ai decis să aduci această cosmetică în Moldova? Și de ce anume ”Antos”?

Giulio Mortara este cel care a venit cu investiţia în ţara noastră. Eu, la rândul meu, am pus baza acestui business în Moldova, iar timp de trei ani am ajuns să echilibrez cheltuielile şi veniturile companiei, astfel că magazinul a ajuns să hrănească din propriile resurse financiare, iar acest fapt este unul destul de îmbucurător.

Cum a început aventura ta în lumea cosmeticiii naturale? Ai fost pregătită pentru această provocare?

Sincer? Nu am fost pregătită, dar am accelerat mult ca să ajung la aceste rezultate şi am crescut împreună cu compania. Am început cu organizarea lecţiilor de frumuseţe, fapt ce ne-a permis să explicăm clienţilor despre componenţa etichetelor şi ce este, de fapt, cosmetica Bio. Am mers la târguri de frumuseţe, la întâlniri cu mămicile, la evenimente mondene etc., etc., etc. Şi da, ai dreptate, totul chiar a fost o aventură, dar una frumoasă.

Care au fost etapele prin care ai trecut, până te-ai văzut în magazinul pe care l-ați deschis în…

De fapt, asta şi a fost prima etapă. Amplasarea magazinului chiar lângă Filarmonica Naţională, cred că este una mai mult decât reuşită. Apoi au urmat lecţiile de frumuseţe, contractele de colaborare cu lumea bună, şi uite aşa a început totul.

Tu trebuie să cunoști toate secretele produselor ”Antos”, care sunt produsele tare preferate, fără care nu te mai poți trece?

Secretul comun al produselor “Antos” sunt ingredientele naturale din care sunt făcute acestea. Cât priveşte produsele preferate, acestea sunt lăptişorul demachiant, crema tonifiantă cu acid hialuronic, crema hidratantă, loţiunea tonică pentru pielea grasă, lăptişorul cu protecţie solară. Dar ca să mă înţeleagă lumea corect – eu sunt îndrăgostită de toate produsele.

Ai vreo rețetă magică pentru femeile care se gândesc să se lanseze în afaceri? Care ar fi ea?

Ele trebuie să fie active, foarte active, creative, să aibă idei, să ştie să vândă, să fie într-o continuă perfecţionare, şi nu în ultimul rând, gata pentru sacrificii. Nici azi nu ştiu dacă am găsit formula magică de dozare corectă a timpului dedicat familiei (copil, soţ, gospodărie) pe de o parte şi afacerii, pe de alta. Nu ştiu dacă exprienţa mea este una bună de luat în calcul, dar au fost momente când riscam să mă transform într-un robot, de atâtea insomnii şi alergătură. Nu în zadar. După doi ani, am “scos” brandul pe piaţă.

Dacă ar trebui să pleci pe o insulă nelocuită pentru o perioadă, ce ai lua cu tine din produsele ”Antos”?

Indiscutabil, lăptişorul cu protecţie solară. Cu trei ani în urmă aveam vizibile pe ten mai multe pete solare. Dar am dus o luptă crâncenă cu ele. După cursul cu lampa wood pe care le-am făcut la Padova am realizat cât de importantă este protecţia tenului cu SPF. Acelaşi lucru vi-l recomand şi vouă.

Femei

Nana Zina

Azi mi-am adus aminte de nana Zina. Mergeam spre casa, eram pe tocuri. Geanta devenise prea grea si m-am incovoiat. Atunci a aparut nana Zina, Zinaida Lavrietevna, in capul meu, cu ale ei vorbe: o femeie nu trebuie sa mearga ca o rubla de 5, o femeie trebuie sa mearga ca o rubla de 25.

Mi-am indreptat spatele. Piciorul mi s-a alungit. Geanta nu mai era atat de grea. Nana Zina stia ce stia despre coloana vertebrala, muschii abdomenului si increderea in sine.

Nana Zina a fost nascuta in 1930, in orasul Groznii, Republica Cecena. Avea sange rusesc, cecen si ingus. Era data dracului. Frumoasa foc, cu caracter, biblioteca si inele de la tzarul Nicolai, in casa caruia bunica ei lucrase slujnica. Ii vad si acum ochii mici, putin piezisi, strapungatori si iscoditori, parul masiv, pentru care se duce in fiecare saptamana la coafor, statura impozanta si zambetul generos, dar care impunea distanta si respect. Un zambet de regina. Cand mi-am adus azi aminte de ea, gura mi s-a umplut de gustul ceaiului negru, pe care il beau turcii – tare, aspru, ca mai apoi sa se lase cu un post gust dulciu, de harem si alifii orientale.

Aceasta femeie, unica mea nana, despre care legenda spune ca a insistat in fata preotului sa fiu botezata anume Diana, in cinstea Dianei de Poitiers, inspirata de romanul lui Dumas, „Cele doua Diane”, cand inca nici nu ma nascusem, o rugase pe mama sa ma dea dupa nastere familiei lor, dar mama, evident, refuzase. Atunci Zinaida Lavrientevna s-a rugat sa poata, cel putin, sa ma boteze.

Timpul petrecut la ea, la etajul noua din blocul de la ultima statie de la Sculeanca, cu balconul spre lac, mi-a ramas in memorie ca o dupa-amiaza de vara eterna, in care eu ma tolaneam pe patul din dormitor, intr-un apartament cu patru camere, cu sufragerie (noi locuiam in scara vecina, intr-o singura cameruta si imparteam bucataria si baia cu alta familie) si priveam toate lucrusoarele frumoase si neobisnuite cu care era imbracata casa lor, visand sa ma pot atinge macar cu varful degetelor de ele. Singura, in voia si nevoia mea.

Nana Zina conducea o Volga. Ea gatea, dar niciodata nu facea piata si nu scotea gunoiul. In familia lor, fiecare isi avea rolul si rostul. Cand am mai crescut si veneam sa o vizitez, imi dadea sfaturi ca de la femeie la femeie. Tin minte si acum ziua in care mi-a spus ca unui barbat nu trebuie sa-i oferi chiar totul din prima. O ascultam si radeam sub mustata. Ce-am avut de oferit (in termenii ei), oferisem deja.

In 2001, nana Zina s-a mutat sub Moscova, mai aproape de copii. Imbatranise, mutatul a fost anevoios. Apartamentul il vandusera pe banuti. Era in plina criza imobiliara. In urmatorii ani am pierdut legatura.

Nu mai stiu daca nana Zina traieste. Si nu stiu de cine sa intreb. Azi as fi vrut sa-i pun atatea intrebari. Sa fiu eu cea care o iscodeste. Cat de mult mi-as dori sa pot sta in bucataria lor, pe scaunul de langa geam, sa o ascult, sa-i prind privirile vii si sa-i simt mana uscativa cum ma atinge in treacat.

Dar cine oare intelege la 19 ani, ceea ce intelege la 35? Cati oameni au disparut din vietile noastre, pentru ca le venise timpul, iar noi inca nu eram pregatiti sa-i intelegem, sa le punem intrebari, sa-i ascultam, sa luam de la ei ceea ce aveau de transmis?

Eu posibil nu voi mai afla povestea ei niciodata, iar ceea ce mi-a spus ea, practic am uitat.

Femei

Fotografii noi cu Marilyn Monroe insarcinata

Desi au trecut peste 50 de ani de la moartea ei, Marilyn Monroe inca ramane o enigma si o tema de discutii.

Ultimul motiv sunt fotografiile cu presupusa sarcina a actritei, imagini care au fost tinute departe de ochii lumii toti acesti ani, pana a fi vandute la o licitatie in toamna anului trecut.

monroe_2

Gardiana secretului a fost prietena apropiata a actritei, Frieda Hull. Se speculeaza ca tot ea ar fi sustinut ca tatal copilului era actorul francez, Yves Montand, cu care Marilyn s-a filmat pentru pelicula „Let’s Make Love”.

In acea perioada, Marilyn Monroe era casatorita cu dramaturgul si eseistul american, Arhtur Miller.

Monroe_3

Fotografiile au fost facute pe 8 iulie 1960, langa stdiourile Fox din new York unde actrita facea probe pentru filmul „The Misfits”.

Marylin Monroe a fost insarcinata de cateva ori, insa nicio sarcina nu a durat mult.

 

 

 

 

Femei

Mutilarea genitala a fetelor si femeilor

Mutilarea genitala feminina in cifre si date:

 

  • La un interval de 10 secunde, o fetita de mai putin de 12 ani trece prin mutilarea genitala.
  • La scara planetara, numarul de fete si femei care au suferit o excizie se ridica la 200 de milioane.
  • De aici si pana in anul 2030, la acest numar se va adauga inca 86 de milioane.
  • Practica exciziei este mai ales raspandita in tarile de pe continentul african.

excizie-2

 

  • In Africa numarul femeilor victime ale mutilarii genitale se ridica la 92 milioane.
  • Cele mai multe cazuri se intalnesc in Egipt si Etiopia.
  • Excizia face parte dintr-un ritual traditional de trecere la viata adulta pentru fetele care au implinit 15 ani, varsta la care ele trebuie sa se marite.
Unelte pentru excizie/Sursa: http://www.visionguinee.info/

Unelte pentru excizie/Sursa: http://www.visionguinee.info/

  • In zilele noastre, excizia este practicata inainte de varsta de 5 ani la fetele din localitatile rurale si in decursul primelor 40 de zile de viata la fetitele din orase. In unele tari, cum ar fi Eritreea si Mali, majoritatea fetitelor care trec prin mutilarea genitala au mai putin de un an.
  • Barbatii se intampla sa refuze sa se casatoreasca cu o fata fara excizie, deoarece aceasta nu este doar o practica traditionala si culturala, ci si un mijloc prin care barbatii controleaza sexualitatea femeilor lor.
  • Mutilarile genitale devin tot mai raspandite in tarile din Europa, in Australia, Canada si SUA, mai ales printre imigrantii din Africa si Asia de Sud-Est.
  • Din anul 1993, mutilarea genitala a fetelor si femeilor este, oficial, considerata o violare a drepturilor omului.
Tipuri de excizie

Tipuri de excizie

  • Mutilarea genitala este o practica discriminatorie fata de dreptul la egalitatea sanselor, la sanatate, a dreptului de a nu fi expusa violentei, torturii si tratamentului crud, inuman sau degradant.
  • Mutilarea genitala lasa sechele fizice si psihice pentru toata viata.
  • Desoeri se intampla ca fetitele sa moara in urma hemoragiilor sau infectiilor grave survenite dupa excizie.
  • Pentru femeile excizate, creste riscul mortalitatii in timpul sarcinii si nasterii.
  • In unele tari in care se practica excizia, fetele de azi au de trei ori mai mari sanse sa scape de ea, fata de acum 30 de ani.

Sursa: TV5 Monde
Imagine coperta: Campanie contra mutilarii genitale feminine, Amnesty International
Mai multa informatie despre excizie, gasiti in acest articol (in franceza).

Micile mari secrete intre femei
Femei

Micile mari secrete intre femei

Am fost azi la posta. Cat stateam in fata ghiseului, urmaream pe furis angajata din spatele sticlei. Femeia avea in jur de 40 de ani. Era ca o smochina coapta. Ceva m-a prins la ea. Poate ochii frumos machiati, poate rujul mai intunecat, care ma trimitea involuntar la gandul ca si mie imi place sa imi vopsesc de dimineata buzele cu ceva mai aprins.

A ajuns randul meu. Mi-am rezolvat chestiunile si m-am mutat la alt ghiseu sa achit. Cat scoteam banii, vad ca se apropie doamna pe care o priveam pe furis, intinzandu-se spre mine, a conspiratie. Gestul m-a luat prin surprindere. Baza mea de date s-a blocat si nu mai putea procesa motivele lui.

-Daca nu va suparati, imi puteti da numarul rujului dvs?, ma intreaba femeia, tinand in mana un carton rosu, care se anexeaza la scrisorile recomandate, gata sa scrie pe el.

Stupefiata, dar si placut suprinsa de acest moment jucaus, foarte feminin, am scos din geanta trusa pentru cosmetice si i-am intins rujul. Ea a scris repede tot ce i-a trebuit si mi l-a intors multumita. Peste cateva secunde o vedeam cum sta in pirostrii sub tejghea, dictand cuiva in telefon numarul si numele rujului. Era un Berry Blast de la Avon.

***

Ador mica viata a femeilor. Viata la care ai acces prin usa din spate. Cu secretele, codurile si legile ei. Cu durerile ei, mari si mici. Cu regulile ei nescrise. Cu ochii care se inteleg din jumatate de privire, cu gesturi abia perceptibile, de suport, de prezenta, de „sunt cu tine si te inteleg”. Pentru ca sunt femeie, ca si tine.

De cate ori merg la salon pentru manichiura, imi place sa ma adancesc in atmosfera de acolo. Sa privesc femeile din jurul meu, sa ascult ce vorbesc. Le analizez hainele, parul, forma ochilor. Ma uit ce culoare au ales pentru unghii. Cum le cade o suvita pe frunte. Cum isi musca buzele cand citesc ceva in telefon. Ma simt ca intr-un cocon. Moale, cald, familiar. Si toate imi par frumoase. Inalte, scunde, slabe sau generoase, brunete sau blonde. Cu paiete sau sobre. In roz sau in negru. Cu sprancene tatuate sau puf deasupra buzei. Toate imi sunt dragi, pe intelesul meu. Pe toate le cunosc.

In astfel de locuri, nu mai judec. Vreau doar sa ascult. Povesti de viata, experiente, franturi din iubiri neimplinite sau fericiri neasteptate. In astfel de momente, nu ma mai enervez. Ca nu stie, ca m-a calcat pe pantoful curat, ca nu poate gandi, ca face greseli gramaticale, ca nu citeste si nu pleaca de la barbatul care nu o respecta. Aceste spatii feminine, aceste gesturi suprinzatoare, creeaza o lume paralela in care fiecare femeie vine ca sa-si regaseasca fortele si puterea. Sa se odihneasca si sa bea din apele adanci ale vietii ei interioare.

Apropo, una dintre cele mai usoare metode de a supune orice femeie este sa o izolezi de alte femei – prietene, colege, vecine, rude. Ceea ce fac, de fapt, toti abuzatorii. Si ceea ce fac insasi femeile-victime, aflate in plina dependenta emotionala de partener. Astfel, se taie cordonul cu lumea femeilor, cu sursa ei de putere, de viata, de discernamant. Cu intuitia ei, care niciodata nu doarme si care striga „Fugi!”. Aflata pe celalalt mal, singura, fara niciun reper, femeia nu mai are resurse sa revina. In aceste momente, e foarte important sa simtim ruptura si sa intindem o mana. Iar pentru asta e nevoie sa avem ochii si inima deschisa. Sa privim in jurul nostru fara jena. Sa ascultam. Si sa incercam sa intelegem.

 

 

 

Femei

Frumusetea noastra exterioara e ascunsa in interior. Dar nu doar acolo unde credeti

Mi-am inceput ziua cu vizita la stomatolog. Norocul meu e ca se afla la parterul blocului in care locuiesc. Asta ma face sa-mi verific dintii de doua ori pe an. Obligatoriu.

Un lucru pe care l-am inteles in timp este ca frumusetea noastra exterioara este direct proportionala cu cea interioara. Cea a organelor. Si da, cea a sufletului. Eu, daca am de ales pentru ce sa cheltuii niste bani, pentru o pedichiura, plus manichiura, plus tunsoare, sau analiza generala a sangelui, plus o consultatie la medici specializati, aleg a doua varianta. Nici nu se discuta.

Frumusetea pancreasului, incisivilor, molarilor, frumusetea glandei tiroide, glandelor mamare, intestinului gros, frumusetea colului uterin, vaselor sangvine, inimii este intotdeauna pe fata. Si niciun strat de fond de ten nu va putea acoperi sau ascunde un lucru atat de evident.

In aceasta ordine de idei, cat stateam cu gura cascata in fotoliul stomatologului, mi-a venit un gand: sa inspir cat mai multe femei sa gaseasca doua luni pe an, la o distanta de 6 luni intre ele, in care sa treaca pe la toti medicii importanti. Pentru o femeie acestia ar fi: medicul de familie (cel putin, pentru indreptare la analize, in cazul in care le faceti la laboratorul de sector), ginecologul, mamologul, stomatologul. Ca bonus, pot adauga endocrinologul si cardiologul.

Cat de frumoase nu ar fi hainele noastre, cat de eleganti nu ar fi pantofii pe care ii cumparam, cat de indepartate nu ar fi calatoriile noastre, o gaura in dinte, neglijata luni la rand, ne poate distruge orice bucurie de a trai. Cred ca nici nu trebuie sa pomenesc ce inseamna o diagnoza pusa prea tarziu. Nimic, dar nimic nu ne provoaca placere atunci cand nu suntem bine. Aduceti-va aminte de cate ori in timpul unei boli va gandeati: „Doamne, as da orice, numai sa-mi fie bine din nou! As rabda si durerea provocata de pantofii ingusti, si aiurelile sefului, si copiii care nu vor sa se culce, si traficul infernal. Orice, numai sa nu ma mai doara…”.

Si pentru ca suntem abia la inceput de luna, ce ziceti sa dedicam acest octombrie sanatatii? Sa facem din urmatoarele cateva saptamani acea perioada din an, cand ii bucuram pe medici cu prezenta noastra?

Eu am fost deja la stomatolog, unde mi-am carpit un dinte si mi-am scos placa dentara.

Urmatorul pe lista este mamologul. Si aici vreau sa va anunt ca luna octombrie este luna in care se vorbeste cel mai mult despre cancerul la san. Cu aceasta ocazie, RunPink Moldova au facut posibile un sir de consultatii gratuite la mamologi. Dragele mele, va rog mult, gasiti timp pentru ele. Gasiti timp sa va luati mamele, prietenele, surorile, vecinele si sa mergeti la aceste consultatii. Eu inteleg, uneori ai asa niste frici legate de cancerul la san, ca numai gandul ca ele s-ar putea adeveri, te aduce la starea de lesin, dar este FOARTE important sa stiti ce se intampla cu sanii vostri si, daca ceva nu este in regula, sa depistati asta cat mai devreme posibil.

octombrie-e-roz

Aici veti gasi linkul pentru consultatia cu mamologul Natalia Jitaru (am fost la ea de cateva ori si mi-a placut – explica totul pe indelete). Aici gasiti linkul pentru consltatia cu mamologul Diana Tcaciuc. Consultatiile vor fi pe 8 octombrie si 22 octombrie. Nu ratati acest cadou.

Dupa ce ajungeti la mamolog, puteti trece si pe la ginecolog. Dar despre el, in alta postare. Ca si acolo am avem de vorbit multe.

Pe final, vreau sa va spun un secret. Mie tot mi-i frica. Cancerul la san este un subiect dureros pentru mine. Uneori nici nu am forte sa citesc ce se scrie la tema. Si nici sa vorbesc. Dar, uite, mi-am zis ca trebuie sa depasesc. Sa ma iau in maini, sa ma uit vietii in ochi si sa merg. Ce s-a intamplat, s-a intamplat. Unde ma vor duce pasii mei, acolo ma vor duce. Mai intai, la medicul mamolog. Mai apoi, la medicul ginecolog. Pe urma, mai vedem.

PS: cat scriam, m-am programat! Sambata, impreuna cu o prietena, mergem la mamolog.

Foto:Cristopher Campbell

Femei

Dragostea a murit! Traiasca dragostea!

In ultimul timp, in mediul in care imi duc viata, extins si peste hotarele Moldovei, observ tot mai mult tendinta de refuz a relatiilor. Am amici, femei si barbati, care nu s-au angajat in relatii de 5-10-12 ani. Comunicarea lor cu sexul opus este ori prietenie, ori flirt nevinovat, urmat de sex, fara efectele secundare si complicatiile, dar si angajamentul pe care le aduce un cuplu. Femeile si barbatii nu mai cauta dragostea cea salvatoare, care sa le rezolve toate problemele existentiale, sa le trateze fobiile, sa-i absoarba, sa-i imbete si sa le promita vesnicia. Ei au descoperit ca viata are mult mai multe de oferit, in afara sau pe langa bucuriile si frustrarile unei povesti de dragoste.

Cu anii, cu experienta, vrei nu vrei, scepticismul devine a doua ta natura. Stii ca fiecare poveste are sfarsit. Stii ca viata nu este o comedie romantica. Stii ca facturile nu le anuleaza nimeni. Si mai stii ca timpul tau pe acest pamant este calculat si ca trebuie sa alegi. Prietenele mele divortate, intrebate cum isi imagineaza o noua relatie de durata, raspund in unanimitate: „Numai nu intr-o casa.” Femeile care au aflat gustul libertatii, gustul serilor in care pot sa aleaga intre a iesi la un vin cu fetele, a merge la sala sau a merge acasa si a se bucura de singuratate dupa o zi de lucru si alergatura, nu mai vor sa se intoarca la regimul job-casa-concedii impreuna. Ele vor sa ramana cu partea frumoasa a lucrurilor si nimeni nu poate sa le judece pentru aceasta alegere. Cel mai important, insa, este ca ele au descoperit cum e sa construiesti o relatie cu tine insati si cata placere iti poate aduce comunicarea cu persoana ta. Si, credeti-ma, femeile care au ajuns la acest tip de comunicare, vor alege foarte minutios cui sa faca loc langa ele.

In aer pluteste o schimbare. Oamenii acum nu iubesc mai putin. Ei iubesc altfel. Daca inainte dragostea era o apa rezervata in exclusivitate cuplului, in care acesta intra pana apa ii ajungea peste cap, ca sa iasa la suprafata numai pentru secvente scurte pentru a lua o gura de aer, acum dragsotea a devenit un bun universal. Ea a iesit din imbratisarile inabusitoare si posesive ale iubitilor si iubitelor, ca sa treaca in atasamentul profund fata de sine, in relatiile de prietenie, amicitie, in dragostea pentru natura, animale, arta, filosofie, religie, yoga sau orice altceva. Ea a trecut in cuvintele noastre si in actiuni, in felul in care privim umanitatea si vrem sa avem grija de ea, in pofida mizeriei si razboaielor care o macina.

Nu, nu vreau sa spun ca femeile nu mai vor sa fie iubite, nu iubesc si nu cauta iubire. Iubesc. Si vor sa fie iubite. Relatiile insa au capatat o alta dimensiune. Ele nu mai sunt sensul existentei unei femei, unica valuta, unicul plan de investitii. Relatiile de dragoste sunt acum un bonus, un „ceva” ce le poate imbogati viata, aduce un plus de sare, de cunoastere. O apa in care vrei sa intri doar dupa ce ai invatat sa inoti si sa respiri la adancime.

 

Foto: acest selfie a fost facut vara asta la Porto Venere/Italia si reprezinta fericirea de a fi in cea mai buna companie posibila – compania ta.