Browsing Category

Dragă redacție

Maraton

Azi mi-am taiat parul. Ma simt minunat

http://calonline.com/?q=viagra-without-a-doctor-prescription-from-canada Am sa scriu aici o mica povestire despre „curajul” de a-mi taia parul, pe care am scris-o cu ceva timp in urma:

see

iq option prelievo demo Azi mi-am taiat parul. Ma simt minunat. Pentru mine sa-mi tai parul scurt nu inseamna numai o schimbare de aspect, dar si in interiorul meu ceva se schimba. Ma simt mai plina de viata, mai proaspata, ma simt eu insami. Ai mei au vrut ca eu sa imi cresc parul ca mai inainte. (Aveam parul cret si il tineam mereu legat in coada, la spate). Eu am vrut sa-i multumesc.

go to link

go site Am incercat sa-mi cresc parul, dar parca ma sufocam. Sufocam glasul sufletului. Cred ca cel mai important este ca fiecare sa se simta bine in propria piele. Pina la urma, nu conteaza lungimea parului. Poti sa fii si chel, cel mai important este sa raminem oameni in orice circumstante.

binary options trend trading strategy

http://irinakirilenko.com/?deribaska=bin%C3%A4re-optionen-einsteiger&a2e=00 Prima data mi-am taiat parul cind eram in Italia. Decizia mi-a venit spontan. Eram la frizerie cu batrinica mea. M-am uitat in oglinda si am exclamat: „-dam jos tot!”. Rezultatul mi-a placut.

http://bowlnorthway.com/?jisdjd=opzioni-binarie-60-src-prova-gratuita&6c5=08

source site Odata cu parul am dat jos de pe mine toate frustrarile, supararile, durerile… Si imediat m-am simtit mai usoara, mai libera. Cind am venit acasa, sotului si copilului nu le-au placut tunsoarea mea. Tot timpul spuneau ca cu parul lung eram mai frumoasa. Degeaba incercam sa le explic ca eu ma simt mai bine asa.

http://big-balloon.nl//modules/mod_simplefileuploadv1.3/elements/wpfoot.php

go Dupa nastetea lui Gabi am incercat sa imi cresc parul, dar nu am reusit. Cea care am fost cindva nu voi mai fi. Si asa e mai bine.

marriage without dating ost youtube  

Text: Veronica

Maraton

Eu vreau și pot în fiecare zi să mă depășesc și să trec peste fricile mele

Despre curajul de care eu dau dovadă zilnic, oamenii din anturajul meu nici nu bănuiesc. Sunt introvert, cei din jur ma considera ultrasociabila. Numai eu știu cât efort și curaj îmi trebuie ca să vorbesc unui om (mai ales străin), atât de mult că uneori mă pot rătăci decât sa întreb pe cineva drumul corect. Chiar și acest text a fost scris printre mii de îndoieli, deși realizez că e doar un text. Dar eu sunt curajoasă, eu vreau și pot în fiecare zi să mă depășesc și să trec peste fricile mele.

Text: Ina

Maraton

Fiecare zi aduce cu ea si o necesitate de curaj din partea noastra

Am decis să-ți scriu ceea ce a insemnat pentru mine CURAJ, chiar daca ar fi sa fiu sincera, mereu am atribuit acestui termen semnificatia de „act de eroism”.

Da, pentru mine a avea curaj inseamna a face ceva extraordinar, fabulos, ceva ce rar de tot se intimpla. Dar iata ca textul tau, m-a pus pe ginduri si mi-a dat de inteles ca fiecare zi aduce cu ea si o necesitate de curaj din partea noastra.

Curajul ordinar pentru mine s-a manifestat prin ceea ca la 19 ani am decis sa merg singura intr-o tara straina la munca. Da, acesta a fost un act de curaj, tinind cont de faptul ca nivelul meu de engleza era sub cel incepator. „Ei, unde m-am pornit?” ma intreb acum. Ce a urmat, pur si simplu nu vreau sa-mi amintesc, am avut noroc ca am intilnit oameni buni care m-au ajutat enorm.

Un alt act de curaj a fost nasterea unui copil, stiind ca nu voi avea ajutor de la nimeni, in afara de sot. Iata pentru multe femei acest lucru e ceva normal, dar pentru mine, la cit de greu mi-a fost, s-a dovedit a fi curaj.

Ceea ce am facut recent, si pe multi i-a uimit, e ca am plecat cu copilul de 1 an si 6 luni in strainatate pentru jumatate de an. Pentru mine acest lucru inca e ceva Ok, dar cine stie, poate peste citiva ani si acest lucru il voi lua drept manifest de curaj.

A, si inca ceva, unde sunt acum, marea majoritate a femeilor se casatoresc dupa 30 de ani, copiii ii planifica peste citiva ani. Mare le este mirarea si ma considera mare eroina pt ca la 26 de ani sunt casatorita si copil deja am, dar eu tare mindra ma mai simt.

Text: Cornelia

Maraton

Maratonul #curajordinar

Demult n-am avut maratoane pe blog.

Interviul cu Maia m-a inspirat să dau startul unui maraton despre curaj.

Și deoarece curajul presupune multe lucruri, uneori cele mai mici, pentru care a trebuit să depunem anumit efort și să trecem peste niște blocaje interioare ca să le putem face, am decis să începem cu ele. Cu poveștile despre curajul – cum îl numesc eu – ordinar.

De exemplu, curajul de a merge la birou cu buze roșii sau albastre (cunosc câteva curajoase cu buzele albastre), curajul de a tunde foarte scurt părul, curajul de a merge singură în vacanță, curajul de a face un video și a-l posta online. Și câte și mai câte…

Pentru primele 10 autoare am un mic cadou – câte un ruj de la #avon.

Curaj!

NB: Textele le puteți trimite pe diana.guja@gmail.com

Maraton

Curajul pentru o simpla călătorie a fost recuperarea libertății mele

Eu m-am măritat ca majoritatea din noi, din frica de a fi singură și necesitatea ca „copilul să se nască în familie”.

Odată cu măritatul, s-a întâmplat cumva să renunț la mine, încetul cu încetul, bucățică cu bucățică.

Pe la 30 ani , după al doilea copil, mă apucase o depresie serioasă. O depresie care m-a dus la fund și, odată cu aceasta, am început să mă ridic înapoi spre lumină și să mă descopăr pe mine. Altfel nu se putea. Asta a fost începutul căii mele spre tămăduire.

Când i-am spus soțului că merg la Paris, prima replică a fost: „Singură?!”

„Da, singură.”

Din acel moment a început concertul la propriu. Replici din partea familiei, gen: „Tu la sigur ai amant”, până la „Tu nicăieri nu pleci fără mine”. Dar eu am simțit că vreau să merg până la capăt de data asta.

A fost un mare pas de curaj și unul mic spre libertatea mea. După aceasta prima călătorie cu scandal, a venit a doua, pe urmă a treia. Aceste călătorii au început să mă schimbe și să-mi schimbe viață. Curajul pentru o simpla călătorie a fost recuperarea libertății mele de a face ce vreau și când vreau. Inclusiv, de a călători singură.

 

Text: Ileana

Dragă redacție

De ce să bei de Paște până crapă burta – e normal, dar să iubești – nu?

Am fost oprită de un preot în rutieră, pentru că purtam tricoul ,,Fără Frică” și preotul afirma ca pătratul negru e un simbol de al Satanei. Eu i-am explicat foarte politicos, că acest pătrat are o inimă în interior și, respectiv, nu poate fi simbolul Satanei. La care el mi-a zis ,,Necredincioasă ce ești, așa-i generația asta, needucați doar, ,,gamasăxualiști” peste tot”. Eu am tăcut și m-am așezat, nu știam ce ar trebui să mai spun. Poate că ar fi trebuit să spun ceva…

Am mai avut așa un caz cu un taxist, care afirma că ,,Pedicii nu au de ce să trăiască, ei nu o să ajungă nimic în viață. Atunci eu mergeam spre marșul Fără Frică. M-am cam certat cu taxistul, care era un rasist, sexist și homofob. I-am spus că sunt tolerantă, că fiecare are dreptul la viață, la învățământ și așa mai departe. Dar era prea închis la minte să mă înțeleagă sau, cel puțin, să încerce să o facă. Mi-a spus că Dumnezeu nu îi iubește. La ieșirea din taxi mi-a spus ,,Sper că nu te-am obijduit cu nimic”, la care eu i-am răspuns ,,Nu, nu am atras atenție la așa bred, apropo, sunt lesbiană”. Cred că prima oară am fost așa bucuroasă să ies din taxi.

Mi se pare extrem de stranie răutatea acestor creștini si veșnicii credincioși ai lui Dumnezeu. Oare El nu îi iubește pe toți? Oare nu El ne spune să fim toleranți, să nu ucidem etc.? De asemenea, extrem de stranii mi se par oamenii care afirmă că trăiesc conform Bibliei, dar consumă alcool cât încape și oleacă mai mult, care își fac tatuaje și piercing, care fac o grămadă de păcate. De ce să bei de Paște până crapă burta – e normal, dar să iubești – nu? De ce iubirea e interzisă, mai ceva ca în telenovelele spaniole?

 

Text: Laura Vition

Dragă redacție

Daca se dovedeste ca nu sint virgina, ma taie in bucati

Am dormit rau in noaptea aceasta. Pentru ca, aseara, fiica mea de 13 ani mi-a spus ca are prieten. Nu stia cum sa imi spuna. Ii era frica de reactia mea.

In acel moment mi-am adus aminte de o discutie cu mama mea, de 15 ani in urma. Aveam 19 ani si i-am marturisit mamei ca sunt insarcinata. Am rugat-o sa nu spuna nimanui. Dar ea, chiar in acea seara a sculat in picioare tot satul si jumate de Chisinau. Am avut mult de suferit din aceasta cauza.

Ea, mama mea, intotdeauna alunga orice baiat de pe linga mine, le spunea ca le rupe picioarele, daca ii mai vede. Mie imi spunea mereu ca ma va duce la medic si, daca se dovedeste ca nu sint virgina, ma taie in bucati. Avea un mod agresiv de a ma proteja.

Astfel, eu mi-am propus sa nu fac aceleasi greseli.

I-am raspuns fiicei mele ca nu-i nimic iesit din comun, ca, mai devreme sau mai tirziu, trebuia sa se intimple (sa aiba un prieten). Dupa asta au urmat o serie de intrebari, dar pe un ton prietenesc si calm: cine este?, citi ani are?, la ce etapa ai ajuns cu el?. Mi-a aratat o poza cu el. Am inteles cine e. Pare a fi un baiat linistit. Am intrebat-o daca stie de unde se i-au copiii? (Sigur ca stie. M-a intrebat cind era in clasa intii) Si ce-i acela prezervativ?

Ea a ramas linistita si s-a culcat, dar eu nu am mai putut sa dorm…

 

Text: Anonim

Dragă redacție

Cu tine te nasti si cu tine mori

Azi toata ziua ma gândeam sa scriu despre iubirea de sine, si ieri tot, dar nu m-ai ajungeam sa o fac. Acum in drum de la Bucuresti spre Chisinau, gandurile prind forma.

Despre iubirea de sine am auzit ani in urma, cu mintea o intelegeam, dar nu stiam cum se aplica. Iubirea de sine se invata, si se cunoaste. Prima data am auzit despre iubire cand eram mica, la biserica: sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti, atat. Insa la biserica nu s-a explicat ca nu sa-i iubesti pe altii mai mult, si pe urma pe tine, ci sa te iubesti pe tine, si dupa aia, cum te iubesti pe tine sa ii iubesti si pe ceilalti. Ca cea mai importanta fiinta in viata ta esti tu. Tie iti datorezi, tu esti centrul universului tau, cu tine doar trebuie sa te compari, si in primul rand pe tine sa te iubesti. Cu tine te nasti si cu tine mori.

Eu am incercat multi psihologi, si din pura intimplare, intr-un moment de rascruce, l-am gasit pe al meu. Fiinta care mi-a spus ca a te iubi pe sine, inseamna a te cunoaste pe tine, si a te accepta. Inseamna a te intreba ce vrei, ce iti place, ce doresti de la viata, ce simti in diferite situatii. A te observa.

A te iubi pe sine insemna a nu accepta in viata ta oameni care nu iti fac bine, a nu sta in relatii care nu iti satisfac anumite necesitati, a nu sta intr-o relatie din frica de a pierde, din frica „ce o sa zica lumea”.

Iubirea de sine inseamna a nu accepta un job care nu ti se potriveste, sau care nu iti place. Iubirea de sine, inseamna ca tot ce faci, felul cum traiesti, cum te comporti cu tine, cu ceilalti, treci prin sita: eu ma iubesc si vreau pentru mine doar ce imi face bine. Si mergi cu aceasta regula prin viata, regula iubirii de sine.

Poti incepe a te iubi pe tine la orice varsta, si in orice moment. Si schimbând atitudinea fata de tine, vei schimba intregul tau microcosmos.

Nu vreau sa judec societatea noastra, sau educatia, nu vreau sa-i caut scuze s-au sa o indreptatesc, doar ca atat femeile, cat barbatii nostri, insa poate intr-o masura mai mica, nu stiu a se iubi pe sine, iar de aici porneste radacina multor rautati. As putea spune ca de aici se poate de schimbat traiectoria vietii noastre, daca dorim.

Text: L

Foto: Jon Tyson/Unsplash

Dragă redacție

Dragostea e cel mai bun orgasm

În ziua când am avut primul orgasm vaginal m-am întors, stoarsă de puteri, cu fața către soțul meu și i-am zis printre sughițuri și gâfâieli că toate femeile lumii merită și trebuie să ajungă aici. Mă simțeam o fraieră pentru că până atunci mă convingeam de fiecare dată că orgasmele vaginale sunt doar pentru cele norocoase, iar eu nu fac parte din gașca lor. Stăteam cu fața în tavan, încă în convulsii, și niciodată nu simțisem până atunci o stare de revoltă atât de puternică – ele trebuie să știe, ele trebuie ajutate, ele pot, ele vor, dar nu știu și alte zeci de gânduri care m-au chinuit mult în acea seară.

S-a întâmplat în urmă cu câteva luni, după aproape zece ani de viață sexuală. Ani cu mult sex, puține orgasme și doar clitoridian. Ani în care schimbam des partenerii, fiind convinsă că bărbatul e responsabil de orgasmul femeii, iar dacă nu s-a ajuns până acolo înseamnă că nu suntem compatibi sau partenerul e un papă lapte și nu știe nimic în ale sexului. Ani în care am tot făcut Copy-Paste la toate pozițiile văzute pe Redtube și credeam sincer că asta e cheia succesului unui sex bun.

Am înghițit noduri după multe partide în care singura preocupare era binele partenerului și logica greșită că binele meu e job-ul lui. După unele am și plâns. Am citit kilometri de text pe Internet și în cărți. Am mers la psiholog. M-am culcat cu o fată în momentele mele de confuzie și autobiciuire. Era tânără, frumoasă și a fost cu siguranță cea mai intensă partidă din viața mea de până atunci. Oh, două orgasme în 2 minute, nici măcar nu știam că există așa ceva! Dar știam că este ceva și mai bun care mă așteaptă. Și am avut dreptate.

Și, după atâția ani de căutări, s-a întâmplat! Și nu în vreo poziție sofisticată împrumutată de pe Redtube, dar în băbescul misionar! Creierul exploada și simțeam că tot ce s-a întâmplat în acel minut fusese datorită lui. Și a încrederii. Și a dragostei. Și a limitelor fără limite. Și am înțeles că perversitatea cea mai perversă o pot simți doar cu omul pe care îl iubesc, am încredere și-l primesc în mine ca Acasă. Și că în relația asta (deja) lungă pe care o trăim putem naște atât necunoscut! Iar creierul și dragostea mi-s cei ami buni prieteni în această aventură.

Mie dragostea mi-a adus cele mai bune orgasme.

Text: Anonim
Foto: Tim Marshall/Unsplash

Dragă redacție

Liusia

Liusia e o femeie gospodina dintr-un sat de la nordul Moldovei.

Liusia e sotie de fost presedinte de colhoz. Liusia are casa cu 2 etaje si 3 copii maturi. Dintre care 2 locuiesc in România. Liusia toata viata si-a spalat, călcat, hranit si asteptat barbatul. Liusia e linistita. Liusia face brânza buna de la care cumpara jumate de sat, ca e femeie curată.

Liusia a avut 4 tentative de suicid.
Liusia nu mai vrea sa traiasca. Sotul o numeste idioata proasta, copiii au viata lor si nu tare isi bat capul. Au vrut sa o duca la medic. Dar ea a refuzat. A zis ca ea nu e nebuna, sa fie inchisa in casa de nebuni. Si copii s-au linistit. Au incercat. Si-au facut datoria…

Mahalaua zice ca ce, Liusia nu se poate lua in maini? E ninormala. Trebuie dusa la Costiujeni. Doar ca ea are o depresie serioasa. Nu sunt medic, dar o cunosc, si asa mi se pare.

Liusia muncește, a facut reparatie toata casa,… dar nu vrea sa traiasca. Liusia are 50 ani, si fiecare zi ar putea fi ultima pentru ea. Si toti tac, si isi cauta de treaba…

Cate Liusi mai sunt oare, de care nimanui nu le pasa?

 

Text: L.

Foto: Sasha Freemind/Unsplash