Social

Cazul surorilor Haceaturean -„mai bine în închisoare, decât cu el”

În ultimele zile opinia publică din Rusia e zguduită de sentința pe cazul surorilor Haceaturean, Krestina, Anghelina și Maria, care acum un an și-au omorât tatăl, Mihail Haceaturean (27 iulie 2018)

Cazul surorilor Haceaturean nu este unul simplu – fetele, care la momentul crimei aveau 19, 18 și 17 ani, și-au omorât părintele după ce au fost supuse constant abuzului fizic, sexual și emoțional. Crima a fost, în fond, un act de legitimă autoapărare, menit să pună capăt calvarului pe care fetele îl trăiau în fiecare zi. Asta e ceea ce încearcă acum să dovedească avocații fetelor, iar alături de ei societatea civilă din Rusia, activiștii civici, dar și oamenii care consideră legea rusească cu privire la violența în familie incompletă și foarte șubredă.

Deși ancheta a stabilit că fiicele lui Mihail Haceaturean într-adevăr au fost supuse violenței în repetate rânduri, surorile au fost acuzate de omor săvârșit cu premeditare de un grup de persoane, un articol dur din Codul Penal, care prevede de la 8 la 20 de ani de privațiune de libertate sau chiar închisoare pe viață (în Federația Rusă, însă, femeile nu mai sunt închise pe viață).

Cine sunt surorile Haceaturean?

Krestina, Anghelina,Maria

Surorile Haceaturean sunt Krestina, Anghelina și Maria, de 20, 19 și 18 ani, fiicele lui Mihail Haceaturean (57 de ani la momentul omorului) și Aureliei Dunduc (39 de ani). Dacă vi se pare că numele femeii este de-al nostru, moldovenesc, să știți că așa și este – Aurelia sau Aurica Dunduc este cetățeana Republicii Moldova. Aurelia l-a cunoscut pe Mihail la Moscova, unde era plecată cu familia la lucru. S-au văzut prima dată în stație, tânăra era cu mama ei. În scurt timp cei doi s-au mutat împreună. Deși Aurelia a născut patru copii de la Mihail Haceaturean, soția sa oficială ea nu a devenit.

Fetele s-au născut una după alta, după primul lor frate, Serghei.

De ce și-au omorât tatăl?

Krestina, Anghelina și Maria erau înjosite, bătute, supuse perversiunilor sexuale, controlate și ținute captive ani la rând de către tatăl lor, Mihail Haceaturean.

Mihail Haceaturean e cel din dreapta

Bărbatul era un personaj violent, cu o colecție impresionantă de arme, pe care le ținea în casă și pe care putea să le folosească în interior, uneori împușcând în membrii familiei. Deși vecinii cunoșteau situația din familia Haceaturean, nimeni nu îndrăznea să intervină, de frică să nu devină ținta răzbunărilor, cu atât mai mult că Mihail Haceaturean putea să amenințe cu arma pentru simpla rugăminte de a muta mașina, parcată neregulamentar.

Din spusele vecinilor, Mihail Haceaturean vindea droguri direct din mașina parcată în apropierea blocului. Tot vecinii povestesc că Haceaturean era un om credincios – apartamentul era plin de icoane, iar preoții îi treceau des pragul.

Despre prima fiică, Krestina, Mihail Haceaturean spunea că se va însura cu ea și aceasta îi va naște un copil. Pe Anghelina, cea mijlocie, o punea să-i facă sex oral de la vârsta de 14 ani. În timp, abuzurile sexuale au devenit o practică zilnică. Bărbatul numea asta „masaj folositor”.

Într-o vară, una dintre surori a încercat să se sinucidă, după un nou episod de abuz sexual. După o perioadă de comă, fata și-a revenit.

În presa rusă sunt diverse mărturii ale oamenilor care au fost, mai mult sau mai puțin, apropiați familiei sau fetelor. Aceștia susțin că Mihail Haceaturean considera femeile din casă sclave, care există doar pentru a-l deservi. Haceaturean avea un clopoțel în care suna, de câte ori avea nevoie de ceva – de la turnatul apei în pahar până la închiderea geamului. Fetele sau mama lor erau obligate să se prezinte la primul sunet. Dacă întârziau, erau bătute cu pistolul în cap sau, mai nou, li se pulveriza spray cu piper în ochi.

La școala Anghelinei și Mariei, nimeni nu știa nimic – directorul și profesorii nu observase niciodată urme ale violenței și spuneau că fetele întotdeauna erau deschise comunicării și binedispuse. Cu toate acestea, în ultimul an înaintea crimei, fetele au fost doar de câteva ori la școală și, rescpectiv, nu au fost admise la examenele de absolvire. O prietenă a surorilor spune că la școală își dădeau seama că în familia Haceaturean se întâmplă ceva, de aceea au decis să încidă ochii la absenteism.

Familia și prietenii lui Mihail Haceaturean au însă o altă viziune asupra celor întâmplate – fetele au fost prea răsfățate și și-au omorât tatăl pentru a-i lua banii.

Unde a fost mama lor în tot acest timp?

Aurelia Dunduc, mama fetelor, a fost fugărită de acasă de Mihail Haceaturean trei ani până la omor.

Aurelia Dunduc

Aurelia, originară din Moldova, a fost victima violenței concubinului chiar din prima zi. Cei doi nu și-au înregistrat căsătoria. Dar, așa cum am scris deja – Mihail Haceaturean era om credincios, de aceea el s-a cununat cu femeia.

Aurelia era bătută față de mama și surorile lui Mihail, care locuiau în același apartament. Era bătută și față de oaspeți. Nimeni însă nu intervenea. Femeia susține că atât timp cât a locuit cu bărbatul, Mihail nu a ridicat mâna la fete. Toată violența era orientată spre ea.

De când primul lor fiu, Serghei, a împlinit 8 luni, bărbatul i-a interzis Aureliei să iasă din casă. Femeia nu a ieșit afară 5 ani. Interdicția a început să fie ridicată treptat, când Maria, fiica mezină, a împlinit un an. Aurelia a căpătat dreptul să iasă cu fetița la plimbare în curte.

Fără permisiunea lui Mihail, Aurelia nu avea dreptul să vorbească la telefon.

În 2015, bărbatul, cu pistolul la tâmpla Aureliei, a fugărit-o de acasă. Fetele au rugat-o să plece, ca să nu se supună riscului și i-au spus că vor face tot posibilul să se reunească cu ea.

Serghei, fiul cel mai mare, a fost fugărit de acasă la 16 ani. Un timp, băiatul dormea prin scările blocurilor.

Ce le așteaptă pe surorile Haceaturean?

Arestarea surorile Haceaturean s-a produs, tradițional deja pentru Rusia, cu încălcarea unor reguli – fetelor nu li s-au explicat drepturile lor, avocaților nu li s-a permis accesul în izolatorul de detenție preventivă și chiar s-au făcut presiuni asupra surorilor să renunțe la avocați contractați.

Fetele riscă o sentință foarte dură – chiar dacă condițiile lor de viață alături de un tată abuziv au devenit cunoscute și confirmate de nenumărate expertize. Iar starea lor psihică și emoțională la momentul acțiunilor nu adus mari schimbări în calificarea finală a crimei.

Unele voci, inclusiv avocații surorilor, cer condamnarea post-mortem a lui Mihail Haceaturean și anularea procesului împotriva surorilor.

În acest context, e important de pomenit și legea Federației Ruse cu privire la violența în familie care a fost recent reviziuită. Și această reviziuire nu a fost deloc în interesul victimelor – pe scurt și parafrazat, legea sună cam așa: „dacă nu te-a omorât încă, totul este ok”.

În acest moment în Rusia are loc un flash-mob online în susținerea surorilor Haceaturean. Pe 19 iunie a avut loc pichetarea Comitetului de anchetă, între 125 de mii de oameni au semnat deja petiția care cere eliberarea surorilor. La fel, mulți oameni – celebri și mai puțin celebri – scriu despre acest caz și cer anularea sentinței.

De ce ar trebui să ne pese?

În primul rând, de aceea că e uman să-ți pese.

În al doilea rând, de aceea că e un caz care înglobează în sine toate tipurile de abuz față de femei și ne arată cum e posibil ca toate femeile dintr-o familie să fie victimele unui singur bărbat și nimeni să nu le poată ajuta -nici vecinii, nici școala, nici rudele, nici forțele de ordine. E ca și cum ai trăi pe o insulă nelocuită în mijlocul unei metropole. În jur – milioane de oameni, nimeni însă nu te poate scoate din ghearele violenței. Este un caz care ar putea simboliza colapsul unui sistem social. Iar Rusia nu e departe de noi și foarte multe din tendințele și obiceiurile de la ei sunt valabile și la noi. Venim din același trecut.

În al treilea rând, mama fetelor e moldoveancă. Una dintre sutele de mii de cetățeni ai Moldovei, care au plecat în Rusia pentru un prezent și viitor mai bun. În toată această tragedie eu văd, într-o oarecare măsură, și vina statului nostru – a impotenței sale, a imposibilității lui de a oferi părinților și copiilor condiții în care aceștia să poată trăi într-un mediu în care să aibă timp, răgaz, abilități să înțeleagă ce este bine și ce este rău, să facă alegerile corecte, să ia decizii care să îi avantajeze etc. Or, Aurelia Dunduc a devenit concubina lui Mihail Haceaturean la o vârstă fragedă, într-un stat străin, această decizie fiind una cu siguranță alimentată inclusiv de grija pentru ziua de mâine și din lipsa viziuniunii unor perspective mai fericite, în care să nu trebuiască să depindă de un bărbat.

Și acum ce facem?

Cel mai important să nu ne facem morți în păpușoi.

Foto: elleonora.ru

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 20