Din viață

Ce vine după râs?

După râs vine plâns.

Este una din vorbele pe care le-am auzit cel mai devreme în viață. Acasă, la grădiniță, la școală. Dar abia azi m-am întrebat „de ce?”

De ce după râs vine plâns? Nu există oare un râs după care nu va trebui să plângi? O bucurie pe care nu va trebui s-o răsplătești prin durere?

Gândul mă duce spre ceea că de mici am fost programați să evităm bucuria, fericirea, plăcerea de a trăi, ca să nu ajungem să plângem după. Și ne iese de minune. Suntem o societate care taxează dur lejeritatea existenței. La noi trebuie să suferi, dacă vrei să fii apreciat.

De câte ori se întâmplă să ne simțim bine, împliniți, fericiți, calmi și, totuși, undeva în adâncuri, să ne roadă viermele, ieșit direct din acest „după râs vine plâns”, care nu ne va lăsa să uităm că orice „râs”, orice lejeritate, orice bucurie de a trăi, vor duce spre lacrimi. Și nu de fericire.

Folosiți această vorbă? O spuneți copiilor voștri?

 

Text: Diana Guja

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18