Femei

Cel mai frumos flăcău de pe planetă. Despre mediocrități iubirice

N-am să te caut, și nu am să alerg din urma ta. Eu am să te iubesc, dar nu cere nimic de la mine. N-am să mă schimb – da, eu-s așa cum sunt. Eu nu prea iubesc ordinea, n-am un job tare bun din cauza că nu-mi plac responsabilitățile, cu prietenii m-am cam certat, dar ei mi-s prieteni și mă înțeleg, am burtă și părul de pe cap mă cam părăsește, dar eu n-am de gînd să mă schimb. Iubește-mă așa cum sunt eu. Iaca așa, mă iei rebel, iubitor de bere, muieratic, cu aspect fizic na liubitelea – mă iei și mă iubești. Flori eu nu dăruiesc nimănui, în afară de mama. La 8 martie. Da tu să mă iubești. Și susține-mă cînd mi-e greu pe suflet (a se citi: mai întotdeauna după beții). Eu vreau să știi cum să mă faci fericit în pat și să nu-mi refuzi în realizarea fanteziilor de pe redtube. Și să gătești gustos. Și să am ciorapi curați. Și cînd am să ies cu gașca la Cherry Cafe, să-mi fie cămășuica călcată la dungă. Pentru că asta fac femeile adevărate. Ele iubesc și au grijă. Și eu te-am ales din miile de femei și sper că tu asta prețuiești.”

 

Ăăăăămmm… flăcău! Tu nu te supăra, da cine crezi că are nevoie de tine?! Cui trebuie așa prițăp?! Să mă scuzați, vă rog frumos, dar eu am auzit texte similare (+/-) de la prea mulți bărbați cunoscuți. Cu pretenții de prinț William, și atitudine de Vasea Pleajnyi, ei se plîng că nu găsesc Femeia Adevărată. Cea care arată ca Jessica Alba, se comportă-n pat ca Sasha Grey, gătește ca mama, se ocupă de caritate ca Prințesa Diana, deșteaptă și puternică ca Margaret Thatcher, mai pe scurt, un fel de eroină de ficțiune. În același timp, ei conștientizează că poate nu arată chiar bine și ar fi frumos să meargă la sală măcar de două ori în săptămînă, că poate ar face o carieră mai bună și mai bine plătită, dacă nu ar fi atît de iresponsabili uneori, că ar putea face niște economii, să investească, ca să poată asigura viitorul unei viitoare familii, dacă nu ar cheltui totul pe chefuri, că ar fi bine să mai citească ceva, că toate discuțiile pe care le pot menține sunt în baza la statusurile de pe Facebook…

 

Paradoxul cercurilor de socializare prin care mă învîrt eu este că, de fapt, de cele mai multe ori, ăștia cu apucături de bîdle cred cu insistență în perfecțiunea propriei persoane și ei cred atît de mult, că ei chiar reușesc să pună mîna pe cele mai bune exemplare de femei. Nu că aș fi snoabă și aș băga oamenii în diferite categorii, mai ales femeile, dar hai să recunoaștem – există și femei mai neghioabe. Se-ntîmplă. Da nu-i pe asta.

 

Eu am o prietenă, care nu mănîncă deja de 9 zile. Bea apă, uneori mai bea suc de lămîie. Ca să slăbească. Pe lîngă asta, femeia mai face sport din greu – cîte 2-3 ore la sală în fiecare zi. Mai am o prietenă care face a treia facultate. Învață femeia asta și cred că o să învețe toată viața. Una din prietenele mele de copilărie este doctor în științe juridice și se consultă cu ea toate organizațiile internaționale, atunci cînd vine vorba de drepturi, obligații și proceduri judiciare. O femeie care o admir și tind să fiu ca ea, își face măști în fiecare zi pentru păr, gene, vîrful unghiilor, merge la sală, face dansuri și arată ca o adevărată lady. Citește știrile, e la curent cu situația geo-politică, citește literatură artistică. Vorbește engleza fluent, recent a mai fost la cursuri de franceză – cică avea prea mult timp liber și a decis să-l folosească util. Am o prietenă care, dacă s-o pui acum, dă examenul cu brio la instalarea unei rețele de calculatoare și administrarea ei, instalează Windows, știe cum să crăck-uiască orice soft, găsește patch-urile la orice soft (fata a fost timp de 9 ani cu un consultant IT).

 

***

Aproximativ 5% din toți bărbații care-i cunosc eu merg la sală. Unul singur vrea să meargă la niște cursuri, să mai învețe ceva. Nici unul nu ține regim alimentar pentru siluetă. Toți admiră picioarele goale care odată cu sosirea primăverii au invadat străzile capitalei, cu criticile de rigoare – bunișoară, aș netezi-o la fund”, “cu așa picioare unde s-o pornit asta cu fustă scurtă?”

 

***

Dar hai să ne întoarcem la mediocritatea socială pe care o avem – femei nesigure pe sine, bărbați cu planka ridicată la doi metri. Și femeile sar, sar, sar în sus, să corespundă standardelor unor bărbați. Merg la sală, se înfometează, fac tatuaje, fac electrostimulare, smulg părul de subțioară, vopsesc părul de pe cap, și… totul ca într-o zi, să fie aleasa unui bărbat. Într-o relație univocă.

 

Viața ei se va schimba. Ea va merge la lucru tot așa cum mergea, va continua să mențină frumusețea, inteligența, capacitățile de gospodină, va purta un copil-doi-trei în burtica sa, după care cu forțe noi va merge la sală și se va înfometa și mai tare, pentru că “de la o vîrstă, trebuie să ai grijă de tine, că întîlnește alta mai tînără și mai frumoasă, și nu-l mai vezi!”. Asta pe lîngă spălat, curat, mîncare, dejun, iar seara să arate senzuală și zglobie-n pat. Iar el… el va scrie versuri de dragoste. Și poate, va face cafeaua dimineață și pentru ea, că oricum își face și lui. Discutabilă dragoste

 

La unele femei mai devreme, la altele mai tîrziu, dar poate niciodată, dar totuși vine. Vine cineva, care arată că totul ce-a fost pînă acum era ok, dar iată cum trebuie să fie cu adevărat. Și atunci toți alfa-masculii cu versuri brutale devin pur și simplu… patetici. 

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 13