Femei

Cezara Kolesnik: „Eu nu impart persoanele in barbati si femei”

Cine n-a privit, cel putin o data, in ochi copiilor Cezarei Kolesnik, pictorita din Moldova, care demult este plecata in alte tari. Dupa inspiratie si culori.

Cand spunem „pictor” imaginatia ne duce spre o lume deosebita, in care oamenii traiesc dupa alte legi, au alte repere si socot timpul altfel decat simplii muritori. Cat adevar exista in ideile pe care ni le facem despre pictori?

Cred ca exista o mica doza de adevar in aceste cuvinte. Nu pot raspunde la general despre toti pictorii, cum sunt ei sau cum gandesc, pot vorbi doar despre mine, acum. O sa incerc sa spun ce ma caracterizeaza, foarte subiectiv si pe sarite.

Nu-mi plac planificarile si programele bine definite, nu-mi place rutina si lipsa de spontanietate, nu-mi plac oamenii lipsiti de culoare interioara si simtul umorului, nu-mi place mincarea fada, nu-mi place sa ma trezesc dimineata, nu-mi place sa intarzii, nu-mi plac traditiile bagate pe gat, oamenii care se baga in suflet si cuvinte scoase din context…si as putea continua o lista lunga tare de lucruri care nu-mi plac. Daca vrei, iti fac si o lista de lucruri care imi plac :)

Cezara_1

Tu de foarte mult timp locuiesti in afara Moldovei, te mai regaesti in afirmatia ca esti o pictorita moldoveanca?

Nu ma perocupa foarte mult afirmatiile de acest gen, pot sa zic ca sunt chiar obositoare. Am impresia ca se cauta noi eroi si nu ma regasesc in asta.

Eu cred ca un artist trebuie sa ajunga la o anumita simplicitate sau universalitate in creatia sa, mesajele cele mai profunde sunt si cele mai simple, iar asta nu are nationalitate.

Femeile picteaza diferit de cum o fac barbatii?

Femeile fac totul diferit decat barbatii.

Citisem ca ai facut o pauza de cativa ani, o perioda cand nu ai pictat deloc. Ce s-a intamplat?

S-au intamplat multe, dar cred ca raspunsul potrivit e ca imi puneam prea multe intrebari existentiale, care ma incurcau sa avansez.

Cezara_2

In 2008 ai inceput sa pictezi copii si azi, in 2016, ai deja atatia, incat ai putea dschide o gradinita. De unde culegi aceste fete, de unde aduni atatea caractere si atatea priviri diferite?

Cand am inceput seria”Oda Copilariei” am pornit de la amintirile mele, de la niste personaje care au existat sau exista, de la acest micut ceva care aparea in capul meu cand ma gandeam sau vorbeam despre Moldova. De la realitatea ultimilor ani, care e plina de tristete si saracie, de ochi tristi si de sentimentul de abandon. Asa simteam eu Moldova in 2008 si asa o simt si acum.

Seriile mele noi, vorbesc deja despre altceva, prefer sa ma concetrez la pozitiv, la lumina si la culoare. La sentimentul de armonie si plenitudine, care ne lipseste tuturor. Seria”Gradinile fermecate” e o regasire a acestui sentiment, a fost o cautare lunga, atit spirituala, cat si artistica. Aceasta serie e despre gradinile fermecate, sau gradinile secrete ale sufletului, acolo unde am ramas copii. E o plimbare simbolica pe care o propun spectatorului.

Nu pot sa nu intreb un artist de unde se inspira. Ce te face sa poti sa mergi mai departe in fiecare zi? Care e izvorul inspiratiei tale, care tasneste in atatea culori?

La moment inspiratia mea, lucrand la tema copiilor in gradini sau a „copiilor cu flori”(cum o numesc multi din admiratorii mei), pornea de la necesitatea primaverii sufletesti, a renasterii si reinoirii spatiului fizic si spiritual. Aceasta tema e inca in evolutie si schimbare, probabil voi gasi si alte elemente care ma vor inspira. Desigur ca multe lucruri apar inconstient din amintiri, asta nu ma preocupa atit de mult, incerc in fiecare lucrare noua sa transmit cat mai multa caldura, sa purific culoarea pentru a obtine vibratii vizuale mult mai intense si cel mai important e ca in final tabloul sa fie ca un soare care sa incalzeasca cand il privesti.

Cezara_3

Ti-a fost vreodata teama ca ai putea sa te trezesti dimineata si sa nu mai poti lucra?

Da, de asta nici nu ma trezesc dimineata :)

Iti imainezi ca ai putea fi altceva decat pictorita?

Sigur ca imi imaginez, dar nu vreau sa fiu altceva. In copilarie iezitam intre a deveni vinzatoare sau Ala Pugaciova.

Paris sau Bruxelles? Unde te simti ca pestele in apa?

Cred ca orice om are pagini in viata, care trebuie sa le intorci si sa construiesti altceva, fara regrete si fara frustrari. Mie imi plac drumurile, fiindca ele ne duc spre noi orizonturi.

Este ceva ce vrei sa pictezi si inca n-ai facut-o?

Probabil sunt inca multe lucruri pe care nu le-am facut, dar nimic nu se poate planifica din start. In privinta picturii nu-mi pun asa intrebari, fiindca eu vad totul ca o materie vie, ea se misca, se schimba, deci nu pot sa stiu ce voi picta peste un an, doi sau peste zece si nici nu vreau sa stiu. Ce imi doresc sa pictez, pictez in momentul in care „s-a copt”. E important, cred ca sa traiesti in prezent, chiar daca e vorba de pictura sau de viata.

Intr-un interviu de acum 3 ani, spuneai ca in Moldova „cultura exista din inertie si se bazeaza pe niste fosile”. Cum crezi, s-a schimbat ceva de atunci?

Cred ca intrebarea asta ar fi mai potrivita Ministrului Culturii. Eu nu prea observ schimbari de calitate in viata culturala a RM, nici in cea sociala sau economica. Cultura nu poate evolua cand stagneaza societatea.

Cezara_4

Care sunt expozitiile, in ajunul carora ai avut cele mai mari emotii?

Nu am emotii la expozitii, desi cred ca la prima expozitie am avut :) dar asta a fost demult. Cele mai mai emotii le am cand termin o lucrare, atunci ma aflu in starea euforica de a o arata, de a discuta despre rezultat, de a analiza etc. am norocul sa-mi impart viata si atelierul cu artisti a caror parere conteaza si acest lucru ma ajuta in propria creatie.

Daca cineva din tinerii pictori ti-ar cere un sfat, fie legat direct de viata de pictor sau de viata, in general, care ar fi acela?

Nu prea iubesc sa dau sfaturi, fiecare om are personalitatea sa si mai ales artistii :) sfaturile nu sunt ceva universal aplicabil.

Totusi cateva lucruri imi par importante – sa nu-ti tradezi visele, sa nu te temi de schimbari, sa perseverezi chiar daca pare imposibil si sa incerci sa te surprinzi in primul rind pe tine.

Ce crezi ca le lipseste femeilor din Moldova pentru o viata mai buna?

Poate niste barbati mai buni?! :) dar asta e mai mult in gluma desigur. Daca e sa generalizez, as zice ca femeile nu-si asuma independenta si se pierd in pseudo-traditii, nu au curajul de a schimba ce nu le convine.

Eu nu impart persoanele in barbati si femei, pentru mine sunt mai importante calitatile umane a fiecarui individ. In societatea din RM, din pacate, s-au pierdut multe din repere si, de fapt, societatea noastra e in declin post-sovietic, de unde si rolurile bine definite intre barbati si femei, asteptarile fiecarui, cine face mincare si cine aduce bani acasa, imi pare atit de lipsita de sens asa o situatie si, mai ales, foarte trista din punct de vedere uman.

 

Acest interviu a aparut cu suportul Avon Moldova.
Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 21