Social

Consecvență, floare rară

Această postare e ceea ce nu am putut ține în mine după concertul Cristinei Scarlat. Când partea muzicală s-a încheiat, artista l-a învitat în scenă pe fostul președinte, Vladimir Voronin. Omul care s-a făcut vinovat de multe păcate împotriva cetățenilor acestei țări. Ceea ce mi s-a părut incredibil este că sala l-a aplaudat cu multă ardoare. Iar la glumele lui, publicul râdea așa, că orice șef de partid s-ar bucura să aibă astfel de aderanți.

Unul dintre cele mai dificile lucruri în viață este consecvența. Să ai niște valori și să te ții de ele.

Consecvența este ceea ce nu poți unge pe pâine. Se mai poate întâmpla, în unele părți ale lumii și în anumite timpuri, că din cauza ei să rămâi și fără pâine.

Consecvența nu se vinde la kilogram. Deși, mulți caută s-o cumpere. Le trebuie pe vreo două sezoane. Au auzit că e în trend.

Chiar dacă am crescut suficient, ca să pot înțelege anumite fenomene și particularități ale speciei umane, continuă să mă șocheze ușurința cu care oamenii uită – nedreptățile, lipsurile, abuzurile de putere, frica în care trăiau, tirania, corupția. În cazuri deosebit de grave, uită deportările la care au fost supuși, ei și familiile lor, genocidul, condamnările la ani grei de pușcărie sau sentințe cu moartea pentru convingeri politice, pentru credință, pentru infidelitate regimului sau, pur și simplu, pentru că nu au fost în locul nepotrivit, în momentul neportivit.

Ceea ce cândva părea de nesuportat, nedrept, ceea cu ce luptam, ceea ce blestemam și nu aveam ochi să vedem, azi aplaudăm, cu îngăduință cu care părinții își aplaudă odrasla, care a recitat frumos o poezie, după ce mai n-a dat foc casei.

Doar că un fost președinte, împotriva căruia atâta lume a ieșit în stradă, și nu a ieșit degeaba, nu este un copil. El e un om care cândva deținea puterea supremă în țara asta și făcea abuz de ea.

Ah, dar ce contează… El e atât de drăgălaș acum, cu glumele lui de om bătrân…

Să facem un exercițiu de imaginație. Exact așa peste ani, va fi aplaudat și inamicul numărul unu al zilelor noastre – Vlad Plahotniuc. Exact așa vreo artistă sau artist îl va chema în scenă și lumea va aplauda cald. Li se vor umezi ochii la amintirea că au fost vremuri când îl urau pe acest bătrânel inofensiv, care se ține brav și împușcă cu glume. Și tot așa, se va uita totul. Că de, suntem oameni… De ce să ținem minte răul care ni s-a făcut?

Probabil, am trecut azi prin una din cele mai dure lecții de viață. Dar am auzit că maturizarea doare.

Foto-simbol. Glaad ar fi perfect pentru mulți cetățeni ai acestei țări.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: March, 21