Social

Crima din pasiune

In satul Razeni, intr-un sant, a fost gasit corpul neinsufletit al unei femei de 20 de ani. Ea a fost ucisa de barbatul ei, cu care avea un copil de aproape 3 ani. Motivul ar fi fost gelozia exagerata a sotului.

Inca un „omor din pasiune”, ca o scena finala a unei tragedii ce s-a jucat de-a lungul anilor in fata familiei si in fata comunitatii. Cortina a cazut. Acum familia plange, se bate cu pumnul in piept, saruta fotografia victimei de pe timpul cand era o scolarita senina si inocenta.

Cand priveam reportajul, imi venea s-o iau la palme pe mama fetei. Imi venea sa-i urlu in fata ca nu a protejat-o, ca a lasat-o sa-si joace rolul de victima pana la capat, ca sa o poata boci frumos la inmormantare. Si pun pariu ca in sicriu o vor culca in rochie alba, de mireasa, ca sa-si duca coroana de femeie care a murit „din” si „pentru” dragoste si pe lumea cealalta.

N-au vrut sa se bage in familia lor. Ca sunt tineri. Ca au copil. Ca e nevoie de ambii parinti ca sa creasca un copil. Si nu conteaza pretul acestei „cresteri”.

Si pana la urma, unde s-a vazut „dragoste” fara suferinta? Ca doar asta ni se baga de cateva secole pe gat de trubaduri, romantici, de filme, de carti, de piese. Si, mai nou, de toate invataturile si intelepciunile care au aparut recent pe internet, dupa care ne ahtiem atat de mult si le imprastiem ca pe o mana cereasca. Ca pana nu e durere, pana nu e drama, pana nu te ineci in muci si lacrimi, dragostea ta nu costa nici doi banuti. Ca trebuie sa rabzi. Sa lasi de la tine. Sa fii mai moale. Sa intelegi. Sa nu te pui in poara. Sa astepti. Se va rezolva. Trebuie sa te bucuri ca e gelos. Inseamna ca are ochi doar pentru tine. Sa ierti. Sa cauti in tine. Sa tragi invataminte. Sa nu lasi copilul fara tata. Precis nici tu nu esti/nu ai fost usa de biserica. Na, mai greseste omul. La tinerete toti avem capul fierbinte.

Si femeile tac. Pentru ca e rusine. Pentru ca iti este rusine sa iesi in drum si sa ulri ca lupoaica la luna. Pentru ca si mama, si bunica, si strabunica au trecut prin asta. De ce ti-ai inchipuit ca tu ai dreptul sa fii diferita, sa ai alta soarta? Nu! Asta e soarta ta. Soarta de femeie. Dragostea e cu sange. Dragostea e crucea pe care trebuie s-o duci. Dragostea e o povara. Si cine, daca nu tu, va sti cum mai bine sa o care in spate de-a lungul vietii? Cine, daca nu tu, va sti mai bine sa taca, sa inghita, sa ierte, sa se aplece, sa se faca mica, sa fuga, ca sa revina? Cine, daca nu tu, isi va trai soarta pentru ca e soarta si n-ai unde fugi de la ea. Ca doar asta ti-a spus mama.

Fata ar fi putut sa fie salvata. Sa traiasca si azi. Sa-si creasca copilul. 20 de ani e atat de putin intr-o viata de om! Ea ar fi putut sa faca studii, daca si-ar fi dorit. Sa-si schimbe culoarea parului. Sa-l creasca sau sa-l taie. Sa-si faca unghiile cu gel. Sa mearga la mare. Ea ar fi putut vedea intr-o zi Parisul. Ea ar fi putut fi iubita cu adevarat. Ar fi putut avea inca un copil. Doi. Trei. Si-ar fi putut lua permisul. Ar fi putut sa viseze la o rochie pe care a vazut-o undeva. Sau la pantofi. Sau poate la o blana. Sau poate ea ar fi descoperit ca ii place ceva cu totul diferit, ceva ce o facea deosebita in ochii familiei ei si a satului intreg.

Ea ar fi putut fi atatea. Daca nu i se baga in cap ca trebuie sa sufere. Ca e normal sa sufere. Ca e normal sa fie batuta, amenintata, fugarita. Ca tot ce trebuie sa faca e sa mai rabde putin. Inca putin. Pentru ca tineretea, familia, copilul… Pentru ca nu ne bagam in familia altora. Chiar si atunci cand „altii” sunt copiii nostri.

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18