Maraton

Cu diploma instituţiei superioare din RM a plecat la strîns prăsade

Din cele mai puternice amintiri ale zilei de primul 1 septembrie e EA, cu zîmbet larg şi două „banturi” albe prinse cu grijă de mama de două codiţe hazlii. Am remarcat-o chiar la intrarea în clasă: printre copiii întîlniţi pentru prima oară, am vazut-o pe cea care imi va fi prietenă de atunci pentru mereu.

Au urmat 11 ani de liceu, coridoare, discoteci în clasă, secrete, prima ţigară fumată în ascunziş şi, Na!, desigur certuri, ca între fete.

Apoi a fost şi facultatea, evident comună, aceeaşi grupă, aceeaşi bancă, chiar şi absenţele aceleaşi, şi notele la examene

Iar apoi… a spus că pleacă. Pleacă în Italia, în căutarea unei vieţi mai bune, mai demne de o „tînără licenţiată în …”.

Cînd m-a telefonat prima oară de acolo (peste jumătate de an), discuţie nu s-a primit… Era un plîns isteric de ambele părţi ale receptorului.

Ne scriam scrisori. Scrisori pe hîrtie, lungi şi de jale, care erau transmise prin „marsrutca”.

Tînăra licenţiată în …” îngrijea acum de nişte gemeni năzbîtioşi, părinţii căror au întrebat-o de unde e venită şi dacă cunoaşte ce e aia „faţa de pernă”. O învăţau să pornească televizorul şi îi arătau ce înseamnă DVD, pe care nici măcar nu îi dădeau voie să le privească, nici în treacăt, ca e la LUCRU!

A fugit de la „atotştiutori” într-o noapte, să nu fie observată.

Cu diploma instituţiei superioare din RM a plecat la strîns prăsade. Păcat că şi-a rupt mîna acolo, pentru că cunoscînd-o îmi dau seama că ar putea să ajungă şi şef de tură peste un timp, iar mai apoi şi a întregii gospodării agricole.

A zugrăvit şi case. E universală diploma asta din Moldova!

Acum e bine, e cu acte, a învăţat mult, lucrează, e stimată şi are un copil italian. Da italian prin tată, nu doar că e născut acolo.

Vorbim în fiecare zi (multumesc Talmon Marco şi Igor Magazinnik pentru invenţia Dvs). Şi vine des acasă. Dar mereu aud în vocea ei de italiancă, un fel de dor de Chişinău, de străzi înguste, de oameni obosiţi, de autobuze pline, de locurile noastre, de eskimo şi de pelmeni, de ai ei de acasă, de mine… Şi un fel de întrebare „s-a meritat?”. Şi ar vrea să se întoarcă… Iar eu o aştept. Mereu…

Anonim

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 18