Social

Cultura mușamalizării. Continuarea cazului „Pernuța”

Citeam recent la Brené Brown în „Curajul de a fi vulnerabil”, despre cultura mușamalizării ca fiind înrudită cu invinovățirea, care nu este nimic altceva decât un simptom al rușinii.

Atunci când cultura unei organizații afirmă că e mai important să fie salvată reputația unui sistem și a celor de la conducere, decât protejată demnitatea umană a indivizilor sau a comunităților, putem fi siguri că rușinea afectează întregul sistem, că banul este mai presus de morală și că nu mai există responsabilitate. Asta-i adevărat pentru toate sistemele, de la corporații, organizații non-profit, universități, guverne, până la biserici, școli, familii și cluburi sportive.

Mi-am amintit de acest fragment în contextul ultimelor evenimente legate de cazul „Pernuța”, în care un profesor universitar, șef de catedră la USMF, a fost acuzat de două femei de la catedra pe care o conduce că le-ar fi agresat sexual. Acum profesorul cere uneia dintre presupusele victime dezmințiri și un milion de lei recompensă morală.

Așa cum m-am așteptat, eu și probabil alte 98% din oamenii care au citit despre acest caz, toate colegele și toți colegii femeilor au luat apă în gură, iar rectorul Universității, Ion Ababii, a fost cel mai elocvent: „Eu nu vreau să discut pe tema aceasta. Este murdar. Aceasta nu este o problemă acum în societate.”

Da, într-adevăr, de când în societatea noastră hărțuirea sexuală este o problemă? Sunt alte probleme mai importante, cum ar fi, de exemplu, mușamalizarea tuturor mizeriilor care au loc în sistem.

– Dar cum rămâne cu demnitatea umană, cu dreptul la….?

– Șșșștttt, nu acum, lăsați…

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 12