Dragă redacție

Cum a putut să o schimbe pe ea, așa frumoasă, pe așa o femeie „urâtă și grasă”?

S-a întâmplat cu doi ani în urmă.

După 20 de ani de căsnicie, fidelitate și respect, soțul unei rude apropiate a plecat din familie. Brusc. La 54 de ani s-a îndrăgostit de o colegă de lucru. Iar terapia de cuplu pe care au urmat-o nu l-a oprit din decizie.

Toți au rămas portret. Foarte mulți l-au pus în black list. Mai ales, bărbații. Cum putea fi așa de fățarnic și mincinos? Pentru că era cel mai amabil soț, cel mai răbdător și cel mai cumsecade, și pentru că se împăcau atât de bine!

Nu i-am auzit certându-se niciodată. Pe ea nu am văzut-o niciodată supărată sau tristă din cauza lui. Era atât de orgolioasă, iar femeile din jur o invidiau. Dădea sfaturi la toate, iar persoanele o luau ca exemplu de căsnicie reușită.

Când mergeam la ei în ospeție, de cele mai multe ori se întâmpla ca el să țină în brațe fetița lor și să o calmeze când se simțea rău, să îi pregătească să mănânce, să o hrănească cu grijă, cât soția vorbea cu oaspeții.

El își călca singur cămășile, el pregătea întotdeauna micul-dejun (am înnoptat câteva nopți la ei). Ba chiar critica bărbații care nu își ajutau soțiile, se certa cu ei. Pentru mine era ceva nou, nu văzusem așa bărbat până atunci.

În familia lor era o armonie perfectă. Organizau prânzuri în fiecare duminică, o mulțime de prieteni. Le plăceau călătoriile și viața frumoasă. O familie de invidiat. În casă o atmosferă lejeraă și plăcută. Gelozie 0 din partea la ambii. Păreau două persoane la locul potrivit, care vor îmbătrâni împreună. De ceva timp, din cauza unui accident, el pierduse lucrul bun pe care îl avea și se angajase la unul modest, astfel ea era cea care aducea cea mai multă pâine în casă. Asta, însă, nu îi deranja și, chiar dacă ea era mai tânără decât el cu vreo 10 ani, ea comanda în casă.

Ea e o femeie independentă, cu caracter puternic și destul de hotărâtă. Ea se ocupa de rezolvarea tuturor problemelor: reparația mașinii, vânzarea casei, alegerea școlii la copil etc. El o mulțumea, o lăsa să hotărască tot și rareori când îl vedeam să o contrazică. Îmi amintesc cum ea a mers noaptea la concertul artistului preferat, cât el legăna copilul lor de 3 luni acasă. Imaginați-vă că el se spăla de 10 ori pe zi pe dinți, pentru că pe ea o deranja fumul de țigară.

Nu era nimic, ca ea să vrea și el să nu îi dea.

El tăcea și acumula, asta acum am înțeles. Sau poate aștepta momentul potrivit să explodeze?!

Sau poate, pur și simplu, se îndepărtase de ea de atâta timp, încât îi era pofig?!

Sau poate sunt așa persoane care hotărăsc într-o zi să plece?! Sau poate erau doar prieteni buni, nu și parteneri?!

Nu știu. Dar aș vrea să știu!

Acum ei doi au rămas în relații bune, continuă să vorbească. Ea îmi zice că încă ține la el și l-a iubit foarte mult, că nu îl poate urî, cum să urăști un om care nu te-a rănit niciodată?

El, la rândul său, niciodată nu i-a reproșat nimic, i-a zis doar surorii sale că era sătul ca „ea să îi comande viața”. Ei în față nu i-a zis nimic, niciodată.

De ce oare nu i-a zis? Nu găsesc răspuns la această întrebare. Sau poate avea păcatele lui?

Ea, chiar dacă a găsit un alt bărbat destul de ok și ar trebui să fie mulțumită, nu are pace. Azi mi-a trimis o poză cu fostul soț cum o sărută pe obraz pe actuala iubită, întrebându-mă cum el a putut să o schimbe pe ea, așa frumoasă, pe așa o femeie „urâtă și grasă”?! (obiectiv, actuala e mult mai urâtă ca ea).

Text: M.

Foto: Pablo Heimplatz on Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 11