Fete pe drum

Cum calatoresc eu

Uneori imi trece prin cap orgoliosul gand ca am inventat o forma noua de a calatori. Iti alegi o destinatie, iti iei o carte sau, cel mai bine, o carte electronica, si pleci. Ajungand, iti gasesti o banca, te asezi pe ea dimineata cu cartea in mana si stai asa cateva ore. Banca poate fi inlocuita cu un petic de iarba, o insulita de nisip, treptele unui muzeu sau a unei catedrale. Important e sa te bucuri de tine, de carte, de aerul nou, de fetele necunoscute. De cerul care e mai albastru, pentru ca cerul locului in care vrei sa fii in acest moment intotdeauna e mai albastru. Iar iarba e mai verde.

 

Calatoriile ma invata umilitatea. Bucuria lucrurilor simple. Imi aduc aminte cine sunt si care sunt aspiratiile mele, cele mai profunde, cele mai adevarate. Din an an in an, oamenii cu care ma vad atunci cand plec, se reduc considerabil. Pentru ca cercul se ingusteaza si raman cei mai buni. Buni pentru mine.

 

Savorile obligatorii sunt inlocuite cu decizii culinare de moment. Destinatiile pe care niciun turist nu trebuie sa le rateze sunt inconjurate, pentru ca nu am prins inca gustul sa bifez in harta mea de buzunar locurile pe care le-am vizitat, aparatul de fotografiat doarme linistit in rucsac. Inima pastreaza cel mai bine amintirile locurilor magice.

 

Oamenii sunt numarati pe degete. Cele de la o mana sunt de ajuns. De la jumate de mana chiar, asa cum ai face atunci cand numeri si indoi celelalte degete.

 

Uneori ca sa ajungi in tine, sa vezi cat e de verde iarba acolo, trebuie sa faci cativa zeci de mii de pasi in exterior.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13