Social

Cum o mama a fost la adunarea cu parintii

go to site Am fost ieri la adunarea cu parintii. Prima din acest an. Dupa adunare am plans. A fost primul bocet din ultimile cateva luni.

http://winevault.ca/?perex=quale-broker-scegliere-per-opzioni-binarie crossland ie here crossland ie  

see url Acum n-as putea spune cauza exacta a lacrimilor mele. Oboseala ultimilor saptamani, atmosfera neplacuta din clasa, faptul ca invatatoarea m-a agresat verbal sau faptul ca un parinte si-a adus aminte ca eu nu platisem pentru televizorul cu plasma si ca fiica mea oricum e prezenta la orele la care el se foloseste…

http://www.accomacinn.com/?falos=binary-options-trading-signals-members-area binary options trading signals members area  

http://bolataruhan.org/?fiopry=rencontres-femmes-asie&5b8=28 Acum motivul exact conteaza mai putin. Ce conteaza, insa, este faptul ca noi sustinem un sistem putred si infect. Noi ne scaldam in el si rareori ne trece prin cap ca, cu ceva efort, am putea iesi la mal. Inotand.

http://chennaitrekkers.org/2014/04/chennai-coastal-cleanup5-june-8  

http://www.selectservices.co.uk/?propeler=24option-com-demo-ruggero15&be7=c3 24option com demo ruggero15 Copiii nostri au devenit niste subpuncte ale unor puncte din caietele metodistelor. Pe parcursul primei sedinte din acest an s-a vorbit doar despre reusita, evaluari, teste. Despre cat de neprigatiti au venit  din vacanta. Despre esec scolar. Despre matematica si probleme foarte grele.  Nu s-a vorbit deloc despre comunicare. Nu s-a comunicat, de fapt. Parintii erau cei rai. Cei care nu poarta grija copiilor. Si parintii taceau. Sau dadeau aprobator din cap, incercand sa o imbuneze pe invatatoare cu tehnici vechi cat lumea. O clasa de oameni maturi era probozita de doamna invatatoare. De parca nici n-am crescut toti acesti ani, de parca nici nu am devenit responsabili, de parca nu avem nimic de spus. De parca am fi sclavi. Sclavii sistemului.

site de rencontre gratuits  

psychanalyse rencontre amoureuse Cu ce am iesit de la sedinta? Cu sentimentul ca sunt un parinte ratat. Ca copilul meu este doar o particica minuscula din statistica nationala. O miime de procent. Ca el nu are sentimente, dorinte, abilitati, vise, talente, aptitudini. Ca el e lipsit de personalitate si ca acest gol teribil trebuie umplut cu reusite la matematica si la limba romana. Pentru ca este plan.

 

De ce sa ma supun acestui sistem? De ce sa inchid ochii atunci cand un cadru didactic sa rafuieste cu un parinte fata de toata clasa, in cazul dat eu fiind acel parinte? De ce sa aprob un sistem care vrea sa creasca oameni docili, indobitociti, un sistem care rupe din copiii nostri orice bucatica de personalitate si unicitate? Nu. Eu nu vrea nici sa-l sustin, nci sa-l alimentez si nici sa tac, pentru ca mi-i frica. Si nici sa ies din clasa, trandtind usa, nu vreau.

 

Eu am un copil minunat. Si niciun program scolar nu mi-l va rupe in doua. Nicio sedinta cu parintii nu-mi va schimba parerea despre el. Nicio matematica nu va lua locul sufletului lui frumos.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: http://strom.com.br/mifer/6716 September, 19