Reacții

Cum trebuia

Bunica deseori insista sa mancam asa cum mananca ea. Ca asa e mai bun. Si daca ar fi fost doar bunica cea care stia cum e mai bun pentru apropiatii ei!

De cand au aparut retelele de socializare, fiecare al doilea prieten virtual vrea sa te invete cum e mai bine. Cum e mai bine pentru tine, se intelege. Pentru ca el isi imagineaza ca daca lui ii place, sa zicem, terciul de ovaz, atunci terciul de ovaz se transforma in cea mai gustoasa, sanatoasa si delicioasa mancare din Univers si de aceea terciul de ovaz trebuie sa placa tuturor. Acest om se trezeste un Proroc al Terciului de Ovaz si incearca sa te convinga de necesitatea terciului de ovaz in viata ta. Si chiar daca ii spui „Nu, merci. Nu-mi place si deocamdata nu planific sa schimb acest lucru”, el nu se lasa. Pe bune, cum poti sa traiesti fara sa-ti placa terciul de ovaz?

In loc de „terci de ovaz” puteti sa scrieti orice. Orase, tari, atitudini, dorinte, scopuri, planuri, culori, masini, branduri, decizii.

Cazul tinerei care a nascut in veceul Institutului Mamei si Copilului, pe langa toata putreziciunea sistemului medical din Moldova, a mai scos la suprafata (a cata oara, de fapt) incapacitatea multora de a respecta alta fiinta umana, care este un organism total independent, cu o istorie, un trecut, un prezent si un viitor, care traieste intr-un anumit mediu, face fata anumitor situatii, e victima anumitor circumstante. Un om care nu datoreaza absolut nimic sutelor de oameni care au sarit cu comentarii moralizatoare despre „cum trebuia” si „cum nu trebuia”.

Atunci cand o persoana trece prin clipe dificile (si ce poate fi oare mai dificil pentru o femeie care asteapta un copil, sa-l piarda?), poti face trei lucruri:

1. Sa o ajuti cu fapte concrete. In cazul dat – sa-i acorzi asistenta psihologica si asistenta juridica gratuita (cred ca nu e cazul sa intram in explicatii de ce nu e etic sa faci bani pe tragedia unui om), dar si orice altfel de asistenta necesara in astfel de cazuri.

2. Sa o sustii moral. Poti chiar nici sa n-o anunti despre asta, asa cum fac deseori credinciosii, care se roaga in intimitatea lor pentru binele altor oameni, pe care, uneori, nici nu-i cunosc. Sau poti sa-i scrii un mesaj de sustinere. Sau sa deschizi o pagina, site, blog unde toti doritorii vor putea scrie cuvinte de sustinere, ca in cazul „Invatatoarei de la Ungheni”. Sa organizezi un mars, sa scrii o petitie etc.

3. Sa nu faci nimic. Si aceasta optiune este cea mai buna, in cazul in care nu esti in stare sa acorzi niciun fel de sustinere si asistenta. Pur si simplu, sa taci si sa-ti vezi de treaba, admitand ca sunt situatii care te depasesc si evenimente pe care nu le intelegi si ca terciul tau de ovaz, care in alte imprejurari mai trecea, in acest moment poate duce la voma.

Aceste trei puncte ar trebui sa devina o mantra in orice situatie de criza. Iar ultimul, ar trebui turnat in litere de aur in constiinta noastra. Daca nu poti ajuta, nu te baga. Nu fa nimic. Nu veni cu teorii si recomandari inutile pentru omul care a suferit o tragedie. Nu-i aduce cratita cu terci de ovaz atunci cand el nu poate manca. Nu-l invata cumt rebuia sa faca. Daca ar fi fost in stare sa faca altfel – mai bine, mai destept, mai rational, mai frumos – facea. Daca nu a facut, inseamna ca nu a putut.

Stiu, e greu de acceptat ca oamenii gandesc diferit, actioneaza diferit, simt diferit, vor lucruri diferite, au gusturi diferite, iubesc diferit si le place sa manance mamaliga diferit de cum o faci tu. Si asta e normal. Copilul pe care il nasti si acela e total diferit si independent ca personalitate si, chiar daca vei incerca din rasputeri sa-l faci dependent de tine, sa i te bagi in cap si in suflet, transformandu-l intr-o leguma fara vointa, undeva in interiorul lui oricum va ramane un fir de care el va putea sa se apuce si sa iasa la suprafata si sa faca asa cum crede el de cuviinta. Persoana cu care traiesti ani la rand, e si ea, in fond, un continent necunoscut si nu-ti ajunge o viata sa-l cunosti, mai ales daca nu vrei sa vezi ceea ce este ea cu adevarat. Atunci cum poti sa pretinzi ca stii mai bine ce si cum trebuia sa faca un om absolut strain, in circumstante la care n-ai fost martor, intr-o situatie in care probabil niciodata nu te-ai aflat si nu te vei afla? Cate femei, din cele care au comentat despre „cum trebuia mai bine”, stiu ce inseamna sa li se induca un avort spontan, cate au pierdut sarcini, fie chiar si in conditii mai putin dramatice, cate au fost neglijate sau brutalizate in momentele lor de vulnerabilitate maxima si practic dependenta totala de personalul medical?

Oh, dar cat e de usor sa judecam. Si sa ne desenam frumosi si destepti pe fonul celor care sufera. Si apoi, stai, acum s-au inceput discutille despre cum trebuie sa sufere femeia dupa o astfel de experienta. Pentru ca doar nu si-a inchipuit ca poate suferi asa cum sufera. Dar despre asta, data viitoare.

 

Text: Diana Guja

 

Previous Post Next Post

Today's Posts: December, 12