Dacă aș fi pasăre
Copii

Dacă aș fi pasăre, aș putea zbura la orice concert, oriunde în lume

O lună și jumătate Laura a fost plecată la bunei. Despre timpul și vacanța fără copii, trebuie de scris un articol separat și poate cu acces restricționat pentru ei.

După ce s-a întors, într-o săptămînă, am plecat în vacanță doar cu ea în România. Am ales ca destinație Brașovul și Piatra Neamț unde avut loc unul din cela mai frumoase festivalri de film pe care le-am vizitat, Filmul de Piatra.

Brașovul l-am ales pentru că nu este foarte departe ca distanță, este frumos și Laura a fost doar o dată cu colegii, ceea ce, din experiența mea, este o fugăreală continuă, cînd nu reușești să vezi prea multe. În Brașov am stat în hostel, într-o cameră separată. Cînd planificam călătoria și alegeam dintre apartament sau hostel (prețurile fiind aceleași), argumentul meu pentru hostel a fost interacțiunea cu mai mulți oameni, argumentul Laurei – că hostelul avea un cîine. Cîinele sau motanul sunt pentru Laura cele mai tari puncte de atracție pentru orice loc.

În cărțile de psihologie scrie că pentru a convinge un adolescent că este bine să faci aia sau cealaltă, trebuie să-l convingi prin exemple. În acest sens, experiența de a sta cîteva zile înt-un hostel a fost una inedită și foarte bună. A cunoscut tineri din foarte multe țări, a vorbit în engleză, le-a ascultati impresiile, a inițiat discuții, s-a dat cu părerea și s-a convins de valoarea cunoașterii unei limbi străine. Cred că de azi încolo nu va mai fi nevoie să-i aduc argumente în plus.

Știam că are un simț al umorului fin, dar și ascuțit. M-am bucurat să văd că poate glumi dezinvolt și firesc nu doar cu mine, care-i sunt aproape, dar și cu străinii.

În una din zile am coborît de pe munte pe jos. Într-un moment mi-a spus ”Dacă aș fi pasăre, aș putea zbura la orice concert, oriunde în lume” și am simțit cum îmi cresc mie aripi. Copilul meu vrea să descopere lumea și vrea să o descopere frumos, zburînd.

La finalul călătoriei în Brașov mi-a spus foarte serios și matur că vrea să ne mutăm la Brașov sau la Sibiu, sau la Timișoara, sau la Cluj, pentru că îi place cum se simte și cum sunt oamenii. Și, dacă sincer, pentru prima dată am admis și eu, la fel foarte serios, că poate este mai bine de plecat din țară. Pentru copil, așa cum și-o spun mulți din noi

A urmat Filmul de Piatra, despre care a scris și Diana. Fetei mele i-a plăcut tare mult, inclusiv concertul cu Ducu Bertzi și Nicu Alifantis. Cînd o vedeam încruntată tot concertul, mă gîndeam că în sinea ei ar fi preferat orice altceva decît un concert cu Ducu Bertzi sau Nicu Alifantis care, dacă să fim foarte sinceri, par cam demodați pentru adolescenții de azi. Ei bine, replica ei la întrebarea mea, de ce era așa încruntată, a fost pe măsură ”Nu eram supărată/plictistă, pur și simplu mă gîndeam la cuvintele din cîntece”.

24 de ore din 24 cu o adolescentă într-o călătorie, este o mare descoperire a copilului tău și a ta, o provocare pentru răbdarea și inteligenta ta emotională, o continuă uimire de copilul de alături, care e incă copil, dar parcă nu. Pentru mine este dificil să am tot timpul răbdarea și înțelepciunea de a trece peste stările emoționale atît de schimbătoare, să spun ”Nu” și să respect acest ”Nu”, să nu mă supăr pentru cuvintele ”Mama, dă-mi pace”, spuse pentru a nu știu cîta oară, să încerc să explic că și eu am trecut prin aceste stări și emoții și sunt trecătoare. Este dificil să mă regăsesc și să mă regîndesc pentru că atunci cînd copilul de lîngă tine, încet, încet devine un matur, chiar dacă nu încetează să fie copilul tău, simți foarte intens scurgerea timpului.

Adolescenții de azi sunt frumoși, curioși, cutezători, direcți si deschiși. Ei au toată încrederea că lumea din fața este bună și frumoasă și îndrăzneala de a o încerca fără frică. Dar au și mare nevoie de părinți, părinți înțelegători, deschiși și conștienți, care să le fie alături în toate încercările, eșecurile, succesle și frămîntările prin care trec.

Text: Veronica Teleuca

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 24