Maraton

Dacă aș lua un alt drum, atunci cel al picturii

Știți filmul Mr. Nobody?

În care unul și același personaj trăiește mai multe vieți în funcție de alegerile sale?
Uneori mă gândesc, ce-ar fi dacă aș deveni designer.

Dacă aș urma colegiul de arte după clasa 9, iar apoi și o facultate.
Dacă aș alege să creez modele de haine ori personajele unui desen animat.

Inima mereu mi-a fost orientată spre litere. Prin adolescență încercam să-l conving pe profesorul de pictură că nu voi avea nevoie de aceste cunoștințe în viitor. Pentru că voi scrie cărți, care nu au nicio legătură cu șevaletele și acuarela. Nu frecventam lecțiile de sculptură, în sala de clasă era frig și lutul era rece, iar o sculptură bună cerea timp și răbdare.

Nu mi s-a permis să pictez lucrarea de diplomă în vopsea de ulei, nici în acuarelă. Doar în guaș. Pentru că e cea mai ușoară tehnică. Poți pune coala sub robinet, speli tot stratul superior, și o iei de la capăt.

În semn de protest la apărarea lucrării de diplomă, am recitat poezii.

Când vreau să mă liniștesc – pictez.

Pe o geantă de pânză, pe o pereche veche de ghete.

În decembrie am căutat cursuri de pictură, dar am decis să cheltuiesc banii pe încă un drum.

Deși nu am urmat calea picturii, continui să o simt.

Mi-a educat gustul estetic, mi-a dezvoltat interesul pentru artă și arhitectură, mi-a lăsat în subconștient informații despre curente, pictori, mitologie.

Datorită picturii simt fonturile, distanțele și culorile altfel.

Nu mă tem să trag o linie în machiaj și să mixez culori.

Și într-o zi voi urma un curs, pentru că abia acum m-am copt pentru vopsea de ulei.

 

Text: Doina Babcinschi, autoarea blogului scrisdemana.com, unde scrie in rusa si romana.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 12