Din viață

Dacă sunteți bărbat, ar trebui probabil să vă căsătoriți

Când eram copil, la o emisiune „Ce? Unde? Când?” (Что? Где? Когда?) a fost pusă o întrebare, la care, dacă nu mă înșeală memoria, echipa de deștepți n-a putut să răspundă: „De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?” Răspunsul corect îl țin minte și azi: „De aceea că nu au soții”. Atunci m-a amuzat această construcție ingenioasă. Cu timpul, însă, am înțeles că nu e doar un joc de cuvinte, ci o glumă destul de misogină, din categoria celor despre „logica feminină”.

Dar, glumă-glumă și cât de bâhlită n-ar fi, în ea se ascunde adevărul. Un adevăr care deranjează cu aceaași intensitate în 2019, cu cât a deranjat în 1902 sau în 1845.

Azi, dacă vrei să pui gaz pe foc în discuțiile din Social Media, scrie despre faptul că femeile singure sunt mai fericite decât cele din cuplu. Ceea ce a și făcut omul de știință, Paul Dolan.

Paul Dolan, în urma unor cercetări longitudinale, a ajuns la concluzia (pe care toată lumea de mult o intuia) că femeile necăsătorite și fără copii sunt cel mai fericit subgrup al populației și că șansele lor pentru o viață mai lungă (decât a femeilor căsătorite cu copii) sunt mai mari.

Dacă sunteți bărbat, ar trebui probabil să vă căsătoriți. Dacă sunteți femeie – nu vă deranjați.

Profesorul de științe comportamentale la London School of Economics, susține că ultimele cercetări arătă că criteriile tradiționale de măsurare a succesului nu au nimic în comun cu fericirea – mai ales căsătoria și creșterea copiilor.

Bărbații beneficiază în urma căsătoriei, deoarece viața lor devine mai calmă, mai ordonată: „Riști mai puțin, câștigi mai mulți bani și trăiești un pic mai mult. Ea [soția], pe de altă parte, trebuie să se împace cu asta și moare mai devreme, decât dacă nu s-ar fi măritat niciodată.”, explică Dolan.

Apropo, deși sănătatea bărbaților se îmbunătățește odată cu însurătoarea, starea sănătății femeilor rămâne, în general, aceeași după ce se mărită. Excepție fac femeile de vârstă mijlocie, care se aleg cu un risc ridicat de boli fizice și mintale.

În urma acestor cercetări, apare, natural, întrebarea – dacă totul e atât de roz pentru femeile necăsătorite și fără copii, de ce de peste tot ni se arată că fericirea femeii este în viața de familie? De ce atâtea femei se consideră neîmplinite și nefericite, dacă nu au familie sau, cel puțin, un copil? De ce până și candidata la președinția țării este analizată și judecată din perspectiva statutului său matrimonial?

De aceea că secole la rând viața femeii nu a avut nicio valoare în afara familiei.

Narațiunea existentă, care spune că căsătoria și copiii sunt semne ale succesului, a însemnat că stigma [pe care a creat-o] le-a făcut pe unele femei singure să se simtă nefericite.

Or, a fi celebatară continuă să fie sinonim cu „a fi cu defect”, a fi nesatisfăcută sexual, a fi urâtă, a fi frigidă, a fi plată, a avea un caracter dificil. Și nicidecum cu o alegere asumată.

Ce am observat – de fiecare dată când tema beneficiilor vieții celibatare pentru femei apare în spațiul public, se dau lupte nu pe viața, ci pe moarte. Se creează un front comun, pe care două armate luptă împotriva femeilor care îndrăznesc să spună că nu sunt căsătorite, nu au copii, sunt ok cu asta și nu vor să schimbe nimic.

O armată e a femeilor căsătorite sau cu gândul acolo, gata să meargă până în pânzele albe, pentru a dovedi că nu e nimic mai dulce, mai important și mai nobil decât să faci o familie (de parcă le-ar fi frică de gândul că poate au greșit undeva în deciziile lor).

Cealaltă armată e formată din bărbații care nu pot accepta gândul că femeile, ca specie, ar fi în stare să se descurce singure, fără asistența lor financiar și logistică, mai mult chiar – fără sfaturile lor prețioase. Pentru aceștia, însăși existența acestui tip de femei în natură ar însemna castrarea lor, ba poate chiar și eventuala extincție.

Să faci sau să nu faci o familie, sau două, sau trei, ar trebui să fie o alegere, o opțiune, o posibilitate dintre alte o mie de posibilități și nu o constantă, o valoare supremă a existenței umane.

Să faci o familie, să aduci pe lume copii ar trebui să fie o decizie conștientă, nu ceva by default. O decizie care ar trebui să vină la pachet cu multă asumare, pe alocuri – sacrificii, setări de priorități în dependență de interesele comune. O decizie ca orice decizie importantă din viață, nu una mai bună sau mai nobilă decât decizia de nu întemeia o familie și de a nu avea copii.

Și da, uneori se întâmplă că decizia luată cândva, azi nu mai are sens. În acest caz e ok să vrei să o schimbi. Și să o schimbi. Ceea ce nu poți, însă, schimba este responsabilitatea pe care o ai față de copiii pe care i-ai adus pe lume. Dar e responsabilitatea ta, pe care trebuie să ți-o asumi, până copiii ating vârsta majoratului. Asum-o și lasă femeile – care nu vor să aibă copii, care nu au copii – în pace. Da, posibil ele au o viață mai ușoară, bani doar pentru ele, mai mult sex, mai mult timp liber sau mai mult timp pentru carieră etc. Dar asta a fost alegerea lor, decizia lor. Get over it. Loc este pentru toți.

Vezi o femeie singură de 40 de ani, care nu a avut niciodată copii: „Ce păcat, nu e așa? Poate într-o zi vei întâlni bărbatul potrivit și totul se va schimba.” Nu, poate într-o zi ea va întâlni bărbatul nepotrivit și totul se va schimba. Poate va întâlni un bărbat care o face mai puțin fericită și sănătoasă, și va muri mai devreme.

Foto: Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 18