Interviuri

Daniela Misail-Nichitin:”Daca zici „nu”, de fapt, inseamna „da”, pentru ca asa sunt fetele…”

plavix zocor 40 mg http://ecapguatemala.org.gt/poioe/11033 Daniela Misail-Nichitin, directoarea programului „Femei” la Centrul International „La Strada” si una dintre cele trei femei care au fondat organizatia intr-o zi de vara, asezate la o masa rotunda, fara a sti ce inseamna drepturile femeilor, drepturile omului, trafic si violenta, vara de la care au trecut 15 ani, timp in care a devenit o experta in violenta comisa impotriva femeilor, mi-a raspuns la cateva intrebari esentiale despre femeile din Moldova, violenta la care sunt supuse, despre barbatii agresori, tanara generatie si lumina de la capatul tunelului.

 

http://penizeamy.cz/friopre/3363 Care este situatia femeilor in Moldova? Cu siguranta exista o statistica, care reflecta lucrurile, dar si din punctul de vedere al unui om care lucreaza in domeniul drepturilor femeilor…

Ce tine de situatia femeilor in Moldova, statistica ma face mai putin sa cred ca reflecta realitatea, pentru ca totul este foarte relativ, depinde cu ce compari. Spre exemplu, daca e sa vorbim despre in ce masura se respecta drepturile femeilor in Moldova, comparativ cu lumea araba, atunci, da, pot sa zic, uite, femeile au mai mult sau mai putin drepturi egale, dar daca e sa analizam din punct de vedere a unei lumi in care femeie intr-adevar este egala in drepturi si libertati cu barbatul, atunci Moldova nu a ajuns inca la un nivel, cel putin, mediu de preformanta.

Argumentele sunt foarte simple – daca analizam profesiile care se considera mai complicate, de exemplu: activitatea politieneasca, aceeasi mass-media, ma refer la nivelul decizional, nu ma refer  la pozitiile din linia intai, pai, in aceste poztitii femeile trebuie sa depuna efort dublu sau uneori triplu pentru a se realiza si pentru a li se recunoaste perfomantele.

Daca vorbim despre concilierea vietii de familie cu viata profesionala, aici putem vorbi deja de un progres, deoarece in multe familii se intalnesc cazuri cand barbatul isi ia concediu de ingrijire a copilului, se impilca mai activ in cresterea si educatia lui, comparativ cu 10-115 ani in urma. Dar, daca sa mergem in localitatile rurale, nu veti intalni astfel de cazuri. Aceasta se intampla in orase mari, in Chsinau si maximum, Balti. In sate situatia femeilor nu difera cu nimic fata de acum 10-15 ani.

Sau, bunaoara, implicarea femeilor in politica si care sunt instrumentele care sunt utilizate in cadrul campaniilor electrorale, dar si intre campaniile electorale, pentru fi promovata imaginea unui barbat si a unei femei. Aici avem un exemplu clasic de discriminare, de abordare sexista a femeilor in politica.

http://www.ivst-vz.de/?debin=bdswiss-risiko La noi, deseori insasi femeile mentin aceasta stare de lucruri…

Exact, pentru ca femeile, ca si barbatii, traiesc in aceeasi societate si, de exemplu, atunci cand vorbim despre anumite stereotipuri sau roluri de gen si perceptia femeilor si a barbatilor, atunci femeile uneori au o perceptie mai stereotipizata decat barbatii.

De exemplu, in unul din recentele studii „Barbaii si egalitatea de gen in Republica Moldova”, publicat in 2016, e foarte bine aratat ca, de fapt, nu doar barbatii considera ca sunt momente in viata cand o femeie merita a fi batuta, dar inclusiv femeile considera asa. Si, procentual vorbind, numarul femeilor care sustin bataia este destul de mare, e peste 40 la suta. Daca analizam cum asta ulterior se transmite -in educatie mai mult sunt implicate mamele decat tatii si asemenea prejudecati se transmit in egala masura atat fetelor, cat si baietilor. Si, ca sa fac o paralela cu disciplina Relatii armonioase in familie – am facut o cercetare la inceputul anului de invatatmant si la sfarsitul anului de invatamant si, cand analizam ce inseamna femeie gospodina in perceptia baietilor si in perceptia fetelor, fetele erau cele care mai des decat baietii mentionau ca source o buna gospodina este cea care are grija de treburile casnice, car stie sa gateasca la timp si gustos si care stie sa-si ierte barbatul atunci cand acesta greseste. Si aici noi vorbim de generatia tanara, de copii care sunt in clasele a X-XII, noi nu vorbim de generatiile care au foarte profund inradacinate anumite conceptii.

enter site Dar cum se intampla ca in ziua de azi, cand copiii au acces destul de mare la diferite surse de informare si cresc in medii mai deschise catre lume, cum se intampla ca ei totusi preiau aceste idei?

Expunerea foarte mare la informatie o au copiii din oras. Copiii din localitatile rurale sunt mai putin expusi la informatii si ei totusi traiesc foarte adanc inradacinati in anumite cutume a propiei comunitati. Ei vad un anumit model in familie, dar, din pacate, de multe ori propria familie nu este un exemplu din diverse considerente: fie ca unul sau ambii parinti sunt plecati peste hotare, fie ca traieste intr-o familie in care este violenta etc. si asta confirma acea cercetare pe care am facut-o pentru a vedea cum s-a schimbat atitudinea copiilor. La intrebarile care au fost subiectele de interes sporit pentru ei in cadrul acestei disciplini, pe locul intai s-a plasat subiectul despre violenta in familie. Asta vorbeste despre faptul ca ei vad scene de violenta si sunt victime ale violentei in familie si atunci cand institutia de invatatmant, profesorul intr-un fel consolideaza acest mesaj, cand membrii comunitatii, vecinii, rudele, la fel, consolideaza acest mesaj, atunci gradul de schimbare este unul foarte mic. Copilul nu poate sa se schimbe sau nu poate prelua anumita informatie pe care a citit-o undeva, daca nu gaseste macar un model, un reper comportamental. In oras aceste chestii sunt cu mult mai vizibile, deoarece cercul de expunere si comunicare a copiilor este cu mult mai mare, ei pot vedea diferite scenarii si diferite personaje de la care se pot inspira. In localitatile rurale aceste lucruri se intampla cu mult mai greu.

go to site Daca tot am ajuns la copii… Doi adolescenti se lanseaza intr-o relatie, ei fiind dintr-un mediu tipic moldovenesc, cu traditii, cu familiile respective etc. La ce moment ar trebui sa sune alarma in capul fetei ca relatia se transforma intr-o relatie abuziva? Care este momentul si daca exista vreun raport, cel putin neoficial, pe care poate voi l-ati facut, cate relatii sunt sanatoase si cate nesanatoase, anume intre tineri?

Este foarte greu sa faci asemenea analiza si niciodata nu ne-am propus s-o facem – a da apreciere relatiei, hai s-o numim ecologica, de aceea ca sanatoasa sau nesanatoasa suna a diagnoza si nici psihologii nu ar putea pune o astfel de diagnoza. Noi ne prpunem, mai degraba, sa-i invatam pe tineri, fie fete sau baieti, sa depisteze primele semnale a unei relatii cu risc, sa previna, sa nu ajunga la situatii cand este deja clar ca este o relatie violenta, dar sa atraga atentia de la primele semne care denota pornirea partenerului de a controla pe celalalt. Si aici exista suficiente semne care trebuie sa-i puna in garda pe tineri, valabile, in egala masura si fetelor si baietilor – inclinarea unuia de a controla exagerat actiunile celuilalt, de exemplu – este verificat telefonul, corespondenta, inclusiv agenda zilei, cu cine se intalneste, cu cine discuta, si toate astea se fac intr-o maniera destul de subtila la ineput, mai degraba prin a-si impune intr-un fel, asa-zisa, dragoste si grija: „Hai sa mergem impreuna, pentru ca noi suntem cuplu si vreau sa-ti cunosc prietenii, mediul de comunicare etc”. Ulterior, asta evolueaza in mesaje absolut negative, adresate tuturor persoanelor de incredere, se incepe usor-usor o izolare, prin simple replici, de genul: „Prietena ta nu este buna. Are un comportament usuratic, tu nu trebuie sa te vezi cu ea, pentru ca ea nu te influenteaza benefic si, in general, ce-ti trebuie prieteni, cand ma ai pe mine”.

Gelozia este uns emn foarte vadit. Insa, conocer hombres ricos in activitatea noastra cu tinerii, fetele erau cele care spuneau ca daca nu e gelos, nu ma iubeste, ce fel de dragoste fara gelozie? Gelozia, de fapt, nici pe departe nu denota o atitudine ecologica fata de partener, pentru ca aceasta este o demonstratie directa cum se manifesta un om posesiv la inceputul relatiei. Este una, cand, ma rog, s-a intamplat o data in momentul in care era vorba de o fosta relatie si persoana isi manifesta ingrijorarea fata de eventuala refacere a relatiei anterioare si este complet altceva,  cand gelozia se manifesta fata de orice persoana de gen masculin, de la simpla privire, atingere, compliment, gest etc.

Tendinta de a critica pe toti si toate actiunile este alt semn ca lucrurile vor evolua ulterior intr-un abuz si, in special, cand vorbeste de rau persoana din fosta relatie. In momentul in care fata este idealizata si e gata sa-i coboare si luna de pe cer, dar despre fosta iubita vorbeste foarte urat, aceasta trebuie sa o puna in garda.

Tendinta exagerata de a apropia familia, chiar de la bun inceput, tot este un mare semn. De ce? Pentru ca, ulterior, cand fata vede anumite comportamente si anumite lucruri care ii displac si se gandeste ca ar fi bine sa intrerupa relatia, este un mecanism care o face sa se simta vinovata, din moment ce l-a prezentat pe iubit familiei si exista deja niste simpatii cu membrii familiei. De multe ori, acesta este un factor care, in mod special pe fetele tinere, le determina sa ramana in relatie.

Plus, cand se adauga deja elementele de santaj. Dar acestea sunt deja semne vizibile, cum ar fi constrangerea la un raport sexual. Si, iarasi, constrangerea in sens cu mult mai larg, nu este vorba doar de fortarea directa, ci de o manipulare si constrangere de ordin psihologic, de exemplu: „Nu exista dragoste fara relatii sexuale si daca tu pe mine ma iubesti, trebuie sa avem si relatii sexuale” si fata din frica de a nu-l pierde, accepta aceasta relatie, chiar daca nu este pregatita pentru ea.

O alta tendinta, de cand s-au dezvoltat tenologiile informationale, este ca barbatul filmeaza relatia sexuala si, ulterior, santajeaza fata cu aceasta inregistrare, facund-o asfel sa ramana intr-o relatie, cel putin, toxica, pentru ea.

source E adevarat ca in Moldova exista un nivel ridicat de violenta impotriva femeilor si ca asta este o problema? Sau este mai degraba un fenomen inventat, chiar si de aceleasi ONG-uri pentru atragerea fondurilor, asa cum uneori se vehiculeaza?

Cu ceritudine fenomentul exista, deoarece el a devenit vizibil. Deja de vreo doi ani acesta a iesit din spatiul privat, in spatiul public. Si asta ne bucura. Despre aceste schimbari ne vorbesc numarul de adresari la politie. Din luna martie a intrat in vigoare ordonanta de restrictie si timp de cateva luni, numarul ordonantelor a fost de 900.

Daca fac trimitere la statistica, fiecare a patra femeie din Moldova a recunsocut ca a fost supusa, cel putin o data in viata, unei forme de violenta. Acestea sunt sondaje care au fost realizate pe un esantion reprezentativ, nu este vorba de o cercetare a unei singure organizatii, ci o cercetare larga, efectuata de BNS. In mare masura, aceste date reflecta situatia si din lume. Daca e sa comparam datele statistice cu realitatea din tara, atunci voi aduce exemplul telefonului de incredere, unde fiecare a treia persoana nu este gata sa raporteze cazul la politie sau sa se adreseze la servicii specializate dupa ajutor din diverse motive. Acumuland toate aceste date, nemaivorbind de cazurile de violenta in familie care nimeresc in vizorul serviciilor medicale, si nu exista o statistica segregata despre cate victime a violentei familie au fost spitalizate, aceasta fiind unul din factorii care ingreuneaza apreciarea sau determinarea costurilor acestui fenomen in Republica Moldova, vedem ca problema violentei este mult mai mare decat o prezinta ONG-urile si decat o prezinta datele statistice.

http://sumarplant.ro/franciye/4094 De ce aceste date? Cum se face ca fiecare a patra femeie a trecut prin violenta pe parcursul vietii? Care ar fi motivul? Situatia economica? Educatia precara? De unde se ajunge la asta si de ce asta este consderat o normalitate?

Nici educatia, nici situatia economica, nici anumite crize din viata unui om nu justifica violenta si aceastea nici pe departe nu sunt cauze. Spre exemplu, acelasi barbat care vine acasa si-si loveste sotia si copiii, la serviciu nu-si permite nici sa ridice vocea in fata superiorilor sau a colegilor. De multe ori, acest barbat este vazut de comunitate ca un barbat bun, care are grija de familie, care are o activitate profesionala de succes etc.

Cauza violentei este inegalitatea de gen si, in mare parte, este vorba de acei barbati care au o atitudine specifica, discriminatorie fata de femei, barbatii care considera ca femeia este un bun pe care, din momentul in care a cucerit-o, isi poate permite sa faca anumite actiuni care i-ar dauna foarte mult, din dorinta si din tendinta de a controla si a-si manifesta puterea asupra acestei persoane. Din pacate, barbatii care in prima relatie sunt violenti, chiar daca divorteaza si ulterior se angajeaza in alta relatie, repeta comportmanertul.

Iata de ce este important cum raspundem la aceste actiuni violente. In momentul in care aceasta persoana a fost pedepsita de la primul incident de violenta, indiferent care a fost sanctiunea, el ulterior se va gandi si va analiza mult mai bine comportamentul sau. Iar in situatia in care el vede ca acest comportament nu este pedepsit nicicum, asta va conrtibui la perpetuarea culturii violeneti in randul barbatilor.

Probabil ca in Moldova chestia asta este si mai vadita decat in alte tari, deoarece la noi, efectiv, pana nu demult raspunsul la violenta in familie era unul foarte si foarte superficial. Fie ca prima actiune era o discutie pe care o avea polititstul cu agrseorul, uletrior putea sa fie sanctionat, in cazul adresarii in instanta de judecata, dar aceasta putea sa fie o amenda care se duce tot din bugetul familie. In ultimii 2-3 ani lucrurile s-au schimbat, dar, din pacate, mecanismul de implementare a lucrurilor noi este inca unul problematic. Nu toti politsitii aplica imediat ordinul de restrictie intr-un caz de violenta, nu toti politistii monitorizeaza cum se respecta acest ordin, pentru ca sunt situatii cand imediat dupa plecarea politistului, agresorul revine in familie si atunci violenta se amplifica.

http://podzamcze-dobczyce.pl/index.php/pl/sala-bankietowa/assets/js/assets/css/layerslider.css In ultimul timp, explicam mult femeilor ce inseamna violenta in familie, cand este momentul sa plece, care sunt semnele care trebuie sa se alarmeze, dar cand ne adresam barbatilor? Si daca are are sens sa te adresezi lor? Si daca, eventual, are sens sa te adresezi agresorilor?

Nu ca are sens, este obligatoriu sa implici ambele parti. Din moment ce sunt doi subiecti implicati, cu ambii trebuie de lucrat in egala masura. Bineiniteles ca programele de lucru cu victimile si agresorii sunt diferite. Cunosc foarte multe exemple din practica internationala de programe de lucru cu agresorii destul de dure, insa la noi, in Republica Moldova, dupa mine, abordarea este una dezechilbrata, in sensul ca exista tendinta de a-i pune pe acelasi cantar victima si agresorul si exista inca putine localitati in care agresorii sa fie obligati prin instanta de judecata sa mearga la anumite programe de corectie, desi legea prevede astfel de proceduri. Dar, serviciile pentru agresori sunt insuficiente. Avem un centru specializat la Drochia si exista cateva initiative la nivelul municipiului Chisinau. Da, legea prevedea ca specialistii din cadrul oficiilor de probatiune sa lucreze cu agresorii, dar ca aceasta prevedere sa devina lucrativa, este nevoie de foarte multa instruire a psihologilor din cadrul acestor oficii.

M-a impresionat foarte mult practica din Israel. Ei au centre de tip plasament pentru agresori si terapia cu aceste persoane consta in a-i induce, practic, in experienta pe care o traieste victima. De exemplu, in momentul in care el a comis violenta in familie este obligat sa aleaga intre privatiunea de libertate pana la 2 ani sau finalizarea cu succes a acestui program de terapie pentru agresori. Este vorba despre niste centre in care agresorii sunt plasati pe o perioada de 14-21 de zile. Deci, ei merg la serviciu, daca sunt angajati, seara revin. Fiecare participant primeste o anumita sarcina – cineva gateste pentru toti, cineva face curatenie, cineva are grija de spalatul si calcatul lenjeriei si atunci, comportamentul celorlalti fiind unul specific agresiv, cel care a gatit mancare este acuzat de toti ca ba e prea fierbinte, ba ca e rece, ba ca n-are suficient sare etc. si atunci ei traiesc si constientizeaza comportmanetul lor fata de victime. Mai sunt si alte elemente – ei nu au dreptul sa plece fara a anunta unde pleaca si la ora vor reveni, in momentul in care au mintit, angajatii centrului trebuie sa-i monitorizeze in timpul in care ei pleaca din centru in afara orelor de program. Ca rezultat, practic 50 la suta din agresori rezista acestui program si-l duc pana la capat si, ca urmare, gradul de recidiva scade, dar nu dipsare.

click La Strada a orgazat un eveniment MENxx si una dintre cele mai mari provocari a fost sa convingem barbatii sa vorbeasca despre cultura violului. O buna parte din ei au refuzat, argumentand cu faptul ca ei n-au ce spune la subiect. Intrebarea mea e de ce unor barbati le vine atat de greu sa vorbeasca la acest subiect si a doua intrebare este de ce totusi la aceste evenimente au venit mai multe femei si mai putini barbati? Inseamna asta oare ca aceste teme nu sunt atat de interesante pentru barbati, ei le considera chestiuni pur femeiesti, asa cum a mentionat la primul eveniment Victor Lutenco, unul din speakeri?

Cred ca cel mai bine e sa raspunda barbatii la aceasta intrebare, de ce ei nu vor sau nu pot sa discute la acest subiect.

Este impornat ca nu doar femeile sa vorbeasca despre violenta, ci si barbatii, pentru ca este o problema care vizeaza in egala masura pe femei si pe barbati. Sunt foarte multi barbati care, crescand intr-un mediu violent, si-au schimbat comportamentul, incercand sa modifice paradigma propriei familii si atunci chiar nu vad de ce cei care au reusit sa faca acest lucru nu vorbesc nu alti barbati. Comunicarea dintre barbat-barbat, pe problema care tin de probleme considerate mult femeiesti, este, la fel, una care are efect benefic asupra barbatilor.

http://penizeamy.cz/friopre/3812 Poate asta fi o dovada de atitudine „minimalista” fata de femei? Or, pentru mine aceste reactii au fost un semn ca ei n-ar lua prea in serios femeile si problemele lor.

Ei chiar nu iau in serios problemele femeilor, o buna parte din ei, ca sa nu generalizam. Si chiar daca le iau in serios, atunci le analizeaza din perspectiva propiei experiente, in mare parte din perspectiva experientei de tata de fiica, ceea ce pe mine iarasi ma deranjeaza, pentru ca intr-o asemenea abordare mai degraba vorbeste reflexul protector al unui parinte, dar nu ceea ce presupune masculinitatea intr-un barbat. Eu nu stiu daca asta e neaparat legat de subiectele care ii intereseaza sau nu, dar cu certitudine, subiectele sensibile niciodata nu au prezentat interese pentru barbati. Si aici vreau sa fac o paralela cu bancurile sau glumele pe care de multe ori barbatii le fac, inclusiv in prezenta femeilor, pentru ca atunci cand faci o gluma care reflecta subiectul relatiilor intime sau anumite trsaturi fizice ale femeii, denota ca ei iau in deradere anumite probleme pe care ei le considera create artificial sau inventate de femei. Si anume acesta este argumentul pentru a continua evenimente de genul MENxx. Barbatii nu vin, ei sunt mai sceptici la aceste actiuni, dar din momentul in care va exista o masa critica de barbati care, cel putin, incearca sa priveasca lucrurile diferit – si din perpectiva femeilor, nu doar din perspectiva barbatilor, atunci lucrurile se pot schimba si schimbarea va consta in cum abordeaza barbatii educatia propriilor copii, indiferent de genul acestora. Acum abordarea este diferita in educatia fetelor si baietilor, ea reflecta, in mare parte, stereotipurile vizavi de roluri si menirea barbatului si femeii in societate.

Revenind la tema primelor doua evenimente MENxx, „Cultura violului”, aceasta a intrigat mult, au fost si comentarii, de genul: „Da’ ce, violul are o cultura?” Daniela, de ce „cultura violului” si ce inseamna, de fapt, „cultura violului”?

Cultura violului este perpetuarea acelor norme si atitudini care normalizeaza, incurajeaza un anumit comportament social. Aceste cuvinte nu trebuie analizate din perspectiva separata, cand spunem „cultura” avem in vedere cum educatia contribuie la perpetuarea anumitor comportamente care nu trebuie sa existe. Spre exemplu, cand vorbim de cultura violului din punct de vedere a raspunsului educational, asta ar trebui sa inceapa din frageda copilarie prin a invata copiii sa-si delimiteze foarte bine spatiul personal, sa cunoasca gesturile si atingerele acceptabile si neacceptabile si cum sa reactioneze intr-o situatie sau alta.

Exemple de comportamente care perpetueaza aceasta cultura sunt foarte multe, pornind de la ideea ca atunci cand un baietel trage de cosite o fetita sau ii ridica fusta, reactia adultului la actiunile baiatului este de genul: „Asa isi manifesta el atentia, asa incearca sa arate ca o iubeste”. Comportamentul baiatului se normalizeaza, iar acesta, ulterior, va evolua in lucruri mai grave. Iar pentru fata – normalizarea sau acceptarea ca dragostea neaparat presupune si o doza de rusine, de disconfort si suferinta.

Ulterior, la varste mai mari, noi observam alte reactii, cum ar fi in adolescenta anumite atingeri a zonelor intime, atingeri ale sanilor si explicatii, de genul: „Pai asta e specificul varstei”, „Si ce daca a atins-o, asta este dovada ca baiatul are anumite sentimente fata de fata”. Nu, aceasta nu este o dovada ca are sentimente, ci este o dovada ca, daca i s-a permis si aceste atingeri au fost considerate acceptabile, ulterior acest barbat va ajunge foarte usor la ideea ca si un raport sexul poate fi fara consimtamantul exprimat si, cu siguranta, va interpreta mesajul fetei ca daca zici „nu”, de fapt, inseamna „da”, pentru ca asa sunt fetele, lor le place sa fie contradictorii in exprimare. Iar in cazul fetelor, asta contribuie la incapacitatea de a spune un „nu’ ferm, atunci cand se ajunge la un comportament pentru care ele nu sunt pregatite sau este neacceptabil pentru ele. Si depinde foarte mult de mediul in care acesti copii cresc si se dezvolta si depinde foarte mult de reactia adultilor la asemenea comportamente.

naprosyn ec fort 500 mg 20 tablet Crezi ca generatiile urmatoare vor fi motivate sa-si schimbe comportamentul? Vor fi barbatii moldoveni din viitor mai putin violenti sau vom ramane cu explicatia ca agresivitatea este in natura barbatilor, respectiv, nu avem de unde asteptam schimbari?

Eu nu as m-as lega de fiziologie, deoarece o doza de agresivitate exista in fiecare din noi – femei si barbati, dar asta nu este o justificare sau explicatie pentru comportamentele absolut inacceptabile. Eu chiar cred ca lucruile se vor schimba si aceste schimbari m-am bucurat sa le vad in elevii care au parcurs disciplina „Relatii armonioase in familie”, deoarece i-am vazut la inceput de an si i-am vazut la finele anului scolar si am observat, cel putin, o schimbare de paradigma. Acesti copii deja analizaeaza lucruile diferit, ei vad comportamente riscante, pentru ei a devenit mult mai importanta comunicarea intr-o situatie conflictuala, decat evitarea conflictului, asa cum mentionau la inceputul anului. Bineinteles ca exista o categorie in societate care nu se va schimba si probabil nici nu trebuie sa ne facem careva iluzii in acest sens. Dar, din clipa in care va exista o masa critica, care isi schimba comportamentul, apare o noua clasificare a ceea ce inseamna bine, o noua cultura de non-toleranta fata de violenta, cel putin in cazul violentei in familie, insa mai putin in cazul violului, subiect inca tabu, dovada este implicatia si gradul de deschidere a barbatilor la MENxx, dar eu cred ca asa gen de activitati trebuie continuate, deoarece cu cat mai multa lumea vorbeste despre asta, cu atat mai mult se organizeaza anumite actiuni, care, ulterior, devin ireversibile in sensul schimbarilor pe care le-au produs.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: isoptin 40 mg nebenwirkungen August, 17