Dragă redacție

De ce nu? Ce-ar fi să încerc? No drama. No burnout.

site de rencontre gratuit et fiable -Nu tu! Nu acum! Nu ai voie! Ce?! Burnout? Nu. Asta nu-i și nici nu poate fi despre tine! Tu poți. Tu știi cum. Au fost și vremuri când ți-a fost rău de tot, infinit mai rău. Și au trecut.

buying zanaflex online

see url Bunica Alexandra, la țară, în condiții vitregi, la ai ei 86 ani mai poate. Și se bucură că poate. Și niciodata nu se plânge. Dar tu nu poți. Serios? Și mama poate, la 56. Poate multe. Se uită dojenitor la tine cu un fel de „cum nu ți-i rușine” în priviri, deși e departe de tine, de casă, de țară. Și tu o simți, o vezi, o auzi cu toată ființa ta, prin perete, prin aer, la ușă. Deci, ai de unde să poți!

http://bilgiwebs.com/?plemjaw=imagenes-de-hombres-solteros&c60=55 Hai scoală, ridica-te din pat și mergi! Mergi la serviciu! Ai angajamente. Oamenii te așteaptă. Ei au plătit pentru servicii. Profesorii te așteaptă. Le trebuie orarul. Tu trebuie să fii acolo. Să nu lipsești cumva. Nu asta ți-ai dorit? Visul studențesc. Amintește-ți clipa când ai debarcat fascinată în acel spațiu, în acel mic „coin de France” din inima Chișinăului. Când ți-ai jurat, printre rafturile de dicționare misterioase și reviste cochete, că tu acolo vei lucra peste patru sau cinci ani deși îți părea fantastic și neverosimil. Și s-a întâmplat.

http://lokoli.com/?rtyt=top-10-des-sites-de-rencontre-gratuits&a4f=12 Acum de ce nu înțelegi că asta nu ți se mai potrivește? De ce? Nu tu te credeai și te dădeai tare atunci când ai rămas să crești și să educi singură un copil de doi ani și el a plecat la alta? Un copil dorit și foarte așteptat. De el și de tine. De ambii. „Să plece”, ai zis și ai semnat. Și nu ai mai cerut nimic. Nu l-ai purtat pe la tribunale. Nu ai vrut. Te-a durut, dar lăsat totul să se întâmple. Și s-a întâmplat. Acum ce mai vrei?

follow site Și vocea aceea îmi bâzaie necontenit în urechi, mă trezește și mă înfioară, rânjindu-mi cinic și asurzitor dimineți în șir. Ce-ar fi să le număr de acum încolo? Diminețile. Să văd până unde mai pot. Eu nu știu dacă asta e burnout. Habar nu am. Experții și literatura de specialitate spun ca asta ar fi. Corpul meu asta îmi spune. Ochii. Pielea. Vocea. Casa mea și haosul din ea. Ochii revoltați ai copilului meu. Totul.

hook up new year E timpul să mă opresc. Să iau o pauză pentru a mă reorganiza și a le lua pe toate pe rând. S-au adunat prea multe. Nerezolvate. Neînțelese. Nedescifrate încă. Și parcă nu e totul atât de complicat. Respir. Mă mișc. Inseamnă că se poate. Dar oare imi pot permite o pauză? Imi pot permite incertitudine? Imi pot permite să ma ia valul și să mă ducă unde o vrea? Să facă Universul ce-o vrea cu mine și să am toată încrederea că acesta va face doar lucruri bune și mărețe pentru mine ? Ha-ha. Cum să nu? Mai puneți pofta-n cui! E utopie pură. E nerozie, naivitate și lipsă de asumare. Am un copil și ziua cea de azi la orizont și anii ce ne așteaptă cu bune și rele, școala ei, viața ei, relațiile ei cu bărbații și cu lumea. Prea multe lucruri care depind oarecum direct sau indirect de mine. Cu siguranță nu-mi pot permite să fac ce vreau. Nu acum acum cel puțin.

Viagra where can i buy in Phoenix Arizona Dar de ce? De ce nu? Ce-ar fi să încerc? De ce atâta dramă din nimic?

watch Copilul va crește cu ritmul și deciziile ei, cu tot ce-i pregatește viața, cu evitabil și inevitabil.

http://kopuamonastery.org.nz/felmor/9161 Dar ce fac eu cu mine?

http://huntersneeds.net/rigaro/2264 Să încerc, să caut și să văd unde mai sunt bună și ce-mi place să fac. Și unde reușesc. Pentru că oricum ceva pot și reușesc bine. Și oamenii văd și știu. Și eu știu. Să accept eșecuri sau să le înfrunt, să divorțez de tot ce-mi e străin și mă ține în acest loc. Să mă aud, să mă înțeleg și să mă iert. Dar până atunci o pauză. Una vitală și necesară. Și apoi mai vedem.

see Text: Cristina C.
Foto: Jamie Street

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: how to wean myself off premarin August, 18