Copii

Despre asta. Sau cum si cand vorbim copiilor nostri despre sex

Recent am fost la o intalnire de lucru, participantele careia erau, intamplator sau nu, femei tinere. Discutand, inevitabil, deviam. Un cuvant bine plasat putea porni valuri de dezbateri, care nu aveau nicio treaba cu subiectul intalnirii. Dar era vesel, curios si, cel mai important, aducea la suprafata teme care, de multe ori, trec pe langa noi. Din lipsa de timp, resurse, cunostinte.

Unul din astfel de subiecte era legat de prima discutie cu parintii la tema sexului si prima data propriu-zisa. Dupa care, natural, ajungeam si la “Cum vom aborda subiectul “sexului” cu copiii nostri?”

Experientele participantelor “mesei rotunde” au fost diverse. La fel cum sunt si ele. Varsta primei dati, discutia cu mama/tata de pana la sau dupa, impresiile, deziluziile – toate diferite. Un punct, insa, era aproape comun pentru toate 6 femei – felul in care li s-a vorbit sau, mai degraba, nu li s-a vorbit acasa despre sex.

Eu nu am avut (inca) aceasta discutie cu fata mea. Au fost unele intrebari din partea ei, incepand cu varsta de 5 ani, dar erau scurte si nu tineau neaparat de procesul in sine. Recunosc, ca m-am prins de cateva ori ca nu stiu cum sa fiu explicita, in ziua in care vom avea aceasta discutie, fara sa cad in anatomie excesiva, dar nici sa nu aberez despre dragoste vesnica.

Acasa la noi, pe cand eram fata la parinti, despre sex nu se discuta. Cu noi copiii, in orice caz. Fiind o fire curioasa si intreprinzatoare, n-am asteptat mult aceasta discutie. Am luat si m-am informat. Noroc de filmele de vineri seara de la TVR si “Enciclopedia sexualitatii”, care nu stiu prin ce minune a ajuns in casa noastra, insotita de o poveste ca e cartea nu stiu cui, ca las’ sa stea la balcon printre alte carti de istorie a Partidului Comunist si Codul Penal al URSS, ca degraba trebuie restituita etc. Cartea pana azi e la noi. Doar ca si-a schimbat locul de vreo saptezeci de ori.

Dar, indiferent de faptul ca am intrat in lumea femeilor poate un pic mai pregatita decat alte fete, un pic mai deschisa, cu un pic mai putine inhibitii si cu o mare dorinta de a-mi trai sexualitatea frumos, nu de aceea ca intelegeam mare lucru, ci din cauza ca am simtit ca sexul este un fel foarte deosebit si important de comunicare, sunt cotloane care au ramas intunecate, intrebari neraspunse si idei preconcepute, care, desi am avut nenumarate posibilitati sa le testez si sa le combat, au ramas ca niste radacini de hrean pe care le sapi, le scoti, ca mai apoi sa apara din nou. Pe aceeasi aratura.

Si pentru ca nu ne putem intoarce in timp de dragul unei discutii deschise cu parintii nostri despre aceasta componenta esentiala vietii, asa cum nu ne putem intoarce in istorie, pentru a dezinhiba generatii intregi, care au facut ca mamele si tatii nostri sa nu stie cum sa ne vorbeasca despre asta, trebuie sa purtam aceasta discutie cu noi insine, ca mai apoi, s-o putem avea cu copiii nostri. Deschis, onest, frumos.

In acest moment, eu nu vad alta solutie decat sa-mi raspund la niste intrebari, pentru a face lumina totala in capul si sufletul meu, pentru a ma dezice de mituri, de idei rugumate, de buruieni, de spam comportamental, pentru a putea raspunde la aceleasi intrebari care vor iesi din gura Ilincai. Sau pe care si le va pune, fara a indrazni sa ma intrebe direct. Dar pentru ce sunt mama? Ca sa intuiesc.

foto: google

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 22