Copii

Despre o bibliotecă

Cine are grijă să informeze copiii despre pericolele din lumea virtuală?

Cînd vă aduceți aminte de bibliotecă? Știți, oare, ce se face la o bibliotecă din sat în ziua de azi?

Zilele trecute Diana scria despre securitatea online și se întreba dacă în școli se vorbește despre asta. Iar eu mi-am adus aminte de ultima mea vizită la o bibliotecă din sat.

Păi iată, eu la sigur aș fi răspuns că-mi aduc aminte de biblioteci foarte rar și că habar n-am ce mai poate fi pe acolo, în afară de cărți prăfuite. Și tocmai de aceea vreau să povestesc despre o vizită care mi-a lăsat niște emoții de tot dragul.

La biblioteca din Crihana Veche, un sat din Lunca Prutului, de pe lângă Cahul, am ajuns întâmplător. Tare voiam să evit o întâlnire de lucru de la primăria din localitate. Și primărița m-a trimis frumușel la bibliotecă. Unde m-au întâlnit 2 Marii. Maria mai în vârstă mi-a făcut o cafea și, cum s-ar zice, am avut o discuție.

Dar mai întâi, despre biblioteca în sine.

Mare mi-a fost mirarea că încăperea cu cărți era cea mai mică din cele 3 săli de care dispune biblioteca. Altele două fiind pentru ateliere cu copiii și alta – sală de calculatoare. Toate încălzite și de-o plăcere să petreci câteva ore la citit.

Doamna Maria avea grijă ca copiii care stăteau la calculatoare să nu le folosească pentru jocuri, să nu intre pe pagini dubioase și să nu stea mai mult de 2 ore. N-am auzit-o să ridice vocea, dar copiii mișunau prin bibliotecă, fetele aveau treabă cu cealaltă Marie, discutau despre modele de broderii, cum să le scrobești și alte detalii mai specifice. Băieții se împărțeau în cei care căutau desene pentru a le scoate la imprimantă și cei care făceau temele. Toți se simțeau absolut relaxați și nu era nici vorbă de vestita ”liniște de bibliotecă”. Mai apoi, când copiii au mai plecat, am avut o discuție cu sarmale calde, pe care le-a adus soțul doamnei Maria. Am aflat că dumneaei cheamă copiii la bibliotecă mai ales când timpul e urât afară sau când e frig să citească, să-și facă temele, să discute sau chiar să serbeze ceva. Că-i încurajează să răsfoiască cărțile pentru a găsi vreo informație interesantă și că ei recunosc uneori că le place să petreacă timpul în bibliotecă.

Am căutat și eu printr-o ladă cu cărți noi, proaspăt aduse și am văzut titluri care sunt acum prezente prin mai toate librăriile. Mi-am zis că e o idee bună să-mi fac carnet de cititor și mi-am făcut.

Între timp, cineva dintre fetițe s-a apropiat de doamna Maria și i-a spus că cineva la calculator privește pagini indecente. Acest fapt a fost verificat imediat și negat. Niciun copil n-a reacționat negativ la aceste verificări sau, cel puțin, eu n-am văzut asta.

În fine, această bibliotecă mi-a stat cu drag. Era locuită, caldă și zgomotoasă, așa cum mi-am dorit mereu să o văd. Mi-aș dori doar ca ea să nu fie unica de acest fel.

Text: Diana Mihuță

Foto: sculptura de Kyle Bean/google.com

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: viagra on line April, 27