Dragă redacție

Despre sindromul excepției

După o discuție cu o prietena de a mea care trăiește un început de relație.

Îmi povestește cum totul e așa frumos, cu certuri mici și împăcări mari și lungi. Cu zâmbete când se observă un defect, fără critici, fără nervi și stresuri. Fără interdicții și impuneri! Cu ieșiri pe la petreceri, doar cuprinși și sărutându-se. Și imediat îmi vine in cap viața mea, cu copii mici, cu nervi când ți se întoarce bărbatul de la lucru, cu critici și țipete de fiecare dată când ceva nu îi convine. Mă privesc în oglindă și îmi văd fața nemulțumită și obosită, dar cel mai important, e revoltată.

Îi zic: „Așa e la început, dar după, totul se schimbă”. Ea un pic iritată: „Nu cred, nu sunt toți așa, dacă știi cum să te comporți și cum să discuți, relația va fi mereu frumoasa”.

Sunt Cuvintele pe care le ziceam și eu la început. Pe la 20 de ani. Credeam că alții nu au știut cum să se comporte. Puteam să jur că niciodată nu ne vom lasă de mână și nicicând nu se va enerva pe mine, văzându-l cât era de îndrăgostit. Îmi amintesc cum îmi asculta cu atenție fiecare frază, iar acum vorbesc cu pereții.

Cu siguranță sunt și cupluri perfecte. Cupluri care se împacă bineși trăiesc în armonie. Dar oare toată aparența asta pe care o vad pe Facebook, pe la nunți în fața lumii, e sinceră ? Dacă da, chiar mă bucur, dar dacă nu, atunci mi-i ciudă, căci creează așteptări false, dezamăgiri, frustrare și depresie la femeile care simtcă au greșit cu ceva.

 

Tetxt: M.M.

Foto: Leon Biss/Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: December, 13