Dragă redacție

Dialog despre frumusețe

O rudă (bărbat) a fost în vizită pe câteva zile la noi în „Europa”. Cum era de așteptat, cel mai mare șoc cultural a fost, evident (ne)frumusețea femeilor de aici.

– Parcă se laudă ca trăiesc mai bine ca noi, dar eu m-am uitat, femeile lor îs mult mai urâte ca ale noastre. La noi femeile îs mai „nejnîe” și mai feminine, de-o dragoste să le privești, îmi zice el. Până și cele care vin de pe deal de la prășit îs mai frumoase ca aistea!

– Aici femeile nu au nevoie să se facă „frumoase” , ele au alte priorități. Iată, de exemplu, femeia ceea cu părul tuns scurt nearanjat, îmbrăcată larg și sportiv, fără pic de machiaj, probabi, este directoarea unei banci.

– Și ce folos din asta, dacă nu îs iubite? Parcă îs toate în depresii! Da, de fapt, cum pot bărbații să le iubească când ele sunt așa? La femeie trebuie să îți fie plăcut să te uiți. Să vrei să o admiri.

– Gândire patriarhală, tipic poporului din Est , răspund eu. Unde menirea femeii este să bucure ochii. Să se trezească dimineața cu gândul să satisfacă pofta de frumos a bărbaților, la magazin, în transport sau la postul de muncă. Știi care este diferența? Că aici ele sunt așa independente, că își pot permite să fie exact cum vor ele. Frumoase sau urâte.

-Și care e sensul la asta? Ce înțeleg din asta? Să îți treacă tinerețea cu așa principii! Trebuie să te lași admirată, iubită, cât ești tânără c-apoi…

Și deodată mi-au apărut în minte sloganele în rusă, de genul „o femeie trebuie să fie frumoasă chiar și când merge la cumpărat cartofi”. Pentru cine și pentru ce încă nu am înțeles?! Apoi mi-am amintit de vânatoarea de admiratori. Concurența dintre cine va avea noroc la un bărbat mai bun ca la altele.

La noi totul roiește în jurul bărbatului. Până și fraza că femeile se gătesc pentru alte femei, arată la ce nivel este războiul ăsta între ele, tot de la bărbați, evident. Nicăieri (și am locuit în multe tări diferite) nu am văzut atâtea saloane de frumusețe pe metru pătrat, atâtea experte în tatuajele la sprâncene, alungirea genelor și a unghiilor. În nicio altă țară nu am vazut atâta grijă la aparență ca la noi. Un fel de „Fii frumoasa că ești filmată!”.

La sfârșit ruda mea a adăugat că moldovencele plecate peste hotare „se strică” și ele (s-o fi referit la mine probabil, chiar dacă în suflet nu am aparținut niciodată mentalității din Est).

-Va veni o zi când se vor schimba și la femeile noastre prioritățile, începutul este deja! zic eu.

– Nu dă Doamne! Apoi a închis conversația, făraă să știe cât de mult invidiez eu acele femei neatrăgătoare pentru norocul de a se fi născut anume acolo. Pentru curajul moștenit din societate și pentru emanciparea inspirată de la generațiile de femei puternice. Și mai ales pentru dreptul la alegerea de a nu plăcea și de a fi urâte.

Text: Maria D.

Foto: Priscilla Du Preez /Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: September, 19