Maraton

Din cartea vietii unei femei abuzate

http://winevault.ca/?perex=strategie-trading-opzioni-binarie-15-minuti strategie trading opzioni binarie 15 minuti Ieri tot facebook-ul a distribuit câteva linkuri care conțineau titluri sau poze ce nu mai aveau nevoie de cuvinte și completări.

go to link Eu am deschis doar unul, cel cu rochia albă, și după cele 2 minute cât am durat citirea textului, mi-am dat seama că povestea mea e mai grea, e mai lungă, e mai „trăită”, pentru că eroina principală sunt chiar eu. Adică, eu sunt cea care am fost bătută…

partnersuche neuseeland frau ***

alcohol free dating uk Nu știu când a început totul. Țin minte prima mea reacție atunci când am primit prima palmă peste față. Am muțit. În casa mea, în toată viața mea de până atunci, eu n-am văzut ca tatăl meu să ridice mâina la mama. Niciodată. Vocea – da, și după câteva minute auzeam: „Mămica, nu mămiiica, ei hai lasă, dacă și tu nu înțelegi sau nu mă auzi.” În schimb, în unele momente de sinceritate, viitorul meu soț mi-a povestit despre cât de violent a fost (și este) tatăl său și despre cum alte femei din viața lui s-au lăsat lovite.

http://www.romagnamotorsport.it/?binarnewe=expert-advisor-per-opzioni-binarie&f70=1e Primul mea palmă ”memorabilă” – imediat după logodnă. Am tot început să ne contrăm despre cum, cine și de ce trebuie să fie responsabil și periodic, atunci când vorbeam mai mult decât el, mă trezeam cu câte o palmă peste față. Și deveneam mută, în tot sensul cuvântului. Nu mă durea, fizic, pentru că nu lovea tare. Dar însăși faptul că ridica mâina la mine, la viitoarea lui soție, la femeie pe care și-a ales-o să-i nască copii, la un om – la urma urmei, mă lăsa fără cuvinte.

http://skylinemediainc.com/?pokakal=opcje-binarne-no-deposit&49a=12 În restul timpului, era om ca toți oamenii. Ne respectam, alintam și adoram. Eram doi tineri dornici să demonstrăm lumii că ne merităm, că secretul ultimilor ani a fost, de fapt, o poveste sinceră, dragă și dorită, muuult dorită și trăită de noi doi. Știam și simțeam că suntem noi, unul pentru celălalt, și ne completam atât, dar atât de bine, încât nimeni și niciodată nu și-ar fi imaginat că eu sunt o femeie lovită cu palme peste față. Periodic…

mann sucht frau mv De câteva ori, în momentele când îl simțeam, l-am întrebat de ce mă lovește. Mi-a zis că nu știe, că nu poate să-mi răspundă la această întrebare, că nu se poate controla în acele momente și că de fiecare dată după, îi pare rău. Și eu îl credeam, pentru că așa și era. Pentru că pe parcurs mi-am dat seama că amintirile din copilărie îl inundă atunci când nu găsește alte soluții…

here Era seara de 6 martie, o lună și jumătate până la nuntă. Era una din serile când știam că va veni acasă mai târziu decât de obicei. L-am sunat aproape de miezul nopții, ca să știu dacă totul e bine. Mi-a răspuns și am simțit, am auzit că nu era acolo unde ar trebui să fie și că tăcerea de lângă el amestecată cu muzica venită de la boxele din mașină ascund, de fapt, altceva. Mi-a zis că vine acasă într-o jumătate de oră și până la 3 dimineața mi-a mai răspuns de 3 ori și promis că se pornește. A intrat în casă, a urcat scările, a intrat în dormitor și eu, care mă pornisem să-l întâlnesc, m-am trezit cu două palme peste față și am căzut pe pat. A doua zi am lăsat inelul de logodnă pe pian și am plecat. Cu 10 lei în buzunar m-am urcat în autobus și m-am dus la cea mai bună prietenă. I-am scris un sms în care i-am spus scurt și clar că eu așa viața nu vreau. Că nu mai pot. Că-i abia începutul, dar eu nu mai pot și nu mai vreau. Mi-a răspuns și el printr-un sms în care mă ruga, mă implora să ne vedem, să stăm așezați, să ne uităm ochi în ochi și să găsim soluții. Să nu opresc tot. Să nu-l las. Să nu rup povestea, pentru că suntem doi oameni maturi și putem, vrem să ne învățăm, să ne răbdăm și să ne trăim viața împreună.

bb_trigger opzioni binarie Toată ziua ne-am certat, ne-am contrat, ne-am transmis dorul prin sms-uri. Multe sms-uri care aveau același sens, explicații, acuzări, scuze, promisiuni. Spre seară a venit și m-a luat acasă. Intrată în casa părinților lui, viitoarea mamă-soacră, care deja știa întreaga poveste, ne-a întrebat ce avem de gând să facem mai departe și după, mi-a zis: ”Tu nu mai fă așa, pentru că tare bine știi cu cine te măriți.” Atunci nici n-am intuit că din acel moment am început s-o urăsc și totodată, să-mi fie milă de ea. Pentru că ea toată viața a fost o femeie bătută de către soțul ei.

go to site În cei doi ani de căsătorie, periodic am fost lovită cu palmele, inițial peste față, apoi în cap – ca să nu existe vânătăi. Probabil vă întrebați de ce suportam. Repet – se întâmpla periodic, din ce în ce mai rar, și de fiecare dată îmi promitea că-i ultima dată. Știam că trebuie să găsesc o soluție, să opresc acest obicei. Dacă părinții lui, mama, cu siguranță – știa, ai mei nici până astăzi nu știu și niciodată nu vor știe. Atunci am început să-l ameninț că voi povesti totul nașilor nostri, oameni pe care îi respecta mult și de care chiar se temea sau îi era rușine, cel puțin.

http://www.westchelseavet.com/miolyky/giod/11667 Când ne-am separat și el s-a întors în casa părintească, continua să mai vină și „acasă”. Am redevenit cei doi îndrăgostiți nebuni, dornici unul de celălalt, cu după-amiezi ascunse în camera umbrită și discuții interminabile. Despre tot. Atunci l-am pus să-mi promită că niciodată nu va mai lovi o femeie. Și să-și imagineze că într-o zi el va avea o fetiță și peste ani, cineva o va lovi peste față sau în cap…

***

Am divorțat peste jumătate de an de la separare și, recunosc, am continuat să ne dorim încă mult timp. Până în momentul când am aflat că altcineva îi va naște o fetiță.

Astăzi nu ne vedem practic deloc. Nici măcar întâmplător nu ne întâlnim. Ne auzim rar, destul de rar pentru doi oameni care ani buni au fost unul alături de celălalt. Dar eu știu mereu ce mai face și el știe cum o mai duc. Pentru că încă ne simțim…

***

Nu am șters nici un sms din acea zi de 6 martie. Și din acel an, ziua mea de 8 Martie întotdeauna vine cu amintirea zilei când eu în rochie neagră, el la costum – stăteam la o masă în restaurant cu viitorii noștri nași, și încercam să nu întorc capul ca să nu mi se miște părul. Pentru că abia atunci și-a dat seama să nu mă lovească pe față, că rămân vânătăi…

Nu știu cum ar trebui să închei această destăinuire. Puțini oameni din viața mea știu despre acest aspect al vieții mele de femeie măritată. N-am avut curaj să povestesc, pentru că am trăit și momente frumoase alături de soțul meu. Oricum, ele nu pot șterge acele minute care urmau imediat după lovitură, când mă simțeam a nimănui, când voiam să mă prăbușesc de tot, când nu mai voiam nimic. Am un nod în piept acum, când scriu aceste rânduri, pentru că oricât de mult nu aș povesti, știu că nu există suficiente cuvinte care m-ar face înțeleasă și n-ar provoca discuții de felul „de ce?” și „ce proastă ai mai fost”.

Eu nu cer milă, nu cer comentarii, nici măcar nu sunt curioasă ce reacții v-a stârni textul meu pentru că știu, sunt sigură că nu sunt unica soție, femeie abuzată. Doar că noi nu prea vorbim, nu povestim și rar când ne apărăm. Din prostie? Din dragoste? Din frică? Nu știu…

Eu am trăit asta, am simțit cum e ca bărbatul tău să ridice mâina la tine, și știu că nimic nu justifică acest gest.

Atât.

Text: Anonim

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: http://senslite.com.tw/?alergolog=cosa-sono-ke-opereziini-binarie&5ce=28 August, 18