Din viață

Doua solutii pentru doua situatii critice

Vineri am dat un interviu despre divort pentru ea.md. Intre timp, am inteles ca acest subiect, pentru o parte din femeile trecute prin exprienta lui, nu este unul care se discuta.

Nu voi scrie aici ceea ce am povestit in interviu. Cate ceva am scris deja, ceea despre ce nu am scris – veti descoperi, privind produsul echipei ea.md. Vreau doar sa desfasor raspunsurile la ultimele doua intrebari ce mi-au fost puse, deoarece imi par foarte importante.

Deci, intrebarile au fost despre ce trebuie sa faca o femeie care ajunge intr-o relatie abuziva si cum te vindeci dupa divort.

Ce trebuie sa faca o femeie care ajunge intr-o relatie abuziva?

Haideti mai bine sa va spun ce trebuie sa faceti, ca sa nu ajungeti intr-o relatie abuziva. Despre ceea ce trebuie sa faceti cand sunteti deja acolo, aflati, adresandu-va la organizatiile de asistenta a femeilor in stare de dificultate si pe site-urile de profil. Sau chiar pe acest blog.

Daca stii cine esti, daca stai bine pe picioare, daca te respecti, daca esti unicul om de pe pamant in care ai incredere, in primul si in ultimul rand, daca stii ca numai tu tie iti esti datoare cu ceva si nimeni altul, atunci sansele sa nimeresti intr-o relatie abuziva sunt mici. Foarte mici. Inexistente, de fapt.

Nu sunt eu cea mai desteapta sau femeia cu cea mai mare stima de sine, departe de asta. Toate aceste puncte au ajuns la mine dupa o casnicie esuata si vreo doua relatii, in care reusisem foarte frumos si gratios sa ma transform in partea vatamata. Atunci nicidecum nu intelegeam unde am gresit – buna sunt, cuminte sunt, blanda sunt, gospodina sunt, intelegatoare sunt, toleranta sunt, rabdatoare sunt. Adevarul insa era altul – eu ma scurgeam sub masa, ca o balta de solutie neindetinficata. Fara forma, fara consistenta, fara gust si fara miros. Eu nu mai eram eu. Eu, de fapt, nici pana atunci nu eram. Or, daca m-as fi tinut solid pe picioare, daca as fi simtit pamantul sub ele, daca m-as fi simtit – cum imi locuiesc corpul, cum pasesc prin viata, cum respir, ce gandesc, daca as fi trait plina de mine – nu as fi ajuns sa ma agat de altcineva si sa-l fac stapan, cu voia sau fara voia lui, peste viata mea. Nu m-as fi lipit de cineva pentru a putea exista. Pentru a ma valida ca om, ca personalitate.

Cum ajunge o femeie intr-o relatie abuziva? Cedand din teritoriul sau, lasand-o mai moale, tolerand comportamente neadecvate, inchizand ochii la lucruri care nu se inscriu in sistemul ei de valori. Punand alt om in centrul vietii ei, creand din el un zeu. Pe cand el e doar un om. Un simplu om. Tot atat de om ca si tine. Nici mai mult, nici mai putin.

Si acum, atentie, intrebare – de ce ar face toate astea o femeie matura? Iata aici trebuie cautate raspunsurile. Poate femeia nu e deloc matura. Si ea nici nu constientizeaza acest fapt.

Ei ii este frica sa ramana singura. Ca nu va mai gasi pe nimeni. Ca mai bine asa cum este, decat nimic. Ca singura nu se va descurca. Singura si cu copii tot nu se va descurca.

Iata pana nu depasesti aceste convingeri, pana nu iti simti bine picioarele pe pamant, capul pe umeri si inima in piept, in piept la tine, nu daruita altui om, nu ai cum se iesi dintr-o relatie abuziva. Si chiar daca cutitul iti va ajunge la os si vei pleca sau vei fi parasita, urmatoarea relatie va fie exact asa. Inutil sa spun ca toate vor fi asa. Pana la adanci batraneti. Sau pana moartea ne va desparti. Pentru ca nu poate sa fie altceva, atat timp cat gandesti in acelasi mod si functionezi dupa aceeasi schema.

Si inca ceva, ceva foarte important – nasteti doar atatia copii, cat stiti ca veti putea intretine, ramanand singura. Iar asta se poate intampla oricand, din diferite motive. Inclusiv, moartea sotului.

Cum te vindeci dupa divort?

Divorturile sunt diferite. Unele, pasnice. Mai ales, daca oamenii nu au nimic de impartit – nici copii, nici averi. Dar aici voi vorbi despre cele mai putin pasnice. Cand ai ce imparti. Si cand are ce te doare.

In primul rand, sa nu te izolezi. Asta insa nu inseamna ca iesitul prin cluburi pana dimineata este o solutie. Nu este. Am incercat. Si nici intalnitul cu prietenele la un pahar de vin, unde toata seara se discuta despre cat de nesimtit si dobitoc este fostul sot, nu este o solutie.

Atunci care este solutia? Inscrierea la cursuri. La scoala de soferie. La sport. La italiana, japoneza, coreeana. La broderie. La tango. Orice fel de activitate, care sa va ocupe mintea si sa opreasca masina de tocat creieri, “De ce s-a intamplat anume cu mine?”, “Daca ma purtam altfel, nu ajungeam aici”, “E un idiot” etc.

Din activitatile cu prietenii, alegeti ceva unde nu prea poti vorbi – muzee, teatre, expozitii, targuri de carte, olarit, patinare, schi, alergat, curse cu bicicletele, traininguri etc.

Inteleg, in prima perioada, de la cateva saptamani la cateva luni, veti simti necesitatea sa vorbiti numai despre ceea ce s-a intamplat si veti cauta urechi care sa va asculte. Platiti un psiholog. Serios. Prietenii nu vor rezista mult la aceeasi istorie, povestita iar si iar, sub o mie de sosuri, si vor incepe sa va evite. Un psiholog insa nu va va evita. In plus, de la el veti iesi cu solutii cum de trait mai departe.

Si nu va injositi. Nu sunati fostul sot. Nu-i dedicati poezii. Nu treceti “din intamplare” pe langa casa sau biroul lui. Nu-i trimiteti scrisori lungi, despre cat de mult l-ati iubit, il iubiti si cum va fi cu copiii mai departe. Nu-l urmariti, panditi, blestemati, umblati la vrajitori. Vorbiti cu el doar in cazul in care aveti de rezolvat chestiuni practice, concrete, cum ar fi gestionarea unei afaceri comune (pana unul se decide sa plece din ea), gestionarea copiilor, impartitul casei, pamanturilor si altor bunuri (desi, aici avocatii vostri se pot descurca singuri). Tineti-va in maini. Stiu, e greu. Dar e greu doar la inceput, cu timpul tinerea in maini devine o obisnuinta. Garantez. Si, credeti-ma, peste ani, va veti felicita pentru faptul ca nu v-ati umilit si nu v-ati tradat, chiar daca azi aceasta va costa ruperea, la propriu, a parului din cap, datul cu capul de pereti, zgaraiatul pe fata, roaderea unghiilor, urlatul in perna, bocitul in baie, cu robinetul pornit et., etc., etc. Aceste practici sunt inofesnive in raport cu scurgerea in wc si a celor cateva grame de demnitate care v-au mai ramas. Parul va creste, vanataile vor disparea, dar amintirea ca ati fost candva o carpa sub picioarele altui om, va va bantui inca multi ani, dupa ce durerea se va consuma. Si aceasta amintire e mai greu de dus decat orice despartire.

Desigur, fiecare e libera sa testeze ceea ce am scris aici si sa greseasca inca o data, exact asa. Dar ar fi cu mult mai simplu si mai sanatos, daca m-ati crede pe cuvant si ati face alte greseli. Pentru ca oricum le veti face. Acestea, insa, le-au facut si rasfacut alte femei pana la voi si rezultatele intotdeauna au fost aceleasi. Nu pierdeti timpul.

Text: Diana Guja

Foto: Zoriana Stakhniv

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 27