Femei

Dragostea a murit! Traiasca dragostea!

Fac parte dintr-un chat comun cu niste amici. Vorbim de toate, uneori mai cadem si in pacatul filosofarii. Duminica dimineata telefonul a zvacnit, anuntandu-ma ca am un mesaj pe chat. Cineva din grupul nostru nu avea liniste si voia sa stie de ce ne este frica de casatorie. Din toti de pe grup, numai eu am trecut prin statia casniciei si a maternitatii, fiind si cea mai mare.

Am raspuns onest si scurt – nu mi-e frica de casatorie, dar nici nu vreau sa ma recasatoresc. Si nici sa ma angajez intr-o relatie serioasa, m-am gandit in sinea mea, dar n-am mai scris, ca sa nu complic si mai mult explicatiile pe care trebuia sa le dau.

In ultimul timp, in mediul in care ma invartesc, extins peste hotarele Moldovei, observ tot mai mult tendinta de refuz a relatiilor. Am amici, femei si barbati, care nu s-au angajat in relatii de 5-10-12 ani. Comunicarea lor cu sexul opus este ori prietenie, ori flirt nevinovat, urmat de sex, fara efectele secundare si complicatiile pe care le aduce un cuplu. Femeile si barbatii nu mai cauta dragostea cea salvatoare, care sa le rezolve toate problemele existentiale, sa le trateze fobiile, sa-i absoarba, sa-i imbete si sa le promita vesnicia. Ei au descoperit ca viata are mult mai multe de oferit decat bucuriile si frustrarile unei povesti de dragoste.

Cand in viata mea apare un barbat la orizont, dupa primul minut de euforie, imi revin si incep sa calculez repede, dupa o formula pe care o stiu deja pe de rost, cat timp imi va lua acest barbat. Cu cate carti necitite ma va lasa, cate filme neprivite, cate texte nescrise. Cate seri imi va fura, seri in care va trebui sa o fac pe interesata, inghitindu-mi cascaturile, gandindu-ma ca maine am deadline acolo, iar poimaine dincolo si ca mai am, la intoarcerea acasa, de facut asta si asta. Si, cel mai important, cati nervi imi va consuma? De cate explicatii va fi nevoie? De cate ori pe zi vor exista neintelegeri? Cate semne de intrebare imi va trimite? Cate zile va trebui sa astept raspuns la o intrebare?

Sigur, grijile pamantesti si cascaturile nu apar chiar la primele intalniri. Primele cateva ori sunt de poveste. Atunci uiti ca ai lucru neterminat si ca filmul cela a lui Fellini te astepta deja de trei zile, oprit la minutul 12, pentru ca el a decis sa-ti faca o surpriza, aparand la usa ta, insistand sa iesi la un pahar de vin sub clar de luna. Pahar ce a durat pana in zori, lasandu-te tet-a-tet cu o noua zi pe care trebuie sa o petreci mahmura si cu creierul botit.

Cu anii, cu experienta, vrei nu vrei, scepticismul devine a doua ta natura. Stii ca fiecare poveste are sfarsit. Stii ca viata nu este o comedie romantica. Stii ca facturile nu le anuleaza nimeni. Si mai stii ca timpul tau pe acest pamant este calculat si ca trebuie sa alegi. Prietenele mele divortate, intrebate cum isi imagineaza o noua relatie de durata, raspund in unanimitate: “Numai nu intr-o casa.” Femeile care au aflat gustul libertatii, gustul serilor in care pot sa aleaga intre a iesi la un vin cu fetele, a merge la sala sau a merge acasa si a se bucura de singuratate dupa o zi de lucru si alergatura, nu mai vor sa se intoarca la regimul job-cratita-concedii impreuna. Ele vor sa ramana cu partea frumoasa a lucrurilor si nimeni nu poate sa le judece pentru aceasta alegere. Cel mai important, insa, este ca ele au descoperit cum e sa construiesti o relatie cu tine insati si cata placere iti poate aduce comunicarea cu persoana ta. Si, credeti-ma, femeile care au ajuns la acest tip de comunicare, vor alege foarte minutios cui sa faca loc langa ele.

In aer pluteste o schimbare. Oamenii acum nu iubesc mai putin. Ei iubesc altfel. Daca inainte dragostea era o apa rezervata in exclusivitate cuplului, in care acesta intra pana apa ii ajungea peste cap, ca sa iasa la suprafata numai pentru secvente scurte pentru a lua o gura de aer, acum dragsotea a devenit un bun universal. Ea a iesit din imbratisarile inabusitoare si posesive ale iubitilor, ca sa treaca in atasamentul profund fata de sine, in relatiile de prietenie, amicitie, in dragostea pentru natura, animale, arta, filosofie, religie, yoga sau orice altceva. Ea a trecut in cuvintele noastre si in actiuni, in felul in care privim umanitatea si vrem sa avem grija de ea, in pofida mizeriei si razboaielor care o macina.

Nu, nu vreau sa spun ca femeile nu se mai iubesc cu barbatii. Se iubesc. Relatiile insa au capatat o alta dimensiune. Ele nu mai sunt sensul existentei unei femei, unica valuta, unicul plan de investitii. Relatiile de dragoste sunt acum un bonus, un “ceva” ce le poate imbogati viata, aduce un plus de sare, de cunoastere. O apa in care vrei sa intri doar dupa ce ai invatat sa inoti si sa respiri la adancime.

Foto: acest selfie a fost facut vara asta la Porto Venere/Italia si reprezinta fericirea de a fi in cea mai buna companie posibila – compania ta.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 21