Din viață

Dragoste necondiționată în cuplu nu există

În ziua în care toate departamentele de marketing din lume celebrează dragostea (și noi pe lângă ele), se cer spuse câteva cuvinte despre dragostea necondiționată, o noțiune mai nouă, foarte populară într-un anumit cerc de oameni, folosit ca și contraargument când se fac analize de bucătărie a nereușitelor unor relații amoroase și la justificarea aflării în relații abuzive.

De exemplu:

-Daaaa, da’ eu l-am iubit făraă așteptaări, da’ el, el, nesimțitul (potlogarul, idiotul, măgarul), s-a dus la alta.

Sau:

-Eu îl iubesc așa cum este. Mă mai bate el… Da na, a avut o viață grea…

Într-un cuplu nu există dragoste necondiționată. Însăși faptul că am ales o anumită persoană este condiționat de anumiți factori, unii din care nici nu-i conștientizăm și asupra căror nu avem nicio influență.

Înainte de a ține omul de mână și a ne uita în ochii lui, jurându-i dragoste veșnică, noi l-am mai ales după anumite criterii fizice. Evoluționiștii au făcut o serie de cercetări care demonstrează că și femeile, și bărbații își aleg partenerii și partenerele după caracteristicile sexuale secundare, acestea fiind un factor determinant în succesul lor reproductiv și viabilitatea urmașilor. Simplu, noi instinctiv ne alegem bărbatul cu care avem cele mai mari șanse să concepem copii sănătoși.

Din punct de vedere psihologic, alegerea partenerului e, la fel, departe de a fi conștientă. Ea depinde în cea mai mare măsură de relațiile pe care le-am avut cu părinții, de ralțiile pe care le-au avut părinții între ei, de climatul din familia lărgită în care am crescut, atitudinea mamei față de noi când eram foarte mici și totalmente dependenți de ea – toate aceastea joaca un rol important în viața amoroasă de mai târziu. Relațiile abuzive, în care ne lansăm trup și suflet, au fost generate de ceva, ele nu apar din neant, ele sunt condiționate de „istoria bolii” noastre.

Apoi există o serie de factori sociali care ne fac să alegem parteneri, care să corespundă așteptărilor societății, aceasta garantându-ne o acceptare din partea ei. Or, puțini sunt cei, gata să trăiască marginalizați, exilați la granițile cetății, ducând o viață lipsită de sentimentul apartanenței la ceva mare și grandios. Fie această o religie sau o fobie general acceptată, cum ar fi homofobia.

Și cum râmâne cu listele de preferințe pe care le avem față de partenerul ideal? Lista despre care în ultimii ani a scris fiecare site pentru femei – cum o scriem, cum o punem sub pernă și cum într-o zi va apărea bărbatul (sau  femeia) care va corespunde 100% doleanțelor noastre. În alte cuvinte, o listă de condiții. Cum trebuie să fie bărbatul pe care eu îl voi iubi. Cum trebuie să fie femeia pe care o voi iubi. Sau – ca să iubesc un barbat/o femeie, adică să mă daruiesc lui/ei, el/ea trebuie să corespundă exact (de dorit) așteptărilor mele. Nu e asta oare o condiționare a dragostei, deja una foarte conștientă?

Apropo, ce spune DEX-ul despre această „dragoste necondiționată”?

Dragoste, conform Dex-ului, este un sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor; legătură sexuală; relație amoroasă.

Necondiționat, conform aceluiași DEX – care se acceptă fără condiții, fără rezerve.

Or, ceea ce se întâmplă în procesul îndrăgostirii sau, dacă să ieșim din formularea romantică, în procesul atracției sexuale între două persoane (adulte sau care au atins vârsta consimțământului), este departe e a fi făra condiții și fără rezerve.

În concluzie, n-ar fi cu mult mai sănătos, matur, simplu și ieftin să recunoaștem că da, avem așteptări de la omul cu care ne vom lega, eventual, cotidianul viitorului apropiat sau chiar viața? Și că în ziua în care acesta nu vai mai răspunde așteptărilor noastre, ne vom despărți. Și să-i explicăm omului deschis ce așteptări avem și ce valori împărtășim. Și să ne respectăm, pentru a inspira respect, iar în ziua în care acest respect, din anumite motive, va seca, noi ne vom strânge lucrurile și vom pleca. Sau vom ruga să ne fie eliberat spațiul locativ. Eventual, cu împărțirea averii și stabilirea unui orar de îngrijire a copiilor.

Pe final, vreau să vă spun ceva foarte important, informație de care poate să depinda viața femeilor pe care le cunoașteți sau chiar a femeii care sunteți – într-o relație abuzivă dragoste nu există. Acolo există dependență. Și codependență. Ambele se tratează.
Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 19