Maraton

Dragostea și cactusul

Cînd am văzut noua provocare, m-am cam blocat.

 

Eu am căutat dragostea atît de mult, încît nu pot să spun care e cea mai adevărată. Pe la vreo 10 ani o căutam în ochii verzi ai unui coleg de clasă. Vasilică nu prea înțelegea ce vreu de la dînsul. La 18, cînd el s-a copt pentru dragoste, eu m-am dus la facultate și-am aruncat inelul de aur ce mi-l dăruise în rîu. Să se ducă dragostea ca apa curgătoare.

 
Peste încă vreo 3 ani, după ce-am căutat dragostea în toți ochii verzi pe care-i întîlneam, m-am împotmolit într-o relație cam interzisă așa. Mi se părea că am găsit dragostea cîntată în toate romanele. Dar avui noroc de un rest de minte, și așteptai să treacă, să se stingă.

 
Au mai trecut ani. Am ajuns la un moment dat să mă împac cu gîndul că dragostea mea e un moft și că ea nu există de fapt. Mi-am zis că trebuie să învăț să iubesc lumea în care trăiesc. Cum s-ar spune, mi-am luat de-o grijă.

 
Pînă într-o zi cînd am acceptat o invitație la o serbare de zi de naștere cam din pod. Și m-am dus. Cadou – un cactus.

 
Așa am ajuns să cunosc bărbatul care m-a întîmpinat ca pe cel mai așteptat oaspete. Și care m-a lăsat fără cuvinte de tare multe ori. Care printr-un nuștiucum m-a ajutat să mă încred în el.
 
Bărbatul ista mă scoate din sărite de multe ori pe zi. Mă surprinde cu alinturi atunci cînd eu habar n-am că așa se poate. Este cel mai deștept bărbat din cîți cunosc eu și mă fudulesc al naibii de tare că-mi este alături.

 
Să fie asta dragostea ceea pe care o căutam? Chiar n-am idee. Dar nu-mi fac procese de conștiință și nici analiză filozofică. Lîngă el e tare vesel de trăit. Și cred că o să fim niște bătrînei tare rupți.

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 20