Maraton

A fost un drum ce m-a făcut să înțeleg cît de fericită sînt

Eu sînt unul din puținii copii ai Moldovei care nu are și nu a avut părinți plecați peste hotare. Sînt o norocoasă , pentru că ei și-au dorit și au reușit să-și construiască viața acasă, alături de mine. Eu nu știam ce înseamna drama familiilor distruse de migrație pînă nu am plecat în vacanță la niște rude în Roma, Italia. Am rămas la o rudă , a cărei poveste este asemănătoare cu cea a multor femei din țara noastră, si-a lăsat fiica mică și soțul acasă pentru a munci să-și finiseze casa. Ea a plecat la frații ei , deci a fost ajutată să-și gasească mai ușor de muncă. Și-a dorit să își aducă și soțul în Italia însă acesta a refuzat. Ea locuiește in Roma , are un serviciu bun, fiica alăturea. E un caz pozitiv.

Ceea ce m-a frapat de fapt a fost drumul meu spre casă (Roma-Chisinău) cu rutiera. Timp de 2 zile am ascultat 3 povești a 3 femei greu încercate de soarta. O doamna, în adevăratul sens al cuvintului, muncește ca soră medicală, are 2 feciori realizați și un soț ce o astepta acasă. Vorbea cu atita lumină în ochi de familia sa și povestea tuturor ce cadouri le-a adus de-a lungul anilor. E fericită că are un job bine plătit , că poate să le ofere copiilor săi tot ce e mai bun , este tratată frumos de pacienți , dar la sigur în spatele acestei istorii se asund o mulțime de situații dificile , nopți plînse și petrecute afară în parc.

Celelalte 2 femei și-au lăsat copiii la virsta de 10-15 ani acasă. Ei au fost lipsiți de tot ce înseamnă educație , grijă și atenție părintească. Femeile povesteau cum sunt umilite zi de zi , stînd cu bătrine grav bolnave, cum fac curățenie la ore și le sînt verificate gențile la ieșirea din locuință. Mă îngrozeau toate povestirile lor și mă întrebam dacă ele iși dau seama că sînt niște sclave ce aleargă neîncetat . Cel mai straniu pentru mine a fost că ele recunoșteau că copii le privesc doar ca o sursă de bani, că nu mai există nici o legătură spirituală între copii și părinții ce le-au dat viață. O femeie recunoștea fără jenă că recent îi trimise ficei bani pentru a-și plăti examenele la facultate, că copii i-au trimis liste cu ce vor ca mama să le aducă din Italia. Acele femei deja nu mai știu ce înseamnă să fii mamă, ele nu-și mai imaginează viața fără bătrine bolnave, curățenie la ore, fără Italia. Ele au uitat cum să trăiască și nici nu vor să iși reamintească. Eu mă gindeam atunci “Oare ele stiu că cîndva vor imbătrîni și vor fi nevoite să se întoarcă acasa, dar ele nu știu cum e să trăiești fără Italia? Oare acei copii vor avea nevoie de niște părinți neputincioși ce deja nu le vor transmite bani și colete imense fiecare lună? Oare cum vor trăi acei copii fără banii părinților? Oare ce gust au produsele ce au fost plătite cu suferința și umilința acelor părinți?”

Doamne , mulțumesc pentru că nu am cunoscut gustul acelor produse, că părinții mei au fost alături de mine la orice eveniment important din viața mea. Sînt un om fericit, am avut o copilărie frumoasă, chiar dacă era pe alocuri cu multe greutăți și jertfe.

PS. Știu că nu am nici un drept să judec pe cineva, și vă rog nu mă învinuiți că eu nu cunosc ce înseamnă să crești și comunici doar pe telefon . A fost un drum ce m-a făcut să înțeleg cît de fericită sînt și că trebuie să ne apreciem mai mult părinții.

Anonim

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 27