Maraton

El e in stanga mea si mesteca de zor in 2 cratite

Scriu aceste randuri si zambesc. El e in stanga mea, la cativa metri, si mesteca de zor in 2 cratite. Abia il vad cu coada ochiului printre aburi. Ma vede ca scriu, i-am spus ca vreau sa scriu despre el si ii simt frustrarea pentru ca nu vorbeste suficient romaneste ca sa inteleaga aceste randuri. Eu zambesc. Cu ochii, cu gura, cu obrajii, cu burta, cu pieptul, cu inima, cu tot sufletul.

 

« Chérie, vii sa pui verdeturi de Provence pe cartofi ? » In casa noastra noi impartim totul frateste cum zice mama : grijile, aceeasi meserie, lista noastra To-Do de fiecare zi, fericirea si sticla cu apa de pe noptiera. Duminica dimineata el face pancakes, iar eu magiunul cu mere si scortisoara cu care o sa le mancam. Eu tai tufele de trandafiri din gradina, iar el, alaturi, rasadeste oleandru si maslini. De cand locuim impreuna, nu am fost niciodata la cumparaturi unul fara altul. De cand suntem impreuna nu mi-i frica de saracie, nu mi-i frica de a trai printre straini, nu mi-i frica de a imbatrani. Atata timp cat trecem prin viata impreuna.

 

« Cred ca am facut ceva extraordinar intr-o viata anterioara ca sa merit atata fericire » imi spune el atat de des. Noi adormim (si ne trezim a doua zi) tinunandu-ne de mana. Viata mea va fi o poveste de dragoste atata timp cat primul lucru pe care-l fac in fiecare zi e sa zambesc  inainte de a deschide ochii. In fiecare zi.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 20